Reziliența emoțională este abilitatea de a tolera emoții dificile, acționând în continuare pe baza valorilor tale.
Reziliența emoțională este capacitatea de a gestiona emoțiile și de a face față stresului, traumelor sau provocărilor vieții cu flexibilitate și adaptabilitate. Persoanele cu o bună reziliență emoțională sunt capabile să se recupereze rapid după evenimente traumatice sau dificile, să se adapteze la schimbările neprevăzute și să rămână echilibrate emoțional în fața presiunilor cotidiene.
Iată câteva aspecte cheie ale rezilienței emoționale:
- Auto-conștientizare: Persoanele reziliente emoțional sunt conștiente de propriile emoții și reacții. Ele își înțeleg trăirile și pot identifica factorii care le afectează starea emoțională.
- Capacitatea de a face față stresului: Reziliența emoțională implică abilitatea de a gestiona stresul în mod eficient. Persoanele reziliente dezvoltă tehnici de reducere a stresului, cum ar fi meditația, respirația profundă sau activități recreative.
- Abilitatea de a-ți regla emoțiile: Oamenii cu o bună reziliență emoțională pot să-și controleze emoțiile și să nu fie dominați de ele. Ei învață să își exprime emoțiile în mod sănătos și să evite reprimarea sau explozia emoțională.
- Flexibilitatea cognitivă: Reziliența emoțională implică și abilitatea de a găsi soluții la probleme, de a învăța din experiențe și de a se adapta la situații noi sau provocatoare.
- Susținere socială: Persoanele reziliente emoțional au de obicei rețele sociale puternice și se bazează pe sprijinul prietenilor și familiei în momente dificile. Acest sprijin poate juca un rol crucial în consolidarea rezilienței.
- Optimism realist: A fi optimist în ceea ce privește rezolvarea problemelor și depășirea obstacolelor este un alt element important al rezilienței emoționale. Cu toate acestea, este important să rămânem realiști și să evaluăm cu obiectivitate situațiile.
- Autodisciplină: Capacitatea de a amâna satisfacția imediată și de a urma planuri pe termen lung poate contribui la reziliența emoțională.
Reziliența emoțională nu înseamnă că nu vei experimenta stres, tristețe sau dificultăți, ci mai degrabă se referă la modul în care faci față acestor emoții și situații. Poți dezvolta și îmbunătăți reziliența emoțională printr-un efort conștient, învățând tehnici de gestionare a emoțiilor și cultivând relații sociale sănătoase.
Ca să îți faci o idee despre tolerață iată niște exemple:
- Poți să rămâi atent și asculți cu atenție criticile partenerului tău, în ciuda faptului că te simți rănit și vrei să critici înapoi.
- Respectați angajamentul de a evita deserturile timp de o lună, în ciuda faptului că vă simțiți incredibil de stresat și știți că un pahar de înghețată s-ar simți cu adevărat bine chiar acum.
- Continuați să vă concentrați și să vă terminați munca, în ciuda faptului că vă simțiți anxioși după ce vă faceți griji cu privire la disponibilizări.
Este opusul fragilității emoționale, care este atunci când suntem deturnați de emoțiile noastre dureroase și ajungem să ne sabotăm cele mai bune intenții:
- Răspundem cu un comentariu pasiv-agresiv, mai degrabă decât să recunoaștem starea și să stam cu furia.
- Să te pierzi în spirale de îngrijorare și catastrofizare de îndată ce auzi o veste proastă.
- Căderea în autocritică și judecată după o simplă greșeală sau eroare.
Dacă vrei să fii mai rezistent emoțional, psihologul Nick Wignall vorbește pe blogul său despre trei obiceiuri proaste care te țin fragil din punct de vedere emoțional.
Fuga de emoții dureroase
Instinctul nostru natural este să evităm lucrurile care provoacă durere.
De exemplu: Dacă simțiți că vă arde vârful degetului după ce atingeți o tigaie fierbinte, este logic să mutați rapid degetul de pe tigaie pentru a evita o arsură gravă.
Dar scopul de a-ți muta mâna de pe tigaia fierbinte nu este pentru a evita durerea. Scopul este de a evita pericolul – leziuni tisulare, în acest caz.
