Stigmatizarea: surse, motive și impact asupra victimelor

Stigmatizarea este un fenomen social complex care se manifestă prin atribuirea unei valori negative indivizilor sau grupurilor pe baza unor trăsături percepute ca fiind necorespunzătoare sau deviante. Aceste trăsături pot include aspecte precum sănătatea mintală, statutul socioeconomic, orientarea sexuală, rasa, etnia sau dizabilitatea. În acest articol, vom explora sursele stigmatizării, motivele pentru care oamenii stigmatizează și impactul devastator pe care acesta îl are asupra victimelor sale.

Recent, navigând pe o rețea socială, am dat peste o postare, recomandată pentru că urmăream autorul unui comentariu, am rămas cu un gust amar când autorul comentariului jignea în mod gratuit o anumită vedetă despre care se specula că ar fi fost victima unui abuz social. Am simțit nevoia de a atrage atenția că dacă vrei să ieși în evidență cu ceva nu este nevoie să arunci comentarii pline de ură.

Poate că societății din ziua de azi îi lipsește empatia sau poate că și înainte eram răutacioși însă este mult mai ușor să jignești pe cineva ascuns în fața unui dispozitiv.

Termenul de stigmat își are originea în Grecia antică, unde se referea la simbolurile arse pe pielea oamenilor înrobiți și a celor judecați drept criminali sau trădători. Sociologul Erving Goffman a reformulat termenul în 1963, dându-i sensul modern. Pe scurt, stigmatul se referă la orice atitudine negativă, prejudecată sau credință falsă asociată cu anumite trăsături, circumstanțe sau simptome de sănătate. Discriminarea, un concept înrudit, dar distinct, descrie modul în care cineva vă tratează din cauza acestui stigmat.

Sursele Stigmatizării

1. Cultură și Norme Sociale: Culturile și normele sociale au un rol esențial în formarea prejudecăților și stereotipurilor. Valorile societății pot contribui la stigmatizarea grupurilor considerate „altfel” sau „neobișnuite”. De exemplu, într-o societate care valorizează performanța și succesul material, cei care trăiesc în sărăcie pot fi stigmatizați ca fiind leneși sau incapabili.
2. Educație și Ignoranță: Lipsa de educație și informații corecte contribuie la perpetuarea stigmatizării. Oamenii care nu sunt informați despre problemele de sănătate mintală, de exemplu, pot să aibă o viziune distorsionată și negativă asupra celor care se confruntă cu aceste dificultăți. Ignoranța generează frică, iar frica poate duce la excludere.
3. Mass-Media: Mass-media joacă un rol crucial în perpetuarea stigmatizării prin modul în care prezintă anumite grupuri. Reclamele, filmele și știrile care folosesc stereotipuri negative pot influența percepțiile publicului și pot contribui la crearea unei imagini distorsionate a realității. De exemplu, raportările mediatice despre criminalitate pot stigmatiza anumite grupuri etnice, sugerând că acestea sunt mai violente sau mai periculoase.
4. Istorii și Traume Collective: Experiențele istorice, cum ar fi colonizarea sau discriminarea rasială, pot lăsa cicatrici adânci în societate și pot duce la stigmatizarea grupurilor afectate. Aceste traume colective pot crea o mentalitate de „noi” versus „ei”, consolidând prejudecățile și excluderea.

Mai mult de jumătate dintre persoanele cu boli mintale nu primesc ajutor pentru tulburările lor. Adesea, persoanele evită sau întârzie să apeleze la tratament din cauza temerilor de a fi tratate diferit sau de a-și pierde locul de muncă și mijloacele de subzistență. Stigmatizarea, prejudecățile și discriminarea persoanelor cu boli mintale pot fi subtile sau evidente, dar indiferent de amploare, ele pot duce la prejudicii. Persoanele cu boli mintale sunt marginalizate și discriminate în diferite moduri, dar înțelegerea aspectului acestor probleme și a modului de abordare și eradicare a acestora poate fi de ajutor.

Stigmatizarea provine adesea din lipsa de înțelegere sau din teamă. Reprezentările inexacte sau înșelătoare ale bolilor mintale în mass-media, de exemplu, contribuie la ambii factori. O analiză a studiilor privind stigmatizarea arată că, deși publicul poate accepta natura medicală sau genetică a unei tulburări mintale și necesitatea unui tratament, mulți oameni au încă o părere negativă despre persoanele cu boli mintale. Cercetătorii identifică diferite tipuri de stigmat. Stigmatul public implică atitudinile negative sau discriminatorii pe care alții le pot avea cu privire la bolile mintale. Auto-stigma se referă la atitudinile negative, inclusiv rușinea internalizată, pe care persoanele cu boli mintale le pot avea cu privire la propria lor condiție. Stigma structurală este mai sistemică, implicând politici ale organizațiilor guvernamentale și private care limitează în mod intenționat sau neintenționat oportunitățile pentru persoanele cu boli mintale. Printre exemple se numără finanțarea redusă a cercetării în domeniul bolilor mintale sau reducerea numărului de servicii de sănătate mintală în raport cu alte tipuri de asistență medicală. Stigma nu afectează în mod direct doar persoanele cu boli mintale, ci și persoanele dragi care le sprijină, adesea inclusiv membrii familiei lor.

