Un nou studiu publicat în revista Psychoneuroendocrinology evidențiază un aspect esențial al stresului psihosocial: percepția noastră asupra acestuia poate fi modelată de interacțiunea dintre doi hormoni-cheie – testosteronul și cortizolul. Conform cercetătorilor, bărbații tineri cu niveluri ridicate de testosteron se simt mai puțin stresați în contexte sociale provocatoare, dar doar atunci când cortizolul este scăzut. În schimb, bărbații cu testosteron scăzut par să beneficieze de un efect protector împotriva stresului doar dacă au cortizolul crescut.
Ce sunt cortizolul și testosteronul și de ce contează echilibrul lor?
Cortizolul este cunoscut drept „hormonul stresului” și este secretat de glandele suprarenale ca răspuns la situații percepute ca amenințătoare. Acest hormon joacă un rol major în reglarea glicemiei, a metabolismului și a răspunsului imunitar. De asemenea, influențează felul în care procesăm emoțiile și ne revenim după experiențe stresante.
Testosteronul, asociat în general cu funcțiile reproductive masculine, are și implicații importante în comportamentele sociale. A fost corelat cu tendința de a căuta statut, competitivitate și comportamente de dominanță, dar și cu reglarea emoțiilor și starea de spirit. Ambii hormoni sunt produși atât de bărbați, cât și de femei, însă nivelurile și efectele diferă în funcție de sex.
Ipoteza duală a hormonilor (dual-hormone hypothesis) sugerează că testosteronul promovează comportamentele orientate spre câștigarea statutului – dar doar atunci când cortizolul este scăzut. Dacă cortizolul este ridicat, dorința de statut poate scădea sau se poate manifesta printr-o evitare a pierderii, nu prin acțiune directă. Astfel, cortizolul nu doar că reflectă stresul, ci poate modula efectele testosteronului asupra comportamentului și percepțiilor.
Cum a fost conceput studiul
Cercetarea, condusă de Erik Ilkevič, doctorand în neuroștiințe la Universitatea din Vilnius, a implicat 40 de bărbați tineri (cu vârste între 20 și 28 de ani). După excluderea participanților cu condiții medicale sau date incomplete, au fost analizați 37 de indivizi sănătoși. Aceștia nu aveau afecțiuni psihologice sau hormonale cunoscute și nu luau medicamente pe bază de steroizi.
Participanții au fost supuși unui test de stres numit Short Sing-a-Song Stress Test. Li s-a spus că trebuie să cânte imnul național singuri, în fața unei camere de filmat, fiind evaluați de un juriu de experți. De fapt, au fost puși să cânte doar trei secunde, însă anticiparea momentului era concepută pentru a induce un stres psihosocial ușor, dar real.
Pe parcursul testului, cercetătorii au măsurat ritmul cardiac și respirația pentru a evalua reacțiile fiziologice. Au fost prelevate probe de salivă pentru a determina nivelurile de testosteron și cortizol. După test, participanții au evaluat cât de stresantă li s-a părut experiența, folosind o scală vizuală standardizată.
Ce au arătat rezultatele
Chiar dacă stresorul folosit nu a crescut semnificativ nivelurile generale de cortizol, a existat o activare clară a sistemului nervos autonom (indicată de schimbările în ritmul cardiac), semnalând o reacție fiziologică reală.
Mai important, rezultatele au evidențiat o interacțiune clară între testosteron și cortizol în ceea ce privește percepția subiectivă a stresului. La participanții cu cortizol scăzut, un nivel mai mare de testosteron a fost asociat cu o percepție mai redusă a stresului. În schimb, când cortizolul era ridicat, testosteronul nu mai avea un efect semnificativ. Pe de altă parte, la bărbații cu testosteron scăzut, cortizolul crescut a fost asociat cu o percepție mai redusă a stresului – dar doar în absența unui nivel ridicat de testosteron.
Aceste rezultate au fost validate prin metode statistice clasice, dar și prin modele bayesiene, ceea ce le oferă o robustețe suplimentară.
Implicațiile studiului
„Cum ne simțim într-o situație stresantă social nu depinde doar de un singur hormon, ci de interacțiunea complexă dintre mai mulți factori biologici”, explică Ilkevič. „În cazul bărbaților tineri, un echilibru între testosteron și cortizol poate influența dacă o situație este percepută ca amenințare sau ca provocare.”
Rezultatele oferă o nouă perspectivă asupra modului în care reacționăm la stres în viața de zi cu zi, chiar și în contexte aparent banale. Studiul subliniază, totodată, necesitatea de a extinde cercetările pentru a include femei și alți hormoni, cum ar fi estrogenul și progesteronul, mai ales în contextul în care tulburările de dispoziție afectează diferit cele două sexe.
Ce urmează?
Cercetătorii își propun să continue studiul interacțiunii dintre hormonii sexuali și răspunsul la stres în contexte sociale și emoționale, atât la bărbați, cât și la femei. Obiectivul este să înțeleagă mai bine cum aceste interacțiuni biologice influențează experiențele noastre emoționale și comportamentele în relații, muncă sau situații provocatoare.
Studiul „Testosterone and cortisol moderate perception of mild psychosocial stress in young males” este semnat de Erik Ilkevič, Eglė Jašinskaitė, Rimantė Gaižauskaitė și Ramunė Grikšienė.
