Tulburarea bipolară, numită anterior depresie maniacală, este o afecțiune de sănătate mintală care provoacă modificări extreme ale dispoziției, care includ valori emoționale (manie sau hipomanie) și minime (depresie).
Când deveniți deprimat, vă puteți simți trist sau fără speranță și puteți pierde interesul sau plăcerea pentru majoritatea activităților. Când starea ta de spirit se schimbă în manie sau hipomanie (mai puțin extremă decât mania), te poți simți euforic, plin de energie sau neobișnuit de iritabil. Aceste schimbări de dispoziție pot afecta somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul și capacitatea de a gândi clar.
Episoadele de schimbări ale dispoziției pot apărea rar sau de mai multe ori pe an. În timp ce majoritatea oamenilor vor experimenta unele simptome emoționale între episoade, este posibil ca unii să nu experimenteze niciunul.
Tulburarea bipolară nu este o afecțiune cerebrală rară. De fapt, 2,8% dintre adulții din SUA – sau aproximativ 10 milioane de persoane – au fost diagnosticați cu aceasta. Vârsta medie la care persoanele cu tulburare bipolară încep să prezinte simptome este de 25 de ani.
Depresia cauzată de tulburarea bipolară durează cel puțin două săptămâni. Un episod ridicat (maniacal) poate dura câteva zile sau săptămâni. Unele persoane vor experimenta episoade de schimbări de dispoziție de mai multe ori pe an, în timp ce altele le pot experimenta doar rareori.
Deși tulburarea bipolară este o afecțiune pe tot parcursul vieții, vă puteți gestiona schimbările de dispoziție și alte simptome urmând un plan de tratament. În majoritatea cazurilor, tulburarea bipolară este tratată cu medicamente și consiliere psihologică (psihoterapie).
Totuși un diagnostic bipolar urmează adesea unei internări în spital, ceea ce poate fi o experiență înfricoșătoare în sine. Multi bărbați și multe femei se întreabă dacă suferă de o tulburare bipolară. A devenit obișnuit ca oamenii să cerceteze simptomele bolilor mintale pe internet și să găsească dovezi pentru autodiagnostic. Rețineți că cercetarea pe internet poate fi o profeție care se împlinește de la sine: atunci când credem că am putea avea o afecțiune, căutăm informații care dovedesc că o avem și o vom găsi în general, cu excepția cazului în care există un nivel egal sau mai mare de îndoială în minți.
Schimbările de dispoziție fac parte din viață și nu înseamnă neapărat că aveți o tulburare bipolară. Cu toate acestea, s-ar putea să vă confruntați cu anxietate severă sau depresie.
Simpotemele pentru tulburarea bipolară
Există mai multe tipuri de tulburări bipolare și conexe. Acestea pot include manie sau hipomanie și depresie. Simptomele pot provoca modificări imprevizibile ale dispoziției și comportamentului, rezultând în suferință semnificativă și dificultăți în viață.
Tulburare bipolară I.
Se referă la acele persoane care au avut cel puțin un episod maniacal care poate fi precedat sau urmat de episoade hipomaniacale sau depresive majore. În unele cazuri, mania poate declanșa o pauză de la realitate (psihoză).
Tulburarea bipolară II.
Se referă la acele persoane care au avut cel puțin un episod depresiv major și cel puțin un episod hipomaniacal, dar nu au avut niciodată un episod maniacal.
Tulburare ciclotimică
Se referă la acele cazuri în care pacienții au avut cel puțin doi ani – sau un an la copii și adolescenți – cu multe perioade de simptome de hipomanie și perioade de simptome depresive (deși mai puțin severe decât depresia majoră).
Alte tipuri de tulburări biploare
Acestea includ, de exemplu, tulburări bipolare și conexe induse de anumite medicamente sau alcool sau din cauza unei afecțiuni medicale, cum ar fi boala Cushing, scleroza multiplă sau accident vascular cerebral.
Tulburarea bipolară II nu este o formă mai ușoară a tulburării bipolare I, ci un diagnostic separat. În timp ce episoadele maniacale ale tulburării bipolare I pot fi severe și periculoase, persoanele cu tulburare bipolară II pot fi deprimate pentru perioade mai lungi, ceea ce poate provoca afectări semnificative.
Deși tulburarea bipolară poate apărea la orice vârstă, de obicei este diagnosticată în adolescență sau la începutul anilor 20, in medie pe la 25 de ani. Simptomele pot varia de la o persoană la alta, iar simptomele pot varia în timp.
