Cum vă afectează nervozitatea relațiile cu ceilalți

Natura umană este de așa fel încât oamenii să fie ființe sociale. Marea majoritate dintre noi simțim nevoia de a aparține de un grup social, o familie… de a avea pe cineva care să aibă grijă de noi, dar acest lucru e dificil când apare nervozitatea.

Ne place să participăm la diferite activități, să vorbim sau altfel spus să avem activități sociale. Aceasta este natura umană și mare parte din starea noastră de spirit are legătură cu activitățile care implică dragoste, companie, sex sau cooperare.

Desigur, există oameni care, odată ajunși la maturitate, pot trăi foarte bine dezvoltând relații interumane minimale și chiar pot supraviețui dacă sunt pustnici.

În general însă este preferabil să ne înșelegem bine cu ceilalți și să întreținem relații strânse cu unii dintre ei. Atunci când facem asta, există toate șansele să ne simțim mai bine dacă întreținem relații prietenoase și iubitoare. Vom avea parte de o viață mult mai interesantă, creativă și mai fericită, și care va vontribui la diminuarea anxietății.

Din nefericire nu este întodeauna ușor să menții o relație prietenoasă sau iubitoare cu toată lumea și mai ales nu este simplu să îți controlezi întotdeauna nervozitatea când vine vorba de relațiile interumane.

Există multe tipuri de oameni în lume si unii dintre ei vă pot trata în mod frecvent necorespunzător, nedrept și supărător. Aceștia pot fi furioși, deprimați, cu o dispoziție schimbătoare, dificili, chiar psihopați.

Ei consideră că au motive întemeiate să vă trateze în mod necorespunzător. Unii dintre ei vă înşală sau vă nedreptățesc pentru că vor să obțină ce și-au pus în gând și nu le pasă deloc dacă şi dumneavoastră obțineți sau nu ceea ce v-ați propus. Alții, aparent fără un motiv intemeiat, vă cauzează supărare sau se opun dorințelor dumneavoastră. Ce faceți în cazul de față?

Ei bine, din nefericire manifestați și dumneavoastră o serie de predispoziții către nervozitate, atât înnăscute, cât și dobândite. Sunteți predispus să vă supărați din cauza lor și s-ar putea să hotărâți că trebuie să vă răzbunați. Vă este asta de vreun folos sau îndreaptă răul pe care se presupune ca vi l-au cauzat ceilalți? Foarte rar! Dragostea naște dragoste și ura naște ură. Dacă simțiți, pe drept sau pe nedrept, ca ceilalți s-au folosit de dumneavoastră fără scrupule, procedați mai întâi la a le critica comportamentul și la a le face clară opinia dumneavoastră că atitudinea lor este inadecvată.

În al doilea rând, îi condamnați adesea în totalitate. Iată cum se manifestă aproape întotdeauna furia dumneavoastră: mai întâi, ca obiecție la adresa comportamentului bun sau rău al celorlalți, iar în al doilea rând, ca o condamnare și o blamare fără echivoc a persoanelor respective.

Cu alte cuvinte, aşa cum dumneavoastră înșivă aveți tendința de a vă generaliza în mod extrem și de a vă autoînvinui pentru gândurile, sentimentele şi acțiunile rele caracteristice, la fel generalizați și îi condamnați și pe ceilalți atunci când, din perspectiva dumneavoastră, ei au procedat incorect. Faceți greșeala de a condamna „păcătosul” în aceeași măsură cu „păcatul” și adesea dați de necaz atunci când pro-
cedați astfel.

Nervozitatea, supărarea și furia dumneavoastră vă afectează negativ propria eficiență și stare de sănătate. Nervozitatea vă motivează să acționați împotriva lucrurilor şi oamenilor care vă displac, dar adesea vă determina sa o faceți în mod impulsiv, orbeşte și ineficient. Atunci când izbucniti într-un acces de furie împotriva cuiva sau a ceva ce considerați a fi insuportabil, este puțin probabil sa actionați adecvat pentru a modifica sau înlătura situația ori persoana respectivă. În schimb, procedați într-o manieră încapățânată, exagerată, care generează posibilități limitate de optiune şi strategii ineficiente, astfel încât ajungeți să nu puteti modifica intotdeauna eficient condițiile pe care le respingeti. Cel mai adesea le înrăutățiți.

