Cu toții am văzut o persoană devenind îndrăgostită sau chiar obsedată de cineva, în ciuda faptului că nu este aproape de o relație romantică cu ea. În timp ce toți ceilalți știu că sentimentul nu este reciproc, ei rămân absorbiți de un basm, analizând adesea în mod compulsiv semne aparente pentru a se convinge că există speranță. În cele mai multe cazuri, ei nu îndrăznesc să-și recunoască sentimentele de teamă de respingere, lăsând un gol de incertitudine agonizantă cauzată de existența unei obsesii romantice.
Dacă acea persoană ești tu? Ce se întâmplă dacă, în ciuda reputației de liniște, mintea ta a fost consumată de iraționalitate. Zilele, săptămânile și lunile pot zbura pe măsură ce rămâi orbit de fantezia ta, nedorind să accepți adevărul – cealaltă persoană nu simte la fel. Incapacitatea ta de a admite faptele te încurajează doar să pierzi timpul gândindu-te excesiv și masturbându-te mental.
Scopul acestei postări nu este să vă ofere o soluție magică, ci mai degrabă să înțelegeți de ce vă luptați în aceste situații prin explorarea a trei concepte psihologice. Înțelegerea acestor concepte nu numai că va ajuta la închiderea comportamentului nostru fără sens, dar oferă și o oportunitate rară de a ne adânci în nesiguranțe și de a le vindeca. Avem șansa să dăm dovadă de curaj în a recunoaște slăbiciunea și a ne angaja să construim puterea. Mai important, ne încurajează să ne iertăm pentru că suntem oameni și să evităm să ne complacem într-o incursiune de discuții negative despre sine care ne erodează sentimentul de valoare și stima.
Să ne uităm la trei concepte psihologice care vă pot face să vă abateți de la raționalitate și să urmăriți perpetuu o iubire neîmpărtășită.
Disonanța cognitivă – agonia tensiunii psihologice
Ai petrecut vreodată ore întregi încercând să descifrezi comportamentul unui interes amoros și ai ajuns să ai o tensiune inconfortabilă în mintea ta? În timp ce încerci să-ți menții calmul, treptat devii din ce în ce mai agitat, până când te plictisești cu o explozie dramatică sau un val de mesaje.
În psihologie, acest sentiment se numește Disonanță cognitivă – disconfortul psihologic experimentat de o persoană care deține două sau mai multe credințe, idei sau valori contradictorii simultan (Festinger, 1957). Când este prezentă, disonanța face extrem de dificil să te concentrezi pe altceva decât pe cauza tensiunii și pe un mijloc de a o reduce.
În contextul relațiilor, experimentăm disonanță atunci când încercăm să reconciliăm semnale mixte – un comportament care indică că o persoană ne place în comparație cu comportamentul pe care nu îi place. Un exemplu clasic este atunci când amândoi porniți bine (fierbinte), iar apoi cealaltă persoană se retrage pe neașteptate (rece). Semnele opuse ne provoacă un sentiment psihologic inconfortabil pe care căutăm să îl reducem.
Când i se prezintă comportamente și convingeri conflictuale, mintea ta are trei metode pentru a rezolva tensiunea psihologică:
- Schimbă-ți credința — de ex. decide că nu acea persoana nu te place și mergi mai departe
- Obține informații noi — de ex. dobândiți anumite cunoștințe care vă influențează într-o direcție
- Reduceți importanța scenariului — de ex. nu sălăsluiești și alegi în schimb să te concentrezi asupra altor părți ale vieții tale
Majoritatea oamenilor aleg varianta a doua, ceea ce crește semnificativ dificultatea de a trece mai departe. În loc să ia o decizie rapidă și să se concentreze pe lucruri mai importante, ei caută mai multe informații. Cel mai frecvent, sunt luate două căi – o confruntare care cere o explicație pentru comportamentul lor și o scufundare analitică în interacțiunile cu persoana în cauză.
Primul traseu este rareori de ajutor, deoarece cealaltă persoană poate invoca ignoranța și sugerează că vă gândiți prea mult. Dacă acest lucru este adevărat sau nu, este irelevant – ai pierdut timp pe care nu îl poți întoarce și ai permis unei alte persoane să dicteze cum te simți. Este mult mai bine să te concentrezi pe a-ți trăi cea mai bună viață decât să încerci să obții răspunsuri de la cineva căruia nu-i pasă la fel de mult ca ție.
Alternativ, alegerea rutei analitice are ca rezultat dedicarea timpului pentru a vă gândi la acea persoană și la toate interacțiunile dvs. cu ea. După cum am mai scris despre asta, acest lucru este periculos. Cu cât petrecem mai mult timp gândindu-ne la o persoană, cu atât devenim mai investiți în ea.
