In noua serie din podcast abordăm depresia, iar in primul episod aflam ce anume este, cum au definit-o specialiștii si care sunt simptomele.
Ce este depresia? „O tristețe vitală, care se caracterizează prin nostalgie și remușcare față de trecut, dezgustul față de prezent, angoasa față de viitor, autoblamarea și anestezia afectivă.”
(Daniel Widlôcher)
Etimologic, termenul vine din cuvântul latin depressio, care înseamnă „înfundare”. El nu descrie tristețea sau starea de abatere care – în mod normal – fac parte din viața cotidiană, ci o adevărată boală psihică. Nu există una, ci mai multe depresii, dintre care unele sunt datorate unor cauze fiziologice.
Depresia este în același timp un simptom (lucrurile de care se plânge pacientul) și un sindrom (asocierea simptomelor care formează tabloul clinic al unei boli): dacă depresia este o încercare teribilă pentru bolnav, ea este foarte greu de trăit și pentru anturajul său.
Depresia nu trebuie să fie confundată cu „deprimarea”, un fel de „explozie de griji”, de stare de rău trecătoare (care nu face viața ușoară, dar nu durează mult, în general), nici cu stresul, termen atât de des folosit, a cărui definiție și-a schimbat sensul: de la sindrom de adaptare generalizat la o schimbare, chiar fericita, el a ajuns sinonim cu tulburarea, cu starea de rău.
Foarte devreme, în ansamblul operei sale, Sigmund Freud aduce o teorie nouă, bazată pe existența inconștientului. Această noțiune exista deja sub alte nume, dar nimeni înainte de Freud nu o formulase astfel. Pentru el, bolile mintale își au sursa în forțele inconștiente. El caracterizează etapele depresive după trei criterii:
- durerea;
- o stimă de sine sau o imagine de sine foarte proastă;
- o mare diminuare a capacității de a păstra relația cu persoanele iubite, de a-și exprima sentimentele.
După Sacha Nacht și Paul-Claude Racamier, depresia „este o stare patologică de suferință psihică conștientă și de culpabilitate, însoțită de o reducere sensibilă a valorilor personale și de o micșorare a activității psihomotrice și organice, care nu pot fi atribuite unei deficiențe reale. ”
Pentru psihanaliză, depresia este legată de o pierdere, termen general, căci poate fi vorba despre pierderea imaginii de sine sau de un doliu. În acest caz, tristețea se poate transforma în ură față de obiectul pierdut (o persoană, dar și o iluzie, un loc etc.) care nu mai este aici, ură care se va întoarce asupra sa. „Ținem în mână cheia tabloului clinic – spunea Freud – când recunoaștem că reproșurile de sine sunt reproșuri contra unui obiect al dragostei, care s-au întors de la acesta spre eul propriu. (Căci) identificându-se cu obiectul pierdut, pacientul păstrează la urma urmei amintirea obiectului; el o păstrează ca pe o fantomă ascunsă, el se transformă în monument memorial.
Ascultă episodul complet din podcast, în care abordăm depresia:
Daca nu ai ascultat pana acum podcastul nostru ne gasesti pe urmatoarele platforme.
Nu uita să consulți articolele din secțiunea dedicată.
