Kathy, o angajată aflată în pragul epuizării, povestea la terapie: „Vomită în fiecare dimineață înainte de muncă. Când aud vocea lui, tremur. Nu dorm și am slăbit. Jobul acesta mă omoară!”. Ea lucra cu un șef agresiv, care o supunea la crize de furie, culminând cu un incident în care acesta i-a trântit un dosar pe birou și a strigat la ea. Această situație ilustrează ce înseamnă bullyingul la locul de muncă.
Ce este bullyingul la locul de muncă
Institutul Workplace Bullying (WBI) definește fenomenul ca fiind „maltratare repetată: comportament abuziv amenințător, intimidant, umilitor, sabotaj la locul de muncă sau abuz verbal”. Un sondaj WBI din 2024 arată că 32% dintre americani sunt direct afectați (aproximativ 52,2 milioane de oameni), iar peste 74,8 milioane resimt efectele indirect, prin simpla expunere la un mediu toxic.
Efectele psihologice și organizaționale
Un studiu recent (Malola et al., 2024) a demonstrat că bullyingul este asociat cu fluctuația ridicată a angajaților, insomnie, anxietate și chiar ideație suicidară. Martorii, chiar dacă nu sunt vizați direct, suferă și ei de distres psihologic. O singură persoană abuzivă poate eroda încrederea, motivația și productivitatea unei întregi echipe.
Ce se întâmplă în creierul agresorilor
Cercetări neuroștiințifice (Guo et al., 2025) au arătat că indivizii cu tendințe agresive prezintă anomalii în conectivitatea rețelelor cerebrale, ceea ce le reduce capacitatea de empatie și remușcare. Astfel de persoane pot resimți plăcere din suferința altora și caută recompense imediate, precum puterea sau controlul.
Personalitate și percepții
Nu toți agresorii sunt lipsiți de empatie. Diferențele de personalitate joacă un rol important. Un studiu (Canli et al., 2001) a arătat că introvertiții timizi tind să perceapă stimuli negativi mai intens, în timp ce extrovertiții dominanți se concentrează pe cei pozitivi. În astfel de combinații, interacțiunile pot escalada spre conflicte percepute ca bullying.
Legătura victimă–agresor
Cercetările (Cho & Lee, 2018) indică faptul că atât agresorii, cât și victimele împărtășesc adesea caracteristici similare: dificultăți în rezolvarea conflictelor și experiențe anterioare în medii familiale ostile. Mulți agresori au fost, la rândul lor, victime în copilărie. Psihoterapeutul Jay Schneider subliniază: „Când te simți ca o victimă, riști să te comporți ca un abuzator”.
Cum poate fi abordat bullyingul
Specialiștii recomandă o strategie în trei pași:
- Intervenție pentru agresor – dezvoltarea abilităților de autocontrol, comunicare eficientă și gestionare a furiei.
- Sprijin pentru victimă – învățarea asertivității, rezilienței și a strategiilor de gestionare a stresului.
- Implicarea unui terț neutru – un mediator sau specialist în rezolvarea conflictelor.
Povestea lui Kathy arată că uneori confruntarea directă, cu fermitate și asertivitate, poate schimba dinamica. În cazul ei, șeful agresiv a reacționat emoțional, recunoscând propriile probleme personale. Dincolo de mască, a apărut un om vulnerabil, iar relația s-a transformat într-una mai umană.
Concluzie
Bullyingul la locul de muncă nu este doar o problemă individuală, ci una care afectează sănătatea organizațională și bunăstarea colectivă. Intervenția timpurie, educația emoțională și cultura organizațională bazată pe respect sunt elementele esențiale pentru prevenirea și vindecarea acestui fenomen.
