Îți mai aduci aminte de momentele cand a trebuit să mergi pentru prima oară la grădiniță ? Sau poate ai deja întipărite în minte momentele cu proprii copii pe care îi duceai la grădiniță și în momentul când îi lăsai cu educatoarea urlau din toți plămânii și se agățau disperați de tine în fiecare dimineață ? Cu siguranță acele momente te obligau să te confrunți cu emoțiile negative.
Inițial te simțeai supărat/ă când te întorceai fără tragere de inimă spre mașina ta, deseori întârziind prin parcare, ca să te poți uita înăuntru pentru a te asigura că cel mic s-a calmat. Și, în mod invariabil, vei trece și prin momentele când cel mic va fi sufletul petrecerii la doar câteva minute după ce a urlat din toți plămânii. Dar fiindcă te-ai luptat atât de mult nu ai cum să nu te simți stresat.
Lifecoach-ul Homoira Kabir are o poveste despre ce a făcut ea când și-a dat seama că pătește asta foarte des cu copilul ei:
Într-o zi, m-am apropiat de educatoare și am întrebat-o cum am putea face despărțirea mai ușoară pentru amândoi. S-a uitat puțin la mine, apoi mi-a răspuns simplu: „Ai văzut-o râzând?” Bineînțeles că am facut aste ! Izbucnirea in râs a fiicei mele a trimis mereu hohote de râs tuturor celor din jurul ei. În timp ce zâmbeam în amintire, educatoarea mi-a spus calm: „Ei bine, atunci, dacă vrei să scapi de plânsul ei, poți să-ți iei rămas bun și de râsul ei”.
Unul dintre principalele motive pentru care există emoțiile negative este acela de a ne ajuta să ne planificăm drumul înainte. Când le etichetăm, le respingem și refuzăm să le ascultăm, emotiile vor reveni mai puternice, dornice să fie auzite, hotărâte să ne țină în siguranță. Fie ajungem să luăm acțiuni care sunt conduse de frică – fie ne amorțim emoțiile pentru a nu simți intensitatea lor. Făcând acest lucru, ne amorțim și noi înșine de bucuriile de a fi în viață.
Dacă relaționați în vreun fel, iată un proces în 4 pași care vă poate ajuta să trăiți o viață mai din toată inima.
Primiți emoțiile cu amabilitate
Când simțiți emoțiile ca fiind neplăcute, centrați-vă cu câteva respirații adânci și conectați-vă în interior la emoția pe care o trăiți. Dați-i un nume și lăsați-i spațiul să fie pur și simplu. Spune „Bună ziua, tristețe” dacă asta simți și lasă emoția să se plimbe liber până când este gata să plece – pentru că emoțiile sunt trecătoare prin natura lor.
Calmați-le cu blândețe
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că emoțiile nu pot răni cât timp sunt încă prin preajmă. Intră în corpul tău – o scanare corporală te poate ajuta cu adevărat – și încearcă să identifici unde în corpul tău simți cea mai mare intensitate a emoției. Odată ce ați făcut-o, plasați mâna peste zonă și aplicați ușor presiune asupra acesteia, astfel încât să permiteți puterii de vindecare a atingerii să elibereze oxitocina, făcându-vă să vă simțiți mai calm.
Explorați emoțiile cu înțelepciune
Odată ce ai practicat această autocompasiune nedirijată, vei fi mai puțin condus de centrii fricii ai creierului tău și vei fi mai capabil să te conectezi la cortexul tău prefrontal mai înțelept. Atunci te poți întreba ce încearcă să-ți spună emoția. Îți amintește de ceva ce prețuiești? Sau exagerează un rezultat potențial bazat pe experiențe neplăcute anterioare?
Acționează cu mult curaj
Lucrarea lui Paul Gilbert despre compasiune de sine arată că a fi plin de compasiune cu noi înșine duce nu doar la înțelepciune, ci și la curaj. Când ne acceptăm pe noi înșine – inclusiv emoțiile pe care le simțim – nu numai că suntem în măsură să decidem ce să facem în continuare, dar avem și o anumită îndrăzneală care vine din alinierea la valorile noastre. Cu cât ești mai specific despre ceea ce vei face, cu atât este mai ușor să faci primul pas important.
Poate că lucrând mai mult cu emoțiile tale vei ajunge în cele din urmă să realizezi că cea mai mare parte a cășătoriei tale de dezvoltare personală este despre îmbrățișarea emoțiilor negative din viața ta. Vei realiza, de asemenea, că a te face să te simți rușinat pentru acele emoții este cel mai rapid mod de a te face să te simți nedemn și inacceptabil. Adevărata valoare de sine crește dintr-un loc de acceptare – și asta include acceptarea gamei noastre complete de emoții.
