O explozie de cercetare în domeniul autocompasiunii în ultimul deceniu a arătat beneficiile pentru bunăstare. Persoanele care sunt mai pline de autocompasiune tind să aibă o fericire mai mare, satisfacție și motivație în viață, relații mai bune și sănătate fizică și mai puțină anxietate și depresie. Ei au, de asemenea, rezistența necesară pentru a face față evenimentelor stresante din viață, cum ar fi divorțul, crizele de sănătate și eșecul școlar, și chiar pentru a lupta împotriva traumei.
Compasiunea de sine (sau autocompasiune) implică să te tratezi pe tine însuți așa cum ai trata cu un prieten care se confruntă cu dificultăți – chiar dacă prietenul tău este dat peste cap sau se simte inadecvat sau doar se confruntă cu o provocare grea de viață. Definiția mai completă implică trei elemente de bază pe care le punem în aplicare atunci când suntem în durere: bunătate de sine, umanitate comună (recunoașterea faptului că toată lumea greșește și simte durere) și conștientizare.
Atunci când oamenii se confruntă cu un eșec la locul de muncă – fie că este vorba de un trimestru de vânzări prost, de a fi trecut cu vederea pentru o promovare sau de un conflict interpersonal cu un coleg – este obișnuit să răspunzi într-unul din două moduri. Fie devenim defensivi și dăm vina pe alții, fie dăm vina pe noi înșine. Din păcate, niciunul dintre răspunsuri nu este deosebit de util. A eschiva responsabilitatea prin defensivă poate atenua usturimea eșecului, dar se face în detrimentul învățării. Autoflagelarea, pe de altă parte, se poate simți justificată în acest moment, dar poate duce la o evaluare incorect de sumbră a potențialului cuiva, ceea ce subminează dezvoltarea personală.
Ce-ar fi dacă, în schimb, ne-ame trata ca pe un prieten într-o situație similară? Mai mult decât atât, am fi amabili, înțelegători și încurajatori. Dirijarea acestui tip de răspuns în interior, către noi înșine, este cunoscută sub numele de autocompasiune și a fost în centrul multor cercetări în ultimii ani. Psihologii au descoperit că autocompasiunea este un instrument util pentru îmbunătățirea performanței într-o varietate de situații, de la îmbătrânirea sănătoasă la atletism.
Pentru cei mai puțin cunoscători, autocompasiunea este un concept mai puțin familiar decât stima de sine sau încrederea în sine. Deși este adevărat că oamenii care se angajează în autocompasiune tind să aibă o stimă de sine mai mare, cele două concepte sunt distincte. Stima de sine tinde să implice evaluarea de sine în comparație cu ceilalți. Autocompasiunea, pe de altă parte, nu implică judecarea sinelui sau a altora. În schimb, creează un sentiment de valoare de sine, deoarece îi determină pe oameni să le pese cu adevărat de propria lor bunăstare și de recuperare după un eșec.
Oamenii cu un nivel ridicat de autocompasiune demonstrează trei comportamente: În primul rând, sunt mai degrabă amabili decât judecători cu privire la propriile eșecuri și greșeli; în al doilea rând, ei recunosc că eșecurile sunt o experiență umană comună; și în al treilea rând, ei adoptă o abordare echilibrată a emoțiilor negative atunci când se poticnesc sau nu se îndepărtează – își permit să se simtă rău, dar nu lasă emoțiile negative să preia controlul.
Mulți oameni se tem că autocompasiunea este de fapt doar o formă de autocompătimire. De fapt, autocompasiunea este un antidot la autocompătimire. În timp ce autocompătimirea spune „săracul de mine”, autocompasiunea recunoaște că viața este grea pentru toată lumea. Cercetările arată că oamenii plini de compasiune sunt mai predispuși să se angajeze în a vedea în perspectivă, decât să se concentreze pe propria lor suferință. De asemenea, au mai puține șanse să rumineze asupra cât de rele sunt lucrurile, care este unul dintre motivele pentru care oamenii plini de compasiune au o sănătate mintală mai bună.
Mindfulness și autocompasiunea ne permit, ambele, să trăim cu mai puțină rezistență față de noi înșine și viețile noastre. Dacă putem accepta pe deplin faptul că lucrurile sunt dureroase și să fim amabili cu noi înșine pentru că sunt dureroase, putem fi cu durerea cu mai multă ușurință.
Fiziologia autocriticii și a compasiunii de sine
Când ne criticăm pe noi înșine, accesăm sistemul de apărare împotriva amenințărilor corpului (uneori denumit creierul nostru reptilian). Dintre numeroasele moduri prin care putem reacționa la pericolul perceput, sistemul de apărare împotriva amenințărilor este cel mai rapid și cel mai ușor declanșat. Aceasta înseamnă că autocritica este adesea prima noastră reacție atunci când lucrurile merg prost.
A te simți amenințat pune stres asupra minții și corpului, iar stresul cronic poate provoca anxietate și depresie, motiv pentru care autocritica obișnuită este atât de dăunătoare pentru bunăstarea emoțională și fizică. Cu autocritica, suntem atât atacatorul, cât și atacatul.
Compasiunea, inclusiv autocompasiunea, este legată de sistemul de îngrijire a mamiferelor. De aceea, să fim plini de compasiune cu noi înșine atunci când ne simțim inadecvați ne face să ne simțim în siguranță și îngrijiți, ca un copil ținut într-o îmbrățișare caldă. Compasiunea de sine (sau autocompasiune) ajută la reglarea negativă a răspunsului la amenințare. Când răspunsul la stres (luptă-fugă-îngheț) este declanșat de o amenințare la adresa conceptului nostru de sine, este probabil să ne întoarcem asupra noastră într-o trinitate nesfântă de reacții. Ne luptăm cu noi înșine (autocritică), fugim de ceilalți (izolare) sau înghețăm (ruminație).
Când practicăm autocompasiunea, dezactivăm sistemul de apărare împotriva amenințărilor și activăm sistemul de îngrijire. Se eliberează oxitocina și endorfinele, ceea ce ajută la reducerea stresului și la creșterea sentimentului de siguranță și securitate.
In noul eBook am inclus trei exerciții practice, bazate pe dovezi, create pentru rezultate specifice:
- Aplicarea Yin-ului și Yang-ului autocompasiunii. Acest instrument poate ajuta oamenii să dezvolte partea yang a autocompasiunii (cunoscută și sub numele de autocompasiune acerbă).
- Self-Care Vision Board. Utilizarea acestui instrument poate ajuta la cresterea îngrijirii de sine și autocompasiunea într-un mod creativ.
- Învățați să evaluați comportamentul mai degrabă decât pe sine. Utilizarea acestui exercițiu poatev ajuta pacienții să facă diferența între autoevaluarea și comportamentul de evaluare în ceea ce privește greșelile din trecut și acțiunile regretabile.
Acest continut este disponibil pentru membrii PREMIUM
Autentificati-va pentru acces complet sau inregistrati-va pentru un cont nou !