Caracteristicile frecvent stigmatizate includ:

• Vârstă
• Mărimea corpului și alte aspecte ale apariției fizice
• Sănătatea mintală
• Orientarea sexuală
• Statutul locativ

Continuă să citești pentru a afla mai multe despre diferitele tipuri de stigmatizare pe care le poți întâlni și cum să le gestionezi în viața ta.

Tipuri de stigmatizare

Deși oamenii pot stigmatiza aproape orice trăsătură, Alianța Națională pentru Sănătate Mintală (NAMI) clasifică stigmatizarea în șapte categorii principale:

1. Stigmatizarea publică

Stigmatizarea publică descrie atitudinea generală pe care societatea o are față de persoanele cu o anumită trăsătură. Atitudinile societale față de aceste trăsături apar frecvent în media, adesea promovând subtil percepții negative sau prezentând stereotipuri drept fapte reale.

Exemplu: Îi spui unui prieten că ai tulburare de identitate disociativă (DID), iar reacția lor este: „Wow. Asta e un pic înfricoșător. Ce se întâmplă dacă una dintre ‘personalitățile’ tale încearcă să facă rău cuiva?”. Aceasta este o reacție bazată pe portretizările eronate din media ale persoanelor cu DID.

2. Auto-stigmatizarea

Auto-stigmatizarea apare atunci când accepți stigmatizarea publică. Pe scurt, începi să îți consideri propriile trăsături sau simptome „rușinoase” și demne de critică, sau crezi că meriți judecăți negative din cauza lor.

Exemplu: Poți să te consideri slab pentru că ai tulburare de stres post-traumatic (PTSD), mai ales dacă oamenii din viața ta sugerează că exagerezi trauma prin care ai trecut.

3. Stigmatizarea percepută

Stigmatizarea percepută apare atunci când crezi (corect sau incorect) că oamenii din jurul tău te vor judeca negativ pentru o anumită trăsătură.

Exemplu: Poți ascunde colecția de jucării de pluș de teama că prietenii te vor percepe ca fiind imatur sau vor ridica semne de întrebare cu privire la interesul tău pentru jucării.

4. Evitarea etichetelor

Evitarea etichetelor are loc atunci când te distanțezi de un grup stigmatizat, negând public o trăsătură sau evitând tratamentul pentru a nu primi un diagnostic.

Exemplu: Poți evita să primești tratament pentru schizofrenie deoarece îți este teamă că un diagnostic îți va costa custodia copiilor.

5. Stigmatizarea structurală

Stigmatizarea structurală se referă la politici instituționale bazate pe atitudini stigmatizante. Persoanele care lucrează în acea instituție nu pot avea ele însele un bias, dar sistemul funcționează într-un mod care te dezavantajează.

Exemplu: Aplici pentru un nou loc de muncă după ce ai petrecut un an recuperându-te de la COVID-19 prelungit. Software-ul de angajare al companiei îți mută CV-ul la sfârșitul listei, deoarece codificatorii presupun că persoanele cu un decalaj mare în angajare sunt mai puțin fiabile.

6. Stigmatizarea practicienilor din domeniul sănătății

Stigmatizarea practicienilor din domeniul sănătății apare atunci când convingerile lor despre stereotipurile rasiale, de gen sau de altă natură interferează cu capacitatea lor de a oferi îngrijire eficientă.

Exemplu: Ceri ajutor unui consilier pentru tulburarea de personalitate evitantă, dar ei refuză să lucreze cu tine pentru că nu cred că persoanele cu tulburări de personalitate se pot schimba.

7. Stigmatizarea asociativă

Stigmatizarea asociativă vizează persoanele conectate cu cineva care are o trăsătură specifică. Poți fi criticat pentru că rămâi în contact cu o persoană considerată „greșită” din punct de vedere al normelor sociale.

Exemplu: Prietenii tăi te pot acuza că „încurajezi” tulburarea de utilizare a substanțelor a fratelui tău dacă alegi să îl susții prin tratament și recuperare, în loc să întrerupi complet contactul cu el.

Motivele Stigmatizării

1. Frica de Necunoscut: Oamenii tind să stigmatizeze ceea ce nu înțeleg. Frica de necunoscut poate duce la respingerea și discriminarea celor care sunt diferiți. Aceasta este adesea o reacție defensivă la amenințările percepute asupra normelor sociale și identității personale.
2. Păstrarea Puterii: Stigmatizarea poate fi folosită ca un mecanism de menținere a puterii. Grupurile dominante pot stigmatiza minoritățile pentru a-și consolida statutul și controlul social. Prin menținerea unei ierarhii sociale, grupurile privilegiate își pot justifica acțiunile și comportamentele.
3. Căutarea Apartenenței: Într-o societate în care aparținerea la un grup este esențială, stigmatizarea poate fi o modalitate prin care indivizii își reafirmă identitatea și statutul. Râsul sau criticarea altora poate oferi un sentiment temporar de superioritate și apartenență la un grup.

Impactul Stigmatizării asupra Victimelor

1. Sănătate Mintală: Stigmatizarea poate avea efecte devastatoare asupra sănătății mintale a victimelor. Femeile și bărbații care se confruntă cