Îndemnul „Pune-te în locul meu și vei înțelege”, pe care adesea îl primim de la ceilalți, în diferite situații, este o definiție bună atunci când ne întrebăm, ce este empatia.
Empatia este capacitatea de a înțelege gândurile și sentimentele celuilalt, de a te putea pune în pielea persoanei respective și de a oferi în mod dezinteresat ajutorul.
Empatia este procesul prin care ajungi să trăiești emoția pe care o observi la altcineva.
Ca să fie empatie, trebuie să bifezi trei condiții: să trăiești o emoție, să fie aceeași emoție pe care ai observat‑o la celălalt și să fii conștient că o trăiești fiindcă ai observat‑o.
Dacă doar înțelegi, sau presupui, ce simte celălalt, înseamnă că te folosești de o abilitate esențială funcționării ca ființe sociale: teoria minții. Dacă trăiești o emoție dar alta decât cea observată – de exemplu, dacă ți‑e milă de cineva care suferă –, e compasiune. (Importantă în cazul medicilor, de exemplu, care nu‑și pot permite să împărtășească suferința pacienților.) Dacă nu ești conștient că trăiești emoția fiindcă ai observat‑o, e contagiune emoțională.

Mecanismul empatiei poate fi desfăcut în trei mari etape: observarea emoției celuilalt, înțelegerea ei și molipsirea cu ea.
Este știut că empatia favorizează comportamentul prosocial și poate duce la îmbunătățirea comunicării interpersonale, deoarece este mult mai ușor să comunici cu o persoană atât timp cât îi înțelegi starea.
Practic, o persoană empatică are capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva unei alte persoane, reușind astfel să înțeleagă. Cert este că va fi mai ușor să empatizezi cu cineva dacă te aflii (sau ai traversat la un moment dat) o situație similară.
Anumiți cercetători consideră că empatia se dezvoltă devreme în copilărie deoarece chiar și copiii mici reacționează la suferința altora. Se pare că, atunci când părinții le arată copiilor cum comportamentul lor i-a influențat pe ceilalți, îi face pe aceștia să devină mai empatici o dată cu trecerea timpului.
Cu siguranță cea mai bună cale de creștere a capacității empatice este practica socială.
O serie de studii au arătat că există animale care sunt capabile de reacții empatice.
Pentru imbunatatirea abilitatilor empatice exista trei strategii simple si eficiente care ne pot ajuta sa ne folosim potentialul empatic pe care il avem in stare latenta la nivel neuronal.
Primul dintre acestea se refera obiceiul de a ii asculta pe cei din jur cu atentie, fara a ii intrerupe si a reflecta asupra a ceea ce spun, pentru a le intelege perspectiva si a le arata ca sunt ascultati cu atentie.
Marshall Rosenberg, psiholog si fondator al unei organizatii pentru comunicarea non-violenta, sustine ca ascultarea cu atentie a interlocutorului poate avea un impact major in rezolvarea situatiilor conflictuale. Daca fiecare persoana ar asculta cu atentie si ar repeta ceea ce spune interlocutorul sau inainte de a da un raspuns, 50% din situatiile conflictuale ar fi rezolvate, fie ca este vorba despre relatiile profesionale sau personale, sustine Rosenberg.
O alta strategie pentru dezvoltarea abilitatilor empatice se refera la observarea cu atentie a tuturor persoanelor cu care intram in contact in rutina de zi cu zi, pentru constientizarea tuturor aspectelor vietii. Spre exemplu, atunci cand savuram cafeaua de dimineata, ne putem gandi la persoana care a cules boabele de cafea, ori cand ne imbracam, ne putem gandi la croitorul care a conceput hainele.
A treia practica se refera la felul in care privim oamenii necunoscuti si propune depasirea prejudecatilor pe care le avem despre ceilalti pornind de la aspect, cultura sau rasa. In acest sens, este vorba despre a recastiga curiozitatea pe care o aveam atunci cand eram mici, dar pe care societatea a suprimat-o, construind tipologii in functie de care am fost obisnuiti sa ii judecam pe cei din jur.