Există un moment în care orice sistem — fie că vorbim despre un ecosistem natural, o grădină sau o companie — ajunge la limita propriei logici. Când metodele care au funcționat timp de decenii nu mai produc aceleași rezultate, iar oamenii din interior încep să se simtă epuizați, deconectați sau lipsiți de sens, apare nevoia unui alt tip de gândire. Permamanagementul este tocmai acel răspuns — un concept care nu vine din lumea teoriilor corporatiste, ci dintr-un loc mai puțin așteptat: grădina.
Ce este permamanagementul și de unde vine ideea
Permamanagementul este un concept propus de Frédéric Demarquet în volumul Permamanagementul: Spre un management ecologic și durabil al actorilor și organizațiilor, publicat în România de Editura ap! (ACT și Politon). La baza sa stă permacultura — un sistem de design agricol și social apărut în 1972, în contextul crizei ecologice globale, prin contribuțiile lui Bill Mollison și David Holmgren. Permacultura propune crearea unor sisteme umane care imită structurile și procesele naturale, punând accent pe sustenabilitate, diversitate și interdependență (Mollison & Holmgren, 1978).
Demarquet, sistemician de formare și cadru didactic la universitățile Paris 8, Paris 10 și Rouen, a descoperit această legătură după ce s-a mutat dintr-un Paris academic într-o comunitate rurală din Franța, unde a început să practice permacultura. Acolo, contactul direct cu principiile cultivării sustenabile l-a condus la o întrebare fundamentală: dacă permacultura poate regenera solul și ecosistemele, de ce nu ar putea regenera și organizațiile?
Solul organizației: ființa umană
Metafora centrală a cărții este atât de simplă, încât devine dezarmantă. Într-o grădină permaculturală, totul pornește de la sănătatea solului. Fără un sol viu, nutritiv și bine îngrijit, nicio cultură nu poate prospera pe termen lung. Demarquet propune o transpoziție directă: în orice organizație, solul este ființa umană.
Această perspectivă contrastează puternic cu modelele clasice de management, care tratează adesea angajatul ca pe o resursă — intercambiabilă, cuantificabilă și optimizabilă. În schimb, permamanagementul susține că o organizație sănătoasă este una care cultivă activ bunăstarea oamenilor din interior, nu ca strategie de retenție, ci ca principiu etic fundamental. Această idee se aliniază cu cercetările contemporane din psihologia organizațională, care arată că bunăstarea angajaților este corelată direct cu performanța, creativitatea și loialitatea față de organizație (Harter, Schmidt & Hayes, 2002).
De ce modelele standardizate nu mai funcționează
Unul dintre argumentele-cheie ale lui Demarquet este că organizațiile moderne se confruntă cu o complexitate crescândă — relații cu clienți, instituții, parteneri și angajați, fluxuri operaționale, presiuni administrative — pe care încearcă să o gestioneze prin soluții standardizate. Problema este că standardizarea ignoră context. Fiecare organizație, ca orice ecosistem natural, are particularitățile sale, istoria sa, „clima” sa internă.
Permamanagementul respinge rețetele universale și propune în loc o abordare bazată pe observare atentă, intervenții minimale și precise și adaptare continuă la realitatea specifică a fiecărei organizații. Această logică se regăsește și în literatura de specialitate privind organizațiile adaptive — sisteme care supraviețuiesc și prosperă nu prin rigiditate, ci prin capacitatea de a răspunde flexibil la schimbare (Snowden & Boone, 2007).
Tinerii, sensul și criza de recrutare
Poate cea mai urgentă problemă pe care o adresează Demarquet în carte este distanțarea tinerelor generații față de companiile tradiționale. Și nu este o percepție subiectivă — datele o confirmă. Un studiu Deloitte din 2023 arată că pentru Generația Z și milleniali, alinierea valorilor angajatorului cu propriile valori este unul dintre primii trei factori în alegerea unui loc de muncă, depășind în importanță compensația financiară în anumite contexte (Deloitte Global Millennial Survey, 2023).
