Bullying-ul nu este o simplă neînțelegere între copii și nici o etapă prin care „trebuie să treci” pentru a te maturiza. Este un fenomen complex, cu efecte documentate asupra sănătății mintale, stimei de sine și dezvoltării emoționale pe termen lung. Datele recente arată că aproape jumătate dintre elevii din România au trecut printr-o formă de agresiune între colegi — iar în mediul rural, proporția ajunge la 9 din 10 copii (World Vision România, 2025).
Ce este bullying-ul și de ce nu trebuie confundat cu conflictul obișnuit
Bullying-ul se referă la un comportament agresiv repetat, deliberat și dezechilibrat din punct de vedere al puterii, îndreptat de un individ sau un grup împotriva unei persoane care nu se poate apăra cu ușurință. Această definiție, formulată de cercetătorul norvegian Dan Olweus — considerat „părintele” studiilor despre bullying — subliniază trei elemente esențiale: repetitivitatea, intenționalitatea și dezechilibrul de putere (Olweus, 1993). Spre deosebire de un conflict obișnuit, în care ambele părți au o putere relativ egală și incidentul este izolat, bullying-ul presupune o dinamică de dominare sistematică, în care victima se simte prinsă fără cale de ieșire.
Formele pe care le îmbracă bullying-ul sunt multiple: agresiunea verbală (insulte, umilire, etichetare), excluderea socială, agresiunea fizică și, tot mai frecvent, cyberbullying-ul — hărțuirea care se desfășoară prin intermediul platformelor digitale și care urmărește victima chiar și în spațiul considerat sigur al casei (Kowalski et al., 2014). Cercetările arată că agresiunile verbale și umilirea între colegi apar cu cea mai mare frecvență în școlile din România, potrivit unui studiu publicat de Salvați Copiii în 2025, în care 90% dintre profesorii chestionați confirmă prezența fenomenului.
Cât de răspândit este bullying-ul în școlile din România
Dimensiunea fenomenului în România depășește cu mult percepțiile comune. Datele publicate de World Vision România (2025) arată că peste jumătate dintre elevi au declarat că au fost jigniți sau umiliți la școală, iar în mediul rural proporția urcă dramatic: 9 din 10 copii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani au trecut printr-o astfel de experiență. Cifrele reflectă un context în care agresiunea verbală, marginalizarea socială și intimidarea sunt percepute ca „normale” în cultura de grup a claselor.
Un raport al Salvați Copiii România din octombrie 2025 adaugă o dimensiune și mai îngrijorătoare: 1 din 4 copii cu vârste între 7 și 17 ani care au ajuns la psihologii organizației în perioada 2023–2025 prezenta o tulburare emoțională — anxietate sau depresie — adesea corelată cu expunerea îndelungată la rețelele de socializare și la agresiunea online. Mai mult de 60% dintre preadolescenții și adolescenții consiliați aveau probleme severe de sănătate mintală, unele cazuri ajungând până la tentative de suicid. Aceste date subliniază cu duritate că bullying-ul nu rămâne la poarta școlii.
La nivel global, cercetările confirmă același tablou. O meta-analiză publicată în JAMA Pediatrics (Gini & Pozzoli, 2009) a analizat 33 de studii independente și a concluzionat că victimele bullying-ului prezintă un risc semnificativ mai mare de probleme de sănătate somatică și psihologică față de colegii lor neafectați. Legătura dintre expunerea repetată la agresiune și tulburările de internalizare — anxietate, depresie, retragere socială — este una dintre cele mai robuste din literatura de specialitate.
Semnele pe care părinții nu ar trebui să le ignore
Copiii nu povestesc întotdeauna direct ceea ce se întâmplă la școală. Uneori le este rușine, alteori se tem că intervenția adulților va agrava situația sau că părinții nu îi vor putea ajuta. „Mulți copii nu spun acasă că sunt agresați. Există și situații în care copilul crede că părinții nu îl pot ajuta“, explică Dr. Doina Mihaela Tobescu, medic primar neurologie și psihiatrie pediatrică la Renew Institute. De aceea, atenția față de schimbările de comportament devine un instrument esențial de detecție timpurie.
