În psihologie, narcisismul apare pe un spectru: de la trăsături de personalitate des întâlnite până la forme clinice (tulburarea de personalitate narcisică – NPD). Literatura de specialitate descrie două profiluri predominante: narcisismul grandios (auto-importanță, nevoie de admirație) și narcisismul vulnerabil (sensibilitate accentuată la critică, rușine, teamă de respingere). Ambele pot coexista și pot afecta sever relațiile, munca și calitatea vieții.
De ce schimbarea este dificilă, nu imposibilă
Trăsăturile narcisice pot sabota exact ingredientul esențial al terapiei: alianța terapeutică. De aceea, la pacienții cu NPD s-au observat rate de abandon semnificativ mai mari față de alte categorii clinice: studii de urmărire raportează 63–64% abandon din psihoterapie. Totuși, „dificil” nu înseamnă „imposibil”: prognosticul depinde de motivație, de comorbidități și de calitatea relației terapeutice.
Ce funcționează: terapii cu utilitate demonstrată (și limitele lor)
Nu există o „pastilă psihologică” unică pentru NPD. Intervențiile folosite se inspiră frecvent din tratamente validate pentru tulburarea de personalitate borderline (unde baza de dovezi este mai consistentă), apoi se adaptează cazului narcisic:
- Terapia schemelor (Schema Therapy): în studii randomizate pe tulburări de personalitate, a depășit tratamentul standard la recuperare și a redus abandonul. Pentru NPD, dovezile directe sunt încă limitate, dar principiile (lucrul pe „scheme” și „moduri”) se pretează la rigiditățile narcisice.
- Terapia prin mentalizare (MBT): utilă în reglarea emoțională și în înțelegerea stărilor mentale ale altora; promițătoare în borderline, însă calitatea dovezilor rămâne variabilă și generalizarea la NPD cere prudență.
- Terapia dialectic-comportamentală (DBT): solidă pentru managementul emoțiilor și comportamentelor impulsive în borderline; la NPD se folosește mai ales modular (abilități de reglare, toleranță la distres), cu dovezi indirecte.
Abordări relaționale și cognitiv-comportamentale
În practică, terapeuții combină adesea tehnici relaționale (centrare pe siguranță, empatie, lucru pe rușine și ambivalență) cu elemente din CBT (identificarea și restructurarea credințelor nucleare de tip „sunt special, deci regulile nu mi se aplică” / „dacă sunt criticat, sunt nimic”). Ghidurile clinice subliniază utilitatea psihoterapiei psihodinamice și a altor formate „parlante”, dar insistă că progresul depinde de menținerea alianței și de stabilirea unor limite clare în terapie.
Noutăți speculative: terapia asistată de MDMA
O direcție de cercetare aflată în explorare propune terapia asistată de MDMA pentru narcisismul patologic, ipoteza fiind că fereastra temporară de empatie și deschidere poate facilita lucrul clinic acolo unde rușinea și defensivitatea blochează relația. Există un protocol academic în derulare și o propunere teoretică recent publicată; deși promițătoare, metoda nu are încă rezultate clinice confirmate pentru NPD. În Marea Britanie, MDMA rămâne substanță de listă Schedule 1 (utilizare medicală nerecunoscută), deși există inițiative de facilitare a cercetării; nu vorbim de o schimbare de regim terapeutic curent.
Când merită insistat pe tratament
Semnele că merită continuată munca terapeutică includ: apariția unei motivații realiste (nu doar pentru a recâștiga statutul sau o relație), toleranță mai bună la feedback, scăderea comportamentelor de devalorizare, creșterea capacității de reparare după conflict și asumarea consecințelor. Clinicianul ajustează ritmul, lucrează pe rușine și pe nevoia de control, negociază limitele (cuplu, familie, muncă) și monitorizează riscul de abandon, care rămâne ridicat.
Ce pot face apropiații
- stabiliți limite concrete („dacă ridici tonul, închei conversația”) și aplicați consecvent regula;
- evitați luptele de putere, ancorați dialogul în fapte observabile;
- nu folosiți diagnostice ca etichete; încurajați evaluarea de sănătate mintală;
- protejați-vă siguranța emoțională; căutați sprijin specializat pentru voi înșivă (psihoterapie, grupuri).
Aceste recomandări vizează dinamici relaționale dificile, indiferent dacă există sau nu un diagnostic formal.
Credit de sursă
Perspectiva acestui material este inspirată dintr-o analiză semnată de Jodie Raybould, Lecturer in Psychology, Coventry University, și Daniel Waldeck, Assistant Professor in Psychology, Coventry University, integrată aici într-un cadru informativ local, cu actualizări și referințe științifice suplimentare.
Mesaj important
Acest articol are scop informativ despre sănătate mintală și nu înlocuiește evaluarea sau tratamentul de specialitate. Dacă vă îngrijorează comportamente care vă afectează viața sau siguranța, solicitați sprijin profesional.
Referințe selectate
- Weinberg I. și colab. – sinteză asupra NPD (risc crescut de abandon 63–64%).
- Bamelis L. și colab. – RCT: schema therapy vs. tratament standard în tulburări de personalitate.
- Leichsenring F. și colab. – revizuire amplă a terapiilor pentru borderline; lecții transferabile.
- Albert AE, Back A. – propunere și protocol pentru terapie asistată de MDMA în narcisismul patologic.
- NICE BNF / Home Office – statutul MDMA (Schedule 1) și facilitarea cercetării; nu echivalează cu utilizare medicală curentă.
