În ultimele două decenii, numeroase studii au sugerat că persoanele cu convingeri religioase tind să raporteze o bunăstare psihologică mai bună decât cele fără credință. Acest fenomen a fost observat nu doar în Statele Unite, ci și în diverse alte țări, ceea ce a consolidat ideea că religia îmbunătățește sănătatea mentală, până la punctul în care acest concept apare în manualele de psihologie.
Pentru cei care au credință religioasă, această concluzie poate părea intuitivă. Dar ce înseamnă pentru numărul tot mai mare de persoane care se identifică drept atei sau agnostici? Oare își sacrifică bunăstarea psihologică prin respingerea religiei?
Conform psihologului Mohsen Joshanloo, este posibil să supraestimăm impactul religiei asupra sănătății mentale. Într-un studiu publicat în Journal of Pacific Rim Psychology, Joshanloo pune sub semnul întrebării legătura cauzală dintre religiozitate și bunăstare.
Corelație versus cauzalitate
Joshanloo începe cu constatarea bine documentată că persoanele religioase tind să raporteze niveluri ușor mai ridicate de bunăstare. Totuși, el subliniază că o corelație nu implică neapărat cauzalitate. Doar pentru că persoanele religioase par mai fericite, nu înseamnă că religia în sine cauzează fericirea.
Este posibil ca bunăstarea să conducă la religiozitate — când oamenii se simt mulțumiți de viață, ar putea deveni mai înclinați să îmbrățișeze credința religioasă. Alternativ, atât religiozitatea, cât și bunăstarea ar putea fi influențate de alți factori, cum ar fi existența unei rețele solide de sprijin social. În multe comunități religioase, credința oferă indivizilor un sentiment de apartenență și prietenie, care pot îmbunătăți sănătatea psihologică. În acest caz, aspectul social, și nu credința în sine, este cel care stimulează bunăstarea.
Testarea unei relații cauzale
Majoritatea studiilor anterioare care au comparat persoane religioase și nereligioase au descoperit o corelație între credință și bunăstare, dar nu au putut dovedi o relație cauzală. Cercetarea lui Joshanloo abordează această problemă dintr-o altă perspectivă, folosind o analiză intra-personală, urmărind schimbările în religiozitate și bunăstare de-a lungul timpului, la aceleași persoane.
Descoperirile sale arată că schimbările în religiozitate nu au prezis schimbări în bunăstare și invers. De exemplu, cineva care a devenit mai religios de-a lungul timpului nu a experimentat neapărat o creștere a bunăstării. La fel, o bunăstare îmbunătățită nu a condus la o creștere a religiozității.
Alți factori influențează relația
Studiul lui Joshanloo sugerează că simpla credință religioasă nu îmbunătățește sănătatea psihologică. În schimb, alți factori asociați cu credința religioasă — cum ar fi sprijinul social, un sentiment de scop în viață și sentimentul de uimire — ar putea fi cei care determină legătura dintre religiozitate și bunăstare.
Aceste elemente de bunăstare nu sunt exclusive religiei. Deși persoanele religioase pot găsi aceste aspecte mai ușor prin intermediul credinței lor, cei care nu practică o religie pot, de asemenea, să-și cultive conexiuni sociale, un sens al vieții și un sentiment de scop superior în alte moduri. Acest lucru poate necesita mai mult efort în afara cadrului unei religii organizate.
În concluzie, deși religia poate oferi beneficii pentru bunăstarea psihologică, nu este neapărat credința în sine cea care îmbunătățește sănătatea mentală. Comunitatea, scopul și sentimentul de apartenență sunt adevărații factori care influențează această relație, și acestea pot fi găsite atât în interiorul, cât și în afara contextului religios.