Printre semnele comportamentale și emoționale care pot indica că un copil este victimă a bullying-ului se numără: refuzul repetat de a merge la școală, apariția unor simptome fizice fără cauză medicală aparentă (dureri de stomac sau de cap dimineața), retragerea din activitățile sociale și din grupul de prieteni, iritabilitatea sau reacțiile emoționale disproporționate față de situații minore și scăderea vizibilă a performanței școlare. Aceste semne nu apar izolat — ele tind să se acumuleze și să se intensifice în timp, tocmai pentru că stresul cronic la care este supus copilul depășește capacitățile sale de adaptare (Espelage & Swearer, 2003).
„Copilul începe să evite mediul în care se simte amenințat. Uneori apar simptome fizice înainte de școală sau dorința de a rămâne acasă, fără ca părinții să înțeleagă imediat cauza reală“, continuă Dr. Tobescu. Cercetările în neuroștiințe confirmă această observație clinică: expunerea repetată la amenințare socială activează sistemul de răspuns la stres al creierului (axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană), iar în timp, hiperactivarea cronică a acestui sistem poate afecta structura și funcția unor regiuni cerebrale implicate în reglarea emoțiilor, cum este amigdala și cortexul prefrontal (Teicher et al., 2016).
Cum afectează bullying-ul dezvoltarea emoțională pe termen lung
Efectele bullying-ului nu dispar odată cu sfârșitul anului școlar. Cercetările longitudinale arată că victimele au un risc crescut de a dezvolta tulburări de anxietate și depresie la vârsta adultă, o stimă de sine mai scăzută și dificultăți de relaționare interpersonală (Copeland et al., 2013). Studiul lui Copeland și colegii, publicat în JAMA Psychiatry, a urmărit participanți pe o perioadă de 26 de ani și a constatat că persoanele care au fost victime ale bullying-ului în copilărie prezentau, la vârsta adultă, rate mai mari de tulburări depresive, tulburări de panică și comportamente suicidare.
„Dacă un copil este expus constant la umilire sau respingere, ajunge să internalizeze mesajele negative pe care le primește. În timp pot apărea anxietatea, scăderea stimei de sine și sentimentul că nu este acceptat“, explică Dr. Doina Mihaela Tobescu. Procesul de internalizare este unul din mecanismele centrale prin care bullying-ul se transformă dintr-o experiență externă într-o narațiune despre sine — copilul ajunge să creadă că este „de vină” sau că „merită” tratamentul la care este supus. Această distorsiune cognitivă, dacă nu este adresată terapeutic, poate persista și la vârsta adultă sub forma perfecționismului anxios, a evitării sociale sau a dificultăților de încredere în ceilalți.
Cyberbullying-ul adaugă un strat suplimentar de complexitate, întrucât victima nu mai beneficiază de refugiul spațiului fizic al casei. Hărțuirea online este permanent accesibilă, poate fi amplificată rapid și lasă urme vizibile și partajabile, ceea ce intensifică sentimentul de neputință și rușine (Kowalski et al., 2014). Studiile indică o corelație mai puternică între cyberbullying și ideația suicidară față de bullying-ul tradițional, ceea ce impune o atenție sporită față de comportamentul online al adolescenților.
Ce pot face părinții: de la ascultare la intervenție
Prima și cea mai importantă resursă pe care o are un copil victimă a bullying-ului este sentimentul că poate fi auzit fără a fi judecat. „Primul lucru de care are nevoie copilul este să fie ascultat. Dacă reacția adultului este să minimalizeze situația sau să spună «ignoră-i», copilul poate simți că nu este înțeles“, subliniază Dr. Tobescu. Ascultarea activă nu înseamnă a oferi soluții imediate, ci a crea spațiul în care copilul se simte în siguranță să vorbească — fără teama că reacția părintelui va fi una de panică sau de blamare.
Odată ce situația este înțeleasă, specialiștii recomandă colaborarea cu școala ca pas esențial: discuții cu dirigintele sau psihologul școlar, solicitarea unui plan de intervenție și monitorizarea continuă a situației. Este important ca această colaborare să nu fie percepută de copil ca o escaladare care îl poate expune unor noi riscuri, motiv pentru care comunicarea cu el despre pașii urmați este la fel de importantă. Dacă semnele de suferință emoțională persistă — coșmaruri, anxietate generalizată, refuz alimentar, gânduri de automutilare — consultul psihiatric sau psihologic nu trebuie amânat.
