Incapacitatea de a face față suferințelor poate duce la sentimente de neputință și lipsă de putere. Neavand capacitatea de a face față, unii vor ridica mecanisme puternice de apărare într-un efort disperat de a evita senzația de durere. Persoana care folosește un mecanism de apărare încearcă, în general, să regleze emoțiile și să își mențină stima de sine.
Aceste mecanisme de apărare funcționează prin schimbarea modului în care simțim sau interpretăm o situație. Dar ele nu schimbă realitatea. Păstrarea sentimentelor inacceptabile în afara conștientizării duce la dezvoltarea unui „eu fals”. Prețul pentru această protecție este incapacitatea de a dezvolta rezistența.
Iată câteva mecanisme de apărare nesănătoase care nu ne sunt de ajutor.
Proiecția
Proiecția este un comportament defensiv care ne protejează prin atașarea sentimentelor inacceptabile sau a motivelor altcuiva (de exemplu, „Tu ești egoist, furios sau incapabil, nu eu”). Când ne proiectăm sentimentele asupra unei alte persoane, ne golim propriile emoții înspăimântătoare pe altcineva. Actul de proiecție este o distragere a atenției care permite omului să fie ignorat adevăratul vinovat, problema din interior.
Disociere
Disocierea este incapacitatea de a articula anumite aspecte ale experienței cuiva în limbajul verbal. Păstrăm sentimentele inacceptabile în afara conștientizării. S-ar putea spune „asta nu mi se întâmplă mie”. Motivul inconștient al disocierii este de a scăpa de emoțiile copleșitoare asociate cu memoria traumatică. Succesul terapiei și schimbarea durabilă necesită ca pacientul să intre în contact cu aspecte inaccesibile anterior ale acelor sentimente interioare. Ieșirea din traume se poate face doar prin parcurgerea lor.
Auto-medicație
Dependența poate fi descrisă ca o strategie defensivă pentru a evita sentimentele de neputință sau lipsa de putere. Persoana încearcă să compenseze cu un comportament de dependență stările subiective dureroase de stimă de sine scăzută, îndoieli și anxietate. Utilizarea drogurilor oferă un sentiment de acceptare și un sentiment de încredere temporară în sine. Totuși, dependența îl împiedică pe pacient să-și înțeleagă suferința și să dezvolte capacitatea emoțională de a se liniști.
Negarea
Termenul negare (sau represiune) poate fi definit ca ignorarea selectivă a informațiilor. Negarea poate fi un mecasnims de protecție în fața unor știri insuportabile, cum ar fi un diagnostic de cancer, pentru a crea un fals sentiment de securitate. Negarea este o formă de auto-înșelăciune care desprinde un individ de realitate. Pentru a menține o viziune pozitivă despre ei înșiși, oamenii își revizuiesc convingerile în fața noilor dovezi ale vestilor bune, dar ignoră vestile rele. De exemplu, alcoolicii insistă că nu au probleme cu consumul de alcool. Dependența poate fi o sursă de rușine teribilă, ură de sine și valoare scăzută de sine. Într-adevăr, primul pas al Alcoolicilor Anonimi este să recunoști că ai o problemă și să începi să cauți ajutor.
Mecanismele de apărare sunt forme de strategii de reglare emoțională pentru evitarea sau minimizarea emoțiilor care sunt prea greu de tolerat. Folosim mecanisme de evadare psihologică unde evadarea fizică este imposibilă și învățăm să ne ascundem de noi înșine. Creșterea psihologică necesită acceptarea de sine, care este o stare a minții care marchează sfârșitul luptei consumatoare de viață pentru a se transforma în persoana pe care o dorești.
