Întreabă oamenii ce înseamnă să fii iluminat și vei primi o varietate largă de răspunsuri. Însă, conform maestrului Zen Robert Waldinger, iluminarea permanentă rareori — dacă nu niciodată — există. De fapt, ar trebui să fim suspicioși față de cei care pretind că sunt ființe „pe deplin iluminate”.
Deși unii oameni susțin că au atins iluminarea totală după ce au trecut printr-un eveniment spiritual fantastic, Waldinger consideră că această perspectivă de „achiziție” poate fi periculoasă. În loc să privim iluminarea ca pe ceva ce se dobândește, el crede că ar trebui să fie ceva ce practicăm în fiecare moment, asemenea unei activități sau unui obicei.
ROBERT WALDINGER: „Se vorbește mult despre iluminare. Este un concept foarte vechi în Buddhism, dar și în alte tradiții spirituale. Și poate însemna atât de multe lucruri diferite, dar în tradiția mea Zen, se referă la: și la unele dintre aspectele surprinzătoare ale vieții pe care, în mod normal, nu le vedem. Cel mai specific, la interconectarea tuturor lucrurilor, la unitatea esențială a tot ceea ce există. Da, la un anumit nivel, toate există separat. Eu exist separat de tine, iar acest scaun există separat de mine. Dar la cel mai profund nivel, nimic nu este separat. Totul este complet interconectat și mereu în schimbare. Aceasta este trezirea la adevărul vieții.”
Acum, iluminarea este adesea considerată ca un lucru pe care îl putem obține. De fapt, poți citi relatări despre oameni care stau în perioade lungi de meditație, uneori în retrageri, unde au aceste experiențe uimitoare. Uneori, ele seamănă cu experiențe în afara corpului, iar oamenii pot scrie descrieri elaborate despre cum sunt acestea. Și uneori oamenii simt că „Dacă doar aș avea acele experiențe, atunci sunt iluminat. Și dacă am avut acele experiențe o dată, vreau să le am din nou, așa că vreau să încerc să le recuperez.” Ceea ce învățăm în Zen este că acest lucru este de fapt periculos, că nimeni nu trăiește într-o stare alterată neobișnuită tot timpul. Cei mai mulți dintre noi nu o fac niciodată. Iar dacă avem experiențe neobișnuite, ele sunt foarte scurte; o experiență de interconectare și unitate completă nu poate dura.
De fapt, un maestru Zen a realizat o serie de interviuri cu oameni care au avut experiențe de iluminare, și le-a adunat într-o carte, iar titlul cărții era: „Și acum ce?” Și ceea ce a vrut să spună prin asta a fost că, indiferent de ce fel de experiență neobișnuită de trezire am putea avea, de iluminare, întotdeauna ne întoarcem la nevoia de a spăla rufele, de a ne peria dinții și de a merge la muncă, dar asta este pur și simplu cum este viața.
Așadar, deși cei mai mulți dintre noi, inclusiv eu, ne dorim să existe o cale de a ne ilumina și de a rămâne așa, de a ajunge într-un loc unde este mereu binecuvântat și nu suferim niciodată, nu am întâlnit niciodată o ființă umană pe acest Pământ care să ajungă în acel loc. Iar învățătura Zen este că acest lucru nu este posibil. De fapt, ne mișcăm între stări de a fi mai treziți sau mai puțin treziți, că indiferent cât de evoluat ești ca practicant spiritual, vor exista momente când te vei simți complet derutat de lucruri stupide, când pur și simplu ești în eroare, cum spunem noi.
Și apoi, te întorci în perioade în care vezi viața mai clar. Acest lucru este important pentru mine pentru că, dacă întâlnești oameni care se prezintă drept persoane pe deplin iluminate, fii foarte suspicios în privința asta. Fii foarte suspicios față de oricine pretinde că este o ființă umană perfect evoluată și iluminată. Shunryu Suzuki, un maestru Zen foarte important în Statele Unite în secolul 20, era faimos pentru că spunea: „Suntem cu toții perfecți așa cum suntem și avem cu toții nevoie de îmbunătățire.” Iar ceea ce a vrut să spună prin asta a fost că nicio persoană nu este iluminată pe deplin și pentru totdeauna. Există doar activitatea acestui moment. Așadar, dacă fac ceva care este plin de compasiune, care acordă atenție interconectării mele cu toți și cu toate, aceasta este o activitate iluminată. Dacă fac ceva egoist, dacă fac ceva care distruge planeta, aceasta este o activitate neiluminată.
Și astfel, ideea de a urmări iluminarea nu este cu adevărat un proiect de auto-îmbunătățire. Este urmărirea unei căi de a fi cât mai compasionat posibil în fiecare moment, de a urmări activitatea iluminată în cât mai multe momente pe care le pot aduna în viața mea. Acesta este scopul.
Robert Waldinger, MD, este Profesor Clinic de Psihiatrie la Harvard Medical School, psihiatru practicant, psihanalist și maestru și practicant Zen.