„Bullying-ul poate avea consecințe emoționale serioase, dar intervenția timpurie poate face o diferență majoră. Copiii au nevoie de sprijinul adulților pentru a depăși astfel de experiențe“, concluzionează Dr. Doina Mihaela Tobescu. Cercetările confirmă că suportul social perceput — sentimentul că există cel puțin un adult de încredere care îi susține — este unul dintre cei mai puternici factori protectori împotriva efectelor pe termen lung ale bullying-ului (Bowes et al., 2010). Nu este nevoie de o soluție perfectă, ci de o prezență constantă și receptivă.
Rolul școlii și al comunității în prevenirea bullying-ului
Bullying-ul nu este o problemă individuală, ci una sistemică — iar responsabilitatea prevenirii și gestionării sale aparține în egală măsură familiei, școlii și comunității. Programele de prevenție bazate pe dovezi, cum este programul KiVa, dezvoltat în Finlanda și testat în peste 20 de țări, au demonstrat că implicarea întregii comunități școlare — nu doar a victimelor și agresorilor — reduce semnificativ incidența bullying-ului (Kärnä et al., 2011). Abordarea se concentrează pe schimbarea normelor de grup și pe responsabilizarea martorilor, nu doar pe sancționarea agresorilor.
Educația emoțională joacă un rol central în prevenție: copiii care au dezvoltat competențe de reglare emoțională, empatie și rezolvare nonviolentă a conflictelor sunt mai puțin predispuși atât să devină agresori, cât și să rămână în rolul de martori pasivi. Organizații precum Salvați Copiii România derulează programe de formare în aceste competențe atât pentru elevi, cât și pentru cadre didactice. Implicarea activă a părinților în cultura școlii — nu doar în momentele de criză — contribuie la crearea unui climat de siguranță în care copiii se simt văzuți și susținuți.
Referinte
Bibliografie
Bowes, L., Maughan, B., Caspi, A., Moffitt, T. E., & Arseneault, L. (2010). Families promote emotional and behavioural resilience to bullying: Evidence of an environmental effect. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 51(7), 809–817. https://doi.org/10.1111/j.1469-7610.2010.02216.x
Copeland, W. E., Wolke, D., Angold, A., & Costello, E. J. (2013). Adult psychiatric outcomes of bullying and being bullied by peers in childhood and adolescence. JAMA Psychiatry, 70(4), 419–426. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2013.504
Espelage, D. L., & Swearer, S. M. (2003). Research on school bullying and victimization: What have we learned and where do we go from here? School Psychology Review, 32(3), 365–383. https://doi.org/10.1080/02796015.2003.12086206
Gini, G., & Pozzoli, T. (2009). Association between bullying and psychosomatic problems: A meta-analysis. Pediatrics, 123(3), 1059–1065. https://doi.org/10.1542/peds.2008-1215
Kärnä, A., Voeten, M., Little, T. D., Poskiparta, E., Kaljonen, A., & Salmivalli, C. (2011). A large-scale evaluation of the KiVa antibullying program: Grades 4–6. Child Development, 82(1), 311–330. https://doi.org/10.1111/j.1467-8624.2010.01557.x
Kowalski, R. M., Giumetti, G. W., Schroeder, A. N., & Lattanner, M. R. (2014). Bullying in the digital age: A critical review and meta-analysis of cyberbullying research among youth. Psychological Bulletin, 140(4), 1073–1137. https://doi.org/10.1037/a0035618
Olweus, D. (1993). Bullying at school: What we know and what we can do. Blackwell.
Salvați Copiii România. (2025). Studiu: Bullying și frecvența lui în școli — date, anchetă, măsuri. https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2025-10/studiu-bullying-si-frecventa-lui-in-scoli-date-ancheta-masuri.pdf
Teicher, M. H., Samson, J. A., Anderson, C. M., & Ohashi, K. (2016). The effects of childhood maltreatment on brain structure, function and connectivity. Nature Reviews Neuroscience, 17(10), 652–666. https://doi.org/10.1038/nrn.2016.111
World Vision România. (2025). Peste 9 din 10 copii de la sate au fost victimele bullying-ului în școli. Agerpres. https://agerpres.ro/social/2025/01/30/world-vision-romania-peste-9-din-10-copii-de-la-sate-au-fost-victimele-bullyingului-in-scoli-anul-tr–1417754
