Un sondaj realizat în februarie 2024 de Asociația Americană de Psihiatrie a arătat că 30% dintre adulți s-au simțit singuri cel puțin o dată pe săptămână în ultimul an, iar 10% s-au simțit singuri în fiecare zi. Organizația Mondială a Sănătății consideră singurătatea o amenințare globală pentru sănătate și estimează că unul din patru adulți și unul din 15 adolescenți experimentează singurătatea.
Singurătatea poate fi definită ca un sentiment complex de a fi singur sau de a lipsi compania, chiar și atunci când ești înconjurat de oameni. Recent, pandemia de COVID-19 a accentuat semnificativ sentimentele de singurătate din cauza izolării sociale prelungite și a reducerii interacțiunilor față în față.
Izolarea socială și lipsa conexiunilor sociale pot duce la singurătate. Cu toate acestea, nu toate persoanele cu puține conexiuni sociale sunt singure și, poate paradoxal, chiar și cei care sunt bine conectați social pot experimenta singurătatea.
Conform unui raport al Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină, mai mult de o treime dintre adulții de 45 de ani și peste se simt singuri, iar aproape un sfert dintre adulții de 65 de ani și peste sunt izolați social. Persoanele în vârstă sunt mai expuse riscului deoarece au tendința să locuiască singure, să piardă membri ai familiei sau prieteni și să sufere de boli cronice.
De asemenea, este important să facem distincția între singurătate și solitudine. Solitudinea este o alegere voluntară de a fi singur, pentru a medita, a reflecta sau a te relaxa, conducând adesea la reînnoire și creștere personală. Pe de altă parte, singurătatea este adesea involuntară și legată de probleme grave de sănătate mintală.
Cum să combatem singurătatea
Costurile tot mai mari ale singurătății ca problemă societală au dus la intervenții adaptate diferitelor grupe de vârstă. Aceste intervenții necesită abordări personalizate care să țină cont de determinanții sociali și de nevoile fiecărei persoane. Mindfulness-ul, antrenamentul social-cognitiv și sprijinul social pot ajuta persoanele în vârstă.
Mark este un adolescent a cărui familie s-a mutat din cauza instabilității politice din țara lor de origine. Mark și sora sa mai mare au întâmpinat dificultăți în noua școală, în timp ce părinții lor au trebuit să se adapteze unui nou mediu și unei noi culturi. Mark a refuzat să meargă la școală, s-a certat cu sora sa și a fost agresiv verbal cu mama sa. S-a izolat în camera sa, dormea excesiv și exprima o dorință puternică de a se întoarce în țara de origine pentru a fi alături de familia și prietenii săi. A fost dus la o clinică pentru a-l ajuta să gestioneze izbucnirile sale de furie.
Strategii pentru adolescenți în combaterea singurătății
- Antrenament în abilități sociale: Învățarea cum să inițieze și să mențină prietenii, cum să rezolve conflictele și cum să exprime gândurile și sentimentele.
- Programe de sprijin între colegi: Mentorare între elevi în școală și implicare în activități extracurriculare, precum artele și sporturile.
- Încurajarea familiilor să petreacă timp de calitate împreună.
Clinica de sănătate mintală a oferit o intervenție familială pentru a-l ajuta pe Mark. Aceasta a inclus recunoașterea diversității culturale, utilizarea serviciilor de interpretare în timpul îngrijirii clinice și colaborarea cu școlile și serviciile comunitare. Mark și familia sa s-au adaptat treptat la noua comunitate. Această abordare holistică i-a ajutat să depășească sentimentele de izolare și să construiască noi conexiuni sociale.
Jessica este o femeie de 27 de ani, diagnosticată cu anxietate, depresie și tulburare de deficit de atenție. Ea a primit îngrijire psihiatrică încă din gimnaziu. A fost stabilă și fără simptome de la absolvirea facultății, în urmă cu cinci ani. Cu toate acestea, recent, depresia și anxietatea ei au revenit din cauza izolării impuse de COVID, a distanței de familie și a începutului unui nou loc de muncă.
Strategii pentru adulți în combaterea singurătății
- Evenimente de networking: Participarea la hobby-uri, ateliere și evenimente sociale pentru a încuraja conexiunile. Alăturarea la cluburi de carte pentru a forma legături sociale.
- Activități comunitare: Implicarea în activități de voluntariat pentru a construi un sentiment de apartenență și comunitate.
- Activități la locul de muncă: Participarea la evenimente de team-building și programe de wellness pentru a cultiva camaraderia și a reduce izolarea.
- Tehnologia: Facilitarea conexiunilor prin diverse platforme și instrumente digitale.
- Resurse pentru sănătatea mintală: Utilizarea sprijinului între colegi și a consilierii pentru a face față provocărilor vieții și pentru a gestiona singurătatea.
Jessica a încercat să se implice în activități noi. A început să facă alpinism cu colegii de muncă, a adoptat o pisică și a participat la un blog pentru iubitorii de animale. De asemenea, a devenit activă într-o biserică din apropiere. Aceste acțiuni i-au oferit un sentiment de comunitate și simptomele sale au scăzut.
Paul este un veteran militar în vârstă de peste 60 de ani, diagnosticat cu boala Parkinson și cu mobilitate limitată. După ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții fiind independent, a devenit singur și s-a izolat după moartea soției sale în timpul pandemiei.
Strategii pentru persoanele în vârstă în combaterea singurătății
- Activități sociale: Participarea la activități recreative, evenimente sociale și grupuri de sprijin în centrele rezidențiale pentru a reduce izolarea socială.
- Conexiuni intergeneraționale: Încurajarea relațiilor între generațiile mai tinere și cele mai în vârstă pentru a crea legături semnificative.
- Instruirea în tehnologie: Cu sprijinul tehnologiei, persoanele în vârstă pot rămâne conectate cu familiile și prietenii lor.
Cu sprijinul copiilor săi, Paul a decis să se mute într-o comunitate de pensionari unde a început să se simtă reconectat cu societatea. Întâlnirile virtuale regulate cu nepoții săi i-au oferit, de asemenea, noi conexiuni.
Intervențiile precum terapia cognitiv-comportamentală pot ajuta indivizii să dezvolte obiceiuri sociale sănătoase; antrenamentul în abilități sociale poate îmbunătăți competența interpersonală, iar terapia de grup poate oferi un mediu de sprijin pentru a împărtăși experiențe și a construi abilități sociale. Reducerea stresului bazată pe mindfulness poate ajuta indivizii să cultive conștientizarea momentului prezent și auto-compasiunea.
Concluzie
Abordarea singurătății necesită o abordare multifacetică care să includă factori individuali, interpersonali, de familie și de mediu. Aceste intervenții trebuie implementate cu empatie, umilință culturală și o înțelegere profundă a contextelor sociale și a nevoilor, combinând expertiza clinică, resursele comunitare și evaluarea continuă pentru eficacitate și sustenabilitate.
Referințe: Rajesh K. Mehta, MD, FAPA, Narpinder Malhi, MD, FAPA, Dhanalakshmi Ramasamy, MD, și Comitetul pentru Familie din cadrul Grupului pentru Avansarea Psihiatriei.