Durerea este doar un mesager care îți spune să fii atent la pericol. Aceasta înseamnă că nu doriți să evitați durerea. Adică, gândește-te la câte arsuri grave ai avea pe degete dacă mâinile tale ar fi incapabile să trimită semnale de durere creierului tău?
Același principiu se aplică durerii emoționale…
La fel ca durerea pe care o simți în degetul tău când se arde, durerea emoțională precum anxietatea, vinovăția sau tristețea sunt incomode, dar nu sunt periculoase.
Exemplu simplu:
Simți frică când un urs te urmărește. Frica este doar modul în care creierul tău încearcă să te ajute să rămâi în viață și să nu fii lovit până la moarte de urs. Adevăratul pericol, desigur, este ursul!
Din păcate, este ușor să confundați durerea emoțională cu un pericol și să începeți să o tratați ca pe un pericol de care trebuie să fugi…
- Vă simțiți îngrijorat în legătură cu un proiect mare la care trebuie să lucrați și vă distrageți imediat atenția cu o mulțime de sarcini minore și sarcini de făcut. Te simți trist și te pierzi imediat în niște videoclipuri hilare de pe Tik-Tok.
- Soțul tău te întreabă ce este în neregulă după o zi proastă la serviciu și, în loc să-ți explici cât de frică ți-e să nu-ți pierzi locul de muncă, evită-l cu totul spunându-le că ești „doar puțin stresat”.
Iată problema:
Fugirea de durerea emoțională te face să te simți mai bine pe termen scurt, dar te face să te simți mai rău pe termen lung.
Când eviți de obicei ceva, îți înveți creierul că acel lucru este periculos. Aceasta înseamnă că data viitoare când va apărea acel lucru, o să vă simțiți mai multă frică.
Acum, acesta este un lucru bun dacă ceea ce eviți este de fapt periculos – ca un urs!
Dar este o mare greșeală dacă lucrul pe care îl eviți nu este de fapt periculos, ci doar dureros – tristețe, anxietate, furie, vinovăție, resentimente sau într-adevăr orice emoție dureroasă.
Evitând în mod obișnuit emoțiile dureroase, îți înveți propriul creier că este periculos să te simți rău.
Dar să te simți rău emoțional este o parte normală și inevitabilă a experienței umane. De fapt, nu o poți evita. Dar cu cât încerci mai mult, cu atât suferința ta devine mai grea în cele din urmă.
Ține minte:
Doar pentru că se simte rău nu înseamnă că este rău. Nu mai fugi de emoțiile dureroase și învață cum să le validezi.
Având încredere în gândurile tale
Mintea ta este un lucru puternic. În special, capacitatea minții tale de a spune povești și de a construi credințe poate avea un efect profund atât asupra modului în care te simți, cât și asupra modului în care acționezi.
Iată un exemplu:
Psihologul Nick Wignall povestețte că odată a avut un client care a început să lucreze cu el pentru că avea probleme de furie la locul de muncă și risca să fie concediat dacă nu își dădea seama și nu învăța cum să se înțeleagă mai bine cu colegii săi. Furia lui tindea să apară atunci când colegii săi nu își terminau munca la timp – sau cel puțin nu atât de repede pe cât și-ar fi dorit el. În cele din urmă, a ajuns la ideea că standardele sale de actualitate erau nerealist de înalte. Dar, în ciuda faptului că a recunoscut acest lucru din punct de vedere intelectual, el a simțit totuși că era cumva greșit ca colegii săi să întârzie chiar și foarte puțin la muncă. Și această credință în greșeala de a întârzia îl făacea să se simtă furios și iritabil la serviciu.
După multă explorare, am aflat că această convingere că a întârzia este greșit își are originea într-un singur comentariu pe care l-a făcut tatăl său când era copil – ceva de genul „A întârzia este o formă de lipsă de respect față de toți cei din jur. .” Așa că, timp de peste 40 de ani, gândul inițial al acestui tip, când cineva a întârziat, a fost că a fost lipsit de respect și, fără a fi surprinzător, s-a simțit furios ca urmare acestui fapt. Ceea ce e sălbatic, totuși, a fost că timp de 40 de ani nu a pus la îndoială și nici măcar nu a explorat acest gând – această poveste – pe care mintea lui o spunea. Și când a făcut-o – când a început să caute alte povești și explicații mai puțin reprobabile din punct de vedere moral despre motivul pentru care oamenii ar putea întârzia – furia și frustrarea lui s-au risipit rapid.
