Un nou studiu publicat în Journal of Current Opinion in Psychology explică de ce actul nobil de a face sacrificii pentru relații ar putea ascunde costuri negative atât pentru cel care îl oferă, cât și pentru cel care îl primește într-o relație romantică.
Potrivit studiului, aceste costuri se pot acumula și pot cauza probleme mai mari relației în viitor.
„Este cu siguranță onorabil să lași deoparte propriul interes din cauza partenerului sau a relației tale. Cu toate acestea, cercetările arată că există o consecință dificilă atât pentru donator, cât și pentru primitor.”
explică psihologul Francesca Righetti.Cercetarea lui Righetti a evaluat sacrificiul în relații din patru aspecte diferite, analizând rezultatele a peste 80 de studii anterioare. Aceste aspecte au fost:
- Disponibilitate de sacrificiu
- Actul de sacrificiu
- Satisfacția cu sacrificiul
- Costurile sacrificiului
Cercetătorii au descoperit că a face sacrificii pentru relații este un „comportament prosocial excepțional de costisitor”.
„Dăruitorul experimentează o stare de bine mai scăzută după ce se sacrifică, iar primitorul începe să aibă sentimente amestecate cu privire la sacrificiu și partener. Pe de o parte, receptorul se simte recunoscător, iubit și acceptat, dar se simte și vinovat și îndatorat. Și știm că a avea sentimente amestecate nu este bine pentru relații.”
explică RighettiSacrificiul funcționează diferit în comparație cu alte comportamente prosociale, prin aceea că implică renunțarea la propriile preferințe sau obiective pentru alții. Când oamenii se angajează în alte comportamente prosociale, de obicei nu trebuie să renunțe la ceva ce ar prefera să facă sau să aibă.
„Sacrificiul este costisitor, deoarece necesită ca cineva să renunțe la propriile preferințe și obiective. Concentrarea asupra acestor costuri pare a fi deosebit de dăunătoare pentru bunăstarea celui care dă și pentru relație.”
completează Righetti.O altă constatare esențială a studiului lui Righetti a fost că femeile erau mai susceptibile de a experimenta o stare de bine mai scăzută după ce s-au sacrificat.
În timp ce motivele acestei tendințe sunt încă studiate, Righetti ne oferă această explicație tentantă:
„Credem că s-ar putea ca femeile să se sacrifice mai mult în relația lor și că, din cauza rolurilor de gen, se așteaptă să se sacrifice mai mult și să nu primească atât de multă apreciere și validare ca bărbații pentru sacrificiile lor. În concluzie, aceștia pot experimenta în special costurile și foarte puține beneficii.”
Cu toate lucrurile luate în considerare, Righetti avertizează că privirea sacrificiului ca pe un comportament inerent negativ sau pozitiv poate să nu fie utilă, deoarece, în majoritatea relațiilor, sacrificiile sunt inevitabile.
Ceea ce se poate schimba, totuși, este modul în care se evaluează natura și necesitatea unui sacrificiu.
Dacă te confrunți cu sacrificii în propria relație, Righetti sfătuiește să:
Schimbați lucrurile pe care vă concentrați: dacă vă concentrați pe ceea ce ați pierdut după un sacrificiu, este mai probabil să experimentați o bunăstare personală și o satisfacție în relație mai scăzută. Prin urmare, Righetti te încurajează să te uiți la partea bună a sacrificiului (de exemplu, să te uiți la cât de fericit este partenerul sau la ce poți învăța tu/el/ea din această experiență sau să te simți mândru că ești o persoană atât de generoasă).
Reconsiderați nevoia de a vă sacrifica: uneori sunt necesare sacrificii pentru a menține o relație. Cu toate acestea, există momente în care acestea pot fi evitate prin planuri de urgență și un pic de ajustare. Pentru a explica acest lucru, Righetti dă exemplul mutării din cauza oportunității de carieră a unui partener sau a unui partener care dorește să petreacă un weekend cu părinții lor. În primul caz, fie își sacrifică oportunitatea de carieră, fie partenerul lor se mută cu ei. În al doilea caz, sacrificiul nu este necesar. Dacă un partener dorește să-și petreacă weekendul cu părinții, iar celălalt nu, poate decide pur și simplu să-și petreacă weekendul separat, păstrându-și relația (și economisind stresul pentru amândoi).
În cele din urmă, cuplurile trebuie să navigheze în aceste situații și să decidă când este necesar ca unul dintre ei să se sacrifice și când este posibil ca fiecare dintre ei să-și urmeze preferințele în mod independent, rămânând bucuros după aceea.
