In clipurile din VLOG-ul meu am vorbit in cateva ocazii despre beneficiile pe care le-am observat dupa doar cateva luni de utilizare ale caracteristicilor premium oferite de aplicatia CALM.
Daca nu ai urmarit seria, sa spunem ca prin intermediul acestei aplicatii am descoperit extrem de multe informatii utile pe care am simtit nevoia sa le impart cu voi.
In ceea ce ma priveste, anul trecut a fost unul in care am experimentat, din nou, atacurile de panica.
Atacul de panica reprezinta un episod brusc si recurent de teama intensa, neliniste sau anxietate, care declanseaza reactii fizice severe, in ciuda faptului ca nu exista un pericol real sau o cauza aparenta.
Atacurile de panica pot fi foarte ingrijoratoare. Cand se produce un atac de panica, ai putea crede ca pierzi controlul, ca ai un infarct de miocard sau chiar ca mori. Multe persoane au unul-doua atacuri de panica de-a lungul vietii, iar problema dispare, probabil cand situatia stresanta se incheie. Insa, daca te confrunti cu atacuri de panica recurente, neasteptate si ai perioade lungi de teama constanta sau de teama a unui alt atac, probabil ca ai afectiunea denumita tulburare de panica.
Atacul de panica in sine poate fi inspaimantator si iti poate afecta semnificativ calitatea vietii.
In general, atacul de panica include unele semne sau simptome. Acestea pot fi:
- Senzatia de pericol iminent
- Teama de a pierde controlul sau teama de moarte
- Palpitatii, ritm cardiac rapid (inima bate repede, sau cu un ritm alterat)
- Transpiratie
- Tremuraturi
- Hiperventilatie
- Durere in piept (angina pectorala)
- Tremor
- Agorafobie (teama de spatii deschise)
- Dificultati in respiratie (dispnee) sau senzatia de nod in gat
- Frisoane
- Bufeuri (senzatia de “valuri de rece si cald”)
- Greata
- Crampe abdominale
- Cefalee
- Vertij (ameteala), senzatia de cap usor sau lesin
- Parestezii (furnicaturi) in extremitatile membrelor
- Senzatia de detasare de realitate
Persoanele care au avut atacuri de panica s-ar putea teme ca aceste trairi vor reveni, incat vor ajunge sa evite anumite situatii (sa iasa din casa, sa intre in contact cu alte persoane etc.). Deoarece atacurile de panica sunt recurente, pacientii dezvolta adeseori o forma secundara de anxietate anticipatorie, facandu-si griji in permanenta despre locul si momentul aparitiei urmatorului atac.
Cauzele exacte ale atacurilor de panica sunt necunoscute. Acestea pot fi declansate de anumite conditii de sanatate, de consumul anumitor substante, de stari emotionale intense sau pot avea o cauza necunoscuta.
Poti de exemplu sa dezvolti un atac de panica si sa fi anxios la primul semn ca ai o problema de sanatate, minora. In cazul meu, o enterocolita, manifestata printr-un episod major de probleme gastrice, a venit la pachet cu un atac de panica major. Iar tratamentul in sine si starea de ameteala, a alimentat anxietatea si sentimentul de frica.
Cauze ce pot declansa atacuri de panica
Atacurile de panica pot fi provocate de dezechilibre intre substantele chimice ale creierului. Aceste dezechilibre pot fi generate de tulburari neurologice sau disfunctii tiroidiene.
Diagnostice precum depresia, anxietate generalizata, agorafobia sau stresul posttraumatic pot favoriza aparitia tulburarilor de panica. Acestea sunt asociate si cu afectiuni psihosociale precum expunerea la un nivel ridicat de stres. De aceea, atacurile de panica pot fi declansate de anumite actiuni sau situatii percepute drept circumstante stresante.
Daca ai experimentat stari de panica, chiar si atacuri, din experienta personala, pot spune ca la inceput este extrem de dificil sa constientiezi ce anume este in neregula cu tine. Pe masura ce atacurile se vor repeta, vei dezvolta un soi de frica de frica, adica vei fi extrem de anxios gandindu-te obsesiv ca nu iti doresti sa mai treci prin aceleasi stari.
In cazul in care experimentezi episoade de frica intensa sau anxietate si aparitia acestora este brusca si nejustificata, daca te temi de eventualitatea unui viitor atac de panica sau daca ai parte ocazional de simptomele specifice, este important sa te prezinti la un consult de specialitate pentru examinare.
Orice persoana care doreste sa porneasca in aventura luptei cu atacurile de panica va ajunge sa viziteze atat cabinetul unui psiholog, cat si cabinetul unui medic generalist. Vizita la medic este necesara pentru a se stabili daca exista sau nu cauze medicale ale simptomelor. In urma consultului psihologic, este posibil ca pacientul sa fie indrumat spre psihiatru in vederea diagnosticarii unei eventuale tulburari mai largi in cadrul careia se manifesta atacurile de panica, intrucat acestea nu reprezinta in sine o categorie de diagnostic.
Tulburarile de panica se trateaza cu medicamente, psihoterapie sau prin ambele metode. Tratamentul medicamentos, prescris doar de medicul psihiatru, consta in administrarea controlata si personalizata a antidepresivelor care actioneaza la nivelul sistemului serotoninergic si inhiba recaptarea serotoninei. Dozajul difera de la un pacient la altul si poate fi ajustat pe parcursul tratamentului, in functie de rezultate si de efectele adverse, daca acestea apar.
Durata tratamentelor medicamentoase pentru atacurile de panica este de cel putin 4-6 luni. In faza incipienta a administrarii acestora, alaturi de antidepresive pot fi prescrise, pe termen scurt, si benzodiazepine. Acestea au capacitatea de a controla mai bine accesele, insa utilizarea lor pe termen lung poate duce la dependenta.
Pot exista trei tipuri de interventie catre care pacientul va fi indrumat (in momentul in care s-au exclus cauzele de natura medicala): interventie medicamentoasa (prescrisa de psihiatru), interventie psihologica (psihoterapie) sau interventie mixta (psihologica si medicamentoasa).
Interventia psihologica pentru atacurile de panica
Terapiile cognitiv-comportamentale si-au dovedit stiintific eficienta in tratarea anxietatii si depresiei, avand o metodologie bine pusa la punct si unitara in ceea ce priveste interventia.
Indiferent insa de scoala psihologica de care apartine terapeutul, atacurile de panica se trateaza urmarind in linii mari pasii enuntati de curentul cognitiv-comportamental. Diferenta in terapiile umaniste sau in psihanaliza s-ar manifesta printr-o incursiune in trecutul pacientului, in incercarea de determinare a unor cauze (ereditare sau in legatura cu un eveniment traumatic), insa interventia este in continuare centrata pe prezent, la fel ca in cazul terapiei cognitiv-comportamentale.