La bine și la rău, poveștile pe care ni le spunem ne afectează profund sentimentele și acțiunile.
Clientul lui Nick și-a petrecut prima jumătate a vieții fiind excesiv de furios și iritat din cauza unei povești simple pe care i-o spunea mintea – o poveste pe care nu s-a obosit niciodată să o pună la îndoială. O mare parte din lipsa lui de rezistență emoțională în jurul furiei a venit din simplul obicei de a accepta această poveste fără îndoială.
Pe de altă parte, odată ce a învățat să conștientizeze și să-și pună la îndoială propriile gânduri, convingeri și povești, nu numai că furia și iritabilitatea i-au scăzut substanțial, dar și comportamentul și performanța lui s-au îmbunătățit dramatic.
Ține minte:
Doar pentru că este un gând nu îl face adevărat. Învață să-ți pui la îndoială propriile gânduri și povești și te vei descoperi mult mai rezistent din punct de vedere emoțional decât ai crezut că este posibil.
A lăsa emoțiile să dicteze deciziile
Amintiți-vă de la punctul #1 de mai sus că, indiferent cât de dureroase se simt, emoțiile încearcă doar să ajute. Ceea ce înseamnă că ar trebui să evităm să cădem în capcana de a ne gândi la emoții ca fiind rele sau periculoase și să încercăm imediat să le evităm. După cum spune vechea vorbă, Nu omorî mesagerul.
Dar este, de asemenea, posibil să cazi într-o capcană la celălalt capăt al spectrului – presupunând că emoțiile tale te conduc întotdeauna într-o direcție utilă.
De exemplu:
Te gândești la o invitație din partea unui prieten de a merge la safari în Africa, ceva la care ai visat mereu să faci. Dar de fiecare dată când te gândești la asta, începi să devii nervos – chiar și până la panică – când realizezi că va trebui să zbori într-un avion, ceva de care ești îngrozit. În cele din urmă, te convingi că „este pentru binele tău” dacă spui nu și refuzi invitația. Raționalizezi tot felul de alte motive pentru care face asta, dar la sfârșitul zilei, este pentru că ți-e frică să nu-ți fie frică în avion.
Iată un alt exemplu puțin mai obișnuit:
Barista de la Starbucks îți dă băutura. Bei o înghițitură în timp ce ieși pe ușă și realizezi că este băutura greșită – un chai în loc de un latte cu vanilie. Te gândești să te întorci și să le ceri să refacă comanda, dar apoi îți imaginezi cum ar putea fi ciudat să ceri un înlocuitor. Plus că nu vrei să se simtă rău. Așa că accepti chai-ul în loc de latte-ul cu vanilie pe care l-ai așteptat cu nerăbdare toată dimineața.
În ambele cazuri, permiteți unei emoții să vă dicteze decizia.
Problema sunt uneori emoțiile tale și ceea ce te încurajează să faci nu se aliniază prea bine cu valorile tale. Ceea ce înseamnă că, dacă te obișnuiești să-ți lași emoțiile să îți dicteze deciziile, vei ajunge să acționezi contrar propriilor tale valori destul de mult (aceasta este rădăcina autosabotării, de altfel).
Desigur, nu este nimic în neregulă în a-ți asculta emoțiile și a le considera drept input. La urma urmei, uneori emoțiile tale se aliniază foarte bine cu valorile tale!
Dar dacă ai obiceiul de a lăsa pur și simplu emoțiile tale să-ți dicteze deciziile – în special deciziile mari de viață – te pregătești pentru o viață întreagă de regret, stimă de sine scăzută și fragilitate emoțională, toate acestea fiind rezultatul natural al compromiterii valorilor tale pentru a-ți satisface emoțiile.
Ține minte:
Ascultă-ți emoțiile, dar nu ai încredere în ele.
Emoțiile sunt la fel de probabil să te ducă în rătăcire, precum și să te îndrume către împlinire. Așa că, atunci când împingerea vine să împingă, folosește-ți valorile pentru a-ți ghida deciziile.
Tot ce trebuie să știți
Dacă vrei să devii mai rezistent emoțional, evită aceste trei obiceiuri proaste:
- Să fugi de emoții dureroase
- Având încredere în gândurile tale
- A lăsa emoțiile să dicteze deciziile