Ce sunt mania și hipomania
Mania și hipomania sunt două tipuri distincte de episoade, dar au aceleași simptome. Mania este mai severă decât hipomania și provoacă probleme mai vizibile la locul de muncă, activități școlare și sociale, precum și dificultăți de relaționare. Mania poate declanșa, de asemenea, o pauză de realitate (psihoză) și poate necesita spitalizare.
Atât un episod maniacal, cât și un episod hipomaniacal includ trei sau mai multe dintre aceste simptome:
- Anormal de optimist, agitat sau cu ciudat
- Activitate crescută, superenergic sau agitat
- Simț exagerat de bunăstare și încredere în sine (euforie)
- Scăderea nevoii de somn
- Episoade neobișnuite de a vorbi foarte mult
- Gânduri rapide si schimbătoare
- Distractibilitate
- Foarte slab în a lua decizii – de exemplu, cumpărături fără rost, asumarea riscurilor nesăbuite cum ar fi sexul neprotejat sau investițiile prostești
Episod depresiv major pentru cei care se confruntă cu tulburarea biploară
Un episod depresiv major include simptome suficient de severe pentru a provoca dificultăți vizibile în activitățile de zi cu zi, cum ar fi munca, școala, activitățile sociale sau relațiile. Un episod include cinci sau mai multe dintre aceste simptome:
- Starea de spirit deprimată, cum ar fi senzația de tristețe, gol, lipsă de speranță sau plângăcios (la copii și adolescenți, starea de depresie poate apărea ca iritabilitate)
- Pierderea marcată a interesului sau lipsa de plăcere pentru toate – sau aproape toate – activitățile
- Pierderea semnificativă în greutate atunci când nu urmează diete, creșterea în greutate sau scăderea sau creșterea poftei de mâncare (la copii, eșecul de a crește în greutate așa cum era de așteptat poate fi un semn de depresie)
- Fie insomnie, fie dormirea prea mult
- Fie neliniște sau comportament încetinit
- Oboseala sau pierderea de energie
- Sentimente de lipsă de valoare sau de vinovăție excesivă sau inadecvată
- Scăderea capacității de gândire sau concentrare sau indecizie
- Gândirea, planificarea sau încercarea de sinucidere
Psihoza în tulburarea bipolară
Dacă un episod „ridicat” sau „scăzut” este foarte intens, persoana care se confruntă cu tulburarea bipolară poate prezenta si episoade de psihoză. Este posibil să aibă probleme în a face diferența dintre fantezie și realitate.
Potrivit Fundației Bipolare Internaționale, simptomele psihozei în timpul unui nivel ridicat includ halucinații, care implică auzul sau vizualizarea lucrurilor care nu sunt acolo și iluzii, care sunt credințe false, dar puternic resimțite. O persoană care se confruntă cu iluzii poate crede că este faimoasă, că are legături sociale de rang înalt sau că are puteri speciale.
În timpul unui episod depresiv sau „scăzut”, ei pot crede că au comis o crimă sau că sunt ruinați și fără bani.
Diagnosticarea tulburării bipolare
Un profesionist medical va diagnostica tulburarea bipolară utilizând criteriile stabilite în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th Edition (DSM-5).
Institutul Național de Sănătate Mentală (NIMH) explică faptul că, pentru a primi un diagnostic de tulburare bipolară I, o persoană trebuie să fi avut simptome timp de cel puțin 7 zile sau mai puțin dacă simptomele au fost suficient de severe pentru a avea nevoie de spitalizare. Este posibil să fi avut și un episod depresiv care să dureze cel puțin 2 săptămâni.
Pentru a primi un diagnostic de bipolar II, o persoană va avea cel puțin un ciclu de hipomanie și depresie.
Un medic poate efectua un examen fizic și unele teste de diagnostic, inclusiv teste de sânge și urină, pentru a ajuta la excluderea altor cauze.
Poate fi o provocare pentru un medic să diagnosticheze tulburarea bipolară, deoarece oamenii sunt mai predispuși să caute ajutor atunc când au o dispoziție scăzută decât atunci cand au o dispoziție ridicată. Drept urmare, le poate fi greu să o distingă tulburarea biploară de depresie.
Dacă persoana are psihoză, un medic poate diagnostica greșit starea lor de schizofrenie.
Alte caracteristici, sexualitate, cauze, prevenire și tratament