Demarquet formulează această realitate cu o claritate directă: mulți tineri se distanțează de companii pentru că acestea nu le mai oferă ceea ce așteaptă. Pierderea sensului devine atât de mare, încât preferă să-și investească talentul și energia în altceva — în proiecte proprii, în freelancing, în organizații non-profit sau în cauze cu care rezonează. Conștiința ecologică și socială a tinerei generații — vizibilă în mișcări precum Fridays for Future sau în creșterea interesului față de sustenabilitate — nu este o modă trecătoare, ci un semnal clar despre valorile pe care organizațiile viitorului vor trebui să le integreze autentic.
Sănătatea mintală la locul de muncă: o obligație legală ignorată
Un alt palier important al cărții privește sănătatea mintală a angajaților. În Europa, protejarea bunăstării psihice a angajaților este cerută prin directive și legislații naționale, însă Demarquet semnalează că, în practică, măsurile rămân adesea superficiale. Organizațiile intervin prea târziu, aplică insuficient măsurile preventive, iar diferența dintre politicile declarate și realitatea trăită de angajați este adesea semnificativă.
Această observație este susținută de statistici îngrijorătoare la nivel european. Conform Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), stresul legat de muncă afectează aproximativ 44% dintre angajații europeni, iar costurile economice asociate depresiei și anxietății la locul de muncă se ridică la miliarde de euro anual (EU-OSHA, 2022). Demarquet avertizează că intervențiile nesincere — cele făcute mai degrabă pentru conformitate sau imagine decât din convingere autentică — nu doar că nu rezolvă problema, ci o agravează, contribuind la rigidizarea sistemelor și la o suferință mai difuză.
Principiile permamanagementului în practică
Deși volumul nu propune un manual prescriptiv, câteva principii reies cu claritate din demersul lui Demarquet. Diversitatea este valorificată, nu uniformizată — echipele eterogene, cu perspective diferite, sunt mai reziliente și mai creative. Relațiile de colaborare sunt prioritizate față de ierarhiile rigide, iar intervențiile manageriale sunt minimale, dar bine calibrate — asemeni unui grădinar care nu intervine în exces, dar știe exact când și unde este necesar. Organizația este guvernată prin ascultare și observare continuă, nu prin reacție la criză.
Această filosofie se apropie de ceea ce literatura de specialitate numește „management servant” sau „leadership situațional” — stiluri de conducere care pun pe primul plan nevoile echipei și adaptabilitatea liderului (Greenleaf, 1977; Hersey & Blanchard, 1969).
O invitație sinceră, nu o rețetă de marketing
Demarquet insistă pe o condiție esențială: angajarea pe drumul permamanagementului nu poate fi făcută superficial. Nu este un rebranding, nu este o campanie de employer branding și nu este o bifă în raportul de sustenabilitate. Este un demers care cere onestitate — față de sine, față de echipă, față de realitățile din interiorul organizației. Fără această sinceritate fundamentală, orice inițiativă inspirată din principiile permamanagementului riscă să devină tocmai tipul de intervenție nesincere pe care autorul îl identifică drept dăunătoare.
Cartea se adresează în mod direct managerilor, liderilor de echipă și profesioniștilor din resurse umane — tuturor celor care simt că modelele actuale de organizare nu mai răspund nevoilor reale ale oamenilor și că există o cale mai bună, chiar dacă mai puțin bătătorită.
De ce contează permamanagementul acum
Trăim într-un moment în care criza climatică, criza de sens și criza de încredere în instituții se suprapun într-un mod fără precedent. Organizațiile nu mai pot funcționa ca insule separate de realitățile sociale și ecologice ale lumii în care operează. Permamanagementul nu oferă soluții magice, dar propune un cadru de gândire care aduce împreună sustenabilitatea ecologică, etica organizațională și bunăstarea umană într-un sistem coerent și aplicabil.
Că această abordare vine dintr-o grădină rurală din Franța și nu din Silicon Valley sau dintr-un cabinet de consultanță de elită spune, poate, ceva esențial despre locul din care pot veni cele mai utile idei.