Rezultatul este simplu – te antrenezi într-o buclă de disecție constantă a tuturor întâlnirilor tale și de proiectare a ceea ce vrei să fie adevărat în toate. Începi să confunzi un zâmbet autentic cu un semn de atracție. Începi să cauți pe google „Semne că te place” sau „Ce înseamnă dacă își atinge mâna de tine”.
Nevoia noastră constantă de a rezolva credința disonantă alimentează în mod repetat o căutare continuă a dovezilor care o infirmă. Vrem să găsim motive și dovezi că ne plac, chiar și atunci când nu există. Cu cât facem mai mult acest lucru, cu atât devenim mai investiți și înrădăcinați în fantezie. De-a lungul timpului, motivul pentru care ne raționalizăm efortul se datorează sentimentelor imense de atracție. Dimpotrivă, înclinația ta naturală umană de a reduce Disonanța Cognitivă a creat o profeție care se împlinește de la sine.
Motivul pentru care oamenii suferă atât de mult timp este pentru că refuză să se confrunte direct cu situația. Dacă tocmai i-ați cerut persoanei respective să recunoască sau ați făcut o mișcare, eliminați toate întrebările și obțineți un răspuns clar. Apoi aveți claritatea de a vă schimba credința (Opțiunea 1) sau de a reduce importanța și de a vă concentra asupra altor lucruri (Opțiunea 3). În schimb, mulți aleg să trăiască în speranță din frica de respingere, supunându-se unei bucle continue de suferință psihologică.
Puteți citi mai multe despre Disonanța cognitivă și aici, dar deocamdată, gândiți-vă dacă ați putea suferi consecințele ei neintenționate.
Urmărirea dopaminei
Nu se poate nega că toți iubim fiorul urmăririi. Rutina și predictibilitatea sunt plictisitoare – incertitudinea este sexy. Anticiparea, momentele de urcuș, coborâșurile și ascensiunea emoțiilor sunt toate componente integrante ale ceea ce ne referim cu afecțiune ca urmărire. Știm că disonanța cognitivă joacă un rol în a urmări pe cineva care pare nesigur în legătură cu noi, dar ce altceva despre vechea tactică fierbinte și rece ne înnebunește atât de mult? De ce sunt imprevizibilitatea și incertitudinea, comportamentele aparent contraintuitive, atât de atractive?
Răspunsul este dopamina. O substanță chimică asemănătoare drogurilor care pulsează corpul în căutarea plăcerii. Bucla de recompensă condusă de dopamină declanșează un val de excese euforice asemănătoare drogurilor atunci când urmăresc o pasiune și dorința de a le experimenta în mod repetat.
Dopamina ne permite să vedem recompense, să luăm măsuri față de ele și să generăm sentimente plăcute ca răspuns. Deși ne motivează în mod pozitiv să luăm măsuri, ne expune simultan la comportamente excesive de căutare a plăcerii și de dependență.
Profesorul de la Stanford Robert Sapolsky a studiat substanța chimică pe larg. Cercetările sale demonstrează două constatări critice:
1 – Nivelurile de dopamină la oameni cresc în așteptarea recompensei, nu doar primirea acesteia
2 — Nivelurile de dopamină sunt cele mai ridicate atunci când incertitudinea este cea mai ridicată (50%)
Aceste revelații sunt extrem de grăitoare pentru oricine se află în mijlocul unei urmăriri romantice. Arată că a urmări pe cineva singur este suficient pentru a genera o eliberare de substanțe chimice plăcute (doar anticiparea este suficientă) și, în mod crucial, cantitatea de dopamină este cea mai mare atunci când nu suntem siguri de rezultat. Cu alte cuvinte, a urmări pe cineva care provoacă un echilibru suficient de semnale mixte va genera endorfine care creează dependență – chiar dacă nu atingeți niciodată obiectivul.
Vă puteți ierta că vă bucurați de joc și alergați după cineva fără a avea un obiectiv clar. Dopamina este incredibil de puternică și plină de satisfacții pentru oameni. Este șoferul din spatele tău care verifică telefonul în mod constant pentru notificări care de obicei nu au nicio semnificație. Indiferent dacă îți place sau nu, cineva care joacă din greu pentru a obține echilibrul potrivit te va înnebuni cu un amestec de plăcere și angoasă. Recunoaște acest pericol și evaluează dacă chimia ta te joacă pe degete.
Limerență- O obsesie a reciprocității
Uneori, sentimentele tale pot fi atât de unice și intense încât crezi cu adevărat că sunt o dată în viață. În mintea ta, este o chestiune de destin și indiferent de ceea ce faci, nu te poți opri să te gândești la acea persoană. De-a lungul zilei, mintea ta rătăcește și totuși, cu fiecare nouă situație cu care se confruntă, găsești involuntar o modalitate de a o raporta la obiectul dorinței tale. S-ar putea să simți că mintea ta a fost piratată și depășită și fiecare gând este în afara controlului tău. Mai presus de orice, vrei să se simtă la fel ca tine pentru că îți pasă atât de mult.
Dacă cele de mai sus vă sună familiar, este posibil să suferiți de Limerență – o condiție psihologică de preocupare cognitivă.
Limerența a fost introdusă pentru prima dată în anii 1960 de către psihologul Dorothy Tennov în cartea ei „Dragoste și Limerență: experiența de a fi îndrăgostit”. Ea a definit Limerența ca:
„Starea cognitivă și emoțională de a fi îndrăgostit sau obsedat de o altă persoană, care este de obicei experimentată involuntar și caracterizată de o dorință de reciprocitate a sentimentelor cuiva.”
Cum se separă Limerența de Dragoste și Infatuare ? Există patru semne vitale pe care să le cauți în tine:
- Te trezești că te gândești continuu la persoană și nu te poți concentra pe activitățile zilnice fără să vezi relevanța pentru ea
- Dorința ta principală este de a exista sentimente reciproce mai degrabă o relație sexuală sau intimitate
- Accentul tău este să câștigi persoana mai degrabă decât pe fericirea sau bunăstarea ei
- Citiți în mod compulsiv comportamentele persoanei și trageți concluzii, de ex. examinând pe larg lungimea și frecvența unui mesaj text
După cum a afirmat Tennov, cei care sunt afectati de Limerentă vor refuza să accepte nu ca răspuns. Aproape nimic din ceea ce face subiectul fanteziei nu va descuraja un Limerent de la urmărirea acelei persoane. Fiecare obstacol sau respingere perceput este reîncadrat ca o provocare de depășit.
Nu te condamn dacă crezi că asta sună ridicol. Una dintre cele mai interesante descoperiri ale lui Tennov a fost că oamenii care nu au experimentat niciodată Limerența ar fi incapabili să-i accepte existența. Ideea de a fi preocupat în mod constant de o singură persoană și reciprocitatea sentimentelor pot părea de râs pentru oricine care nu are o experiență personală la care să se relaționeze. Acestea fiind spuse, cercetările lui Tennov din anii 1970 au descoperit un număr surprinzător de oameni care au experimentat simptomele Limerentei, inclusiv un bărbat care a susținut o obsesie de nouă ani pentru o colegă de muncă. Umpluse patruzeci de caiete și câteva mii de casete audio cu detalii despre cum arăta ea, dacă îi zâmbea sau îi vorbea și alte detalii minuscule pe care numai el le putea aprecia. Distragerea atenției a dus la performanțe slabe la locul de muncă, mai multe retrogradări și eventual concediere.
Limerența este adesea rădăcina unei îndrăgiri obsesive neîmpărtășite. Dacă vă suspectați că sunteți Limerent, următorii pași sunt simpli. În primul rând, știi că nu ești singura persoană care a trecut prin această experiență și nu te definește. În al doilea rând, angajează-te să te concentrezi asupra zonelor din viața ta pe care le-ai neglijat cu fantezia ta. Începeți cât mai multe activități noi și absorbiți-vă de ceva care vă pasionează, poate un proiect sau un scop. Ești 100% responsabil pentru acțiunile tale și nimic din ce spune sau face altcineva nu îți va schimba situația.
Ce să faci acum ?
Am acoperit trei concepte psihologice care explică adesea de ce oamenii pot fi predispuși să urmărească iubirea neîmpărtășită și chiar să dezvolte o obsesie romantică.
Aceste concepte oferă o înțelegere de bază a unora dintre vulnerabilitățile noastre psihologice care pot fi exploatate în neștire prin comportamente comune de întâlnire, cum ar fi jocul a te face greu de cucerit sau transmiterea de semnale mixte.
Scopul tău este să te înțelegi pe tine însuți și să vezi când ai putea fi pradă oricăreia dintre ideile discutate mai sus. Suntem ființe umane care sunt falibile și predispuse la emoții. Nu există nicio rușine în niciunul dintre cele de mai sus și mai mulți oameni sunt afectați decât îți dai seama. Cel mai important, este un memento să ne concentrăm asupra trăirii vieții noastre, mai degrabă decât să căutăm fericirea doar din dragoste. Dezvoltați pasiunile și urmăriți-le activ. Fii o persoană cu aspirații care trăiește o viață interesantă, încearcă lucruri noi și descoperă ce are de oferit lumea.
Să știi că atunci când te dedici să-ți trăiești cea mai bună viață, vei fi prea ocupat pentru a permite oricărei persoane să-ți distragă atenția în moduri atât de debilitante. Cel mai bine, cu cât urmărești mai mult pasiunile proprii și aventură, cu atât devii mai atractiv. Este un câștig-câștig, o idee deloc dificilă și alegerea ta.
Rezolvă problema.