In al doilea rând, nervozitatea tinde să vă perturbe întregul sistem fizic, ceea ce determină o suită de probleme fizice, inclusiv hipertensiune, dureri de cap, dereglări gastrointestinale, crampe musculare și chiar disfuncționalități ale întregului sistem imunitar. Rezultatele pot fi de-a dreptul neplăcute.

In al treilea rând în cea mai mare parte a sa nervozitatea duce la instalarea unor conflicte, neîntelegeri, războaie și chiar genociduri. Dintre toate bolile omenești declanşate de toate emoțiile omenești posibile, nervozitatea pare a fi cauza principala a violentelor și a unei suite întregi de alte nenorociri. Tot ce trebuie să faceți este să citiți ziarele și să vă uitați la televizor !

Mulți psihologi au promovat numeroase modalități de eliberare a nervozității, majoritatea fiind ciudate. Teoria catharctică a psihanaliştilor și a multor terapeuti experimentali susține că, dacă vă eliberați nervozitatea țipând și strigând și dând chiar și câțiva pumni în ceva, aceste manifestări vă vor împiedica să comiteți ceva cu adevărat rău.

Totuși câteva sute de experimente au arătat că, cu cât îți manifeşti mai mult nervozitea, fie verbal, fie fizic, cu atât ai tendința de a o amplifica.

Alte abordări psihologice vă sfătuiesc să adoptați o atitudine pasivă, lipsită de rezistență față de agresivitatea celorlalți, iar aceștia vă vor trata la rândul lor în mod paşnic. Acest gen de abordare poate stopa violența unora, dar alții vor profita de pasivitatea dumneavoastră pentru a vă abuza într-un mod si mai brutal. În plus, atitudinea dumneavoastră pasivă și condescendentă vă va suprima temporar nervozitatea în loc s-o inlăture, ceea ce vă va face să deveniți și mai recalcitrant.

Există, de asemenea, numeroase forme de distragere cognitivă și fizică, cum ar fi meditatia, yoga și relaxarea musculară progresivă. Oare acestea vor reuși să vă gestioneze nervozitatea ? Da, doar temporar, pentru că toate modalitățile respective de distragere vă pot îndepărta stările de nervozitate, relaxându-vă. Este foarte probabil însă ca în interior sa vă conservați ideile care vă declanşează nervozitatea, iar acestea vor reveni cauzându-vă neplăceri stomacale și ridicandu-va tensiunea atunci când oamenii vor abuza încăodata de dumneavoastră.

Nervozitatea constă de fapt în solicitarea imperativă potrivit căreia oamenii nu trebuie să vă trateze în felul în care se presupune că o fac. Dacă veți renunța cu adevărat la această solicitare, veți reuși nu numai să vă diminuați nervozitatea vizavi de nedreptățile din prezent, dar vă veți și pregăti să fiți mult mai puțin predispus la accese de furie pe viitor.

Oamenii, cu siguranță, vă vor înşela, ataca și nu-și vor respecta promisiunile pe care vi le-au făcut. Deci, aproape instantaneu, ajungeți să fiți dezamăgit şi nemulțumit de acțiunile lor. Dar atunci când sunteți nervos, depășiți stadiul acestei dezamăgiri și nemulțumiri urmând să insistați ca oamenii care v-au supărat să nu mai fie aşa cum sunt și să nu
acționeze aşa cum o fac. De fapt, solicitarea dumneavoastră extremă – ca ei să se comporte adecvat şi corect – vă declanşează starea de nervozitate, și nu comportamentul lor deficitar ca atare.

Una din terapiile folosite cu eficiență de terapeuți pentru a trata stările de nervozitate, T.R.E.C. vă prezintă multe modalități cognitive, emoționale și comportamentale de blocare a nervozității în formele sale de manifestare si de diminuare a tendinței de a vă ieși iaraşi din fire.

Metoda principală de diminuare a nervozității se referă la deprinderea și practicarea principiilor Acceptării Necondiționate a celorlalți.

Ca să spunem lucrurilor pe şleau, asta înseamnă să acceptați „păcătosul” și să respingeți „păcatul”. Aşadar, atunci când oamenii se comportă imoral, neetic sau rău cu dumneavoastră (și cu ceilalți), le notificați gândurile, emoțiile și faptele, le catalogați în principiu ca fiind „inadecvate” și „greşite”, dar vă abțineți din răsputeri să-i evaluați în totalitate, etichetându-i ca fiind persoane rele, improprii sau de nimic. Toate acestea nu sunt deloc ușor de făcut.

Ca mamifer uman format în cadrul unui grup social, ați învățat foarte multe cu privire la comportamentele „bune” sau „rele” pe care le evaluați de obicei în felul în care ați fost obișnuit s-o faceți. Astfel, obişnuiți să etichetați de regulă furtul, lipsa de loialitate, lenea, pierderea timpului și multe alte deprinderi omeneşti ca fiind rele şi pe cele opuse lor ca fiind bune.

Aceasta nu constituie chiar o problemă, dimpotrivă: dacă apreciați că manifestările de comportament inadecvate si antisociale ale oamenilor sunt ,rele” sau „greșite”, iar judecătile dumneavoastră sunt în consonanță cu cele ale grupului social din care faceți parte, puteți fi capabil să-i încurajați, să-i ajutați și să-i învățați pe cei care acționează imoral să fie mai morali, în cazul în care se dovedește că nu-i condamnați în mod absolut pentru comportamentul lor.

ACCEPTAREA NECONDIȚIONATĂ A CELORLALȚI nu reprezintă poate modalitatea de a suprima toate supărările, luptele, crimele, conflictele și războaiele, dar face un pas considerabil înainte în direcția rezolvării acestor probleme foarte dificile.

Pentru că, dacă sunteți gata să-i acceptați pe oameni, dar nu și câteva dintre acțiunile pe care le întreprind, și nu insistați niciodată ca ei să-și perpetueze câteva dintre faptele lor cele mai nefericite și mai deplorabile, temperamentul dumneavoastră se va linişti și puteți aprecia cu justețe dacă faptele lor au fost absolut greşite şi rele.

În afara faptului că vă ajută să vă controlați stările de supărare şi nervozitate, ACCEPTAREA NECONDIȚIONATĂ A CELORLALTI influențează sentimentele dumneavoastră de anxietate ?

Da, fără doar şi poate. Pentru că, atunci când sunteți foarte nervos pe unii oameni, aveți tendința de a fi anxios vizavi de următoarele aspecte:

1. dacă felul in care le judecati faptele este cu adevărat corect;
2. dacă ați fost foarte sever cu ei;
3. dacă nervozitatea va scăpa de sub control și vă va determina să
   treprindeți acțiuni nesăbuite;
4. dacă oamenii pe care sunteți supărat vor fi, la rândul lor nervoşi pe dumneavoastră și dacă vor ajunge să vă facă rău;
5. dacă sunteți o persoană dificilă, prost dispusă, care merită să fie condamnată pentru că și-a permis să se complacă într-o stare extremă de nervozitate.

Cum spuneam, anxietatea dumneavoastră este generată de faptul că vă subestimați ca persoană, ceea ce presupune apariția unor sentimente de inadecvare. Dar aceasta este declanşată adesea de condamnarea celorlalți ca persoane, dincolo de simpla judecare a manifestărilor lor comportamentale.

Aşadar, anxietatea şi nervozitatea se referă în mare parte la aceeași filozofie a culpabilizării. Când vă lăsați pradă anxietății, încurajați automat și faptul de a vă complace într-o stare de nervozitate și când vă lăsați pradă nervozității automat vă simțiți tentat să vă complaceți în anxietate.

Ambele sentimente izvorăsc din convingerea generalizată că oamenii n-ar trebui deloc sa faca rau celorialti și că merită să fie condamnați pe deplin atunci cand se intimpla acest lucru. Oamenii considera adesea ca autoinvinovatirea constituie o formă de nervozitate la adresa propriei persoane. Alteori, ei numesc nervozitatea condamnarea celorlalti oameni. Cele doua sentimente au implicatii filozofice si, in cazul in care sunteti predispus sa va desconsiderati pe dumneavoastra si pe ceilalti este mai bine sa le evitati pe amândouă.

Referinte: A. Ellis – Cum să vă controlați anxietatea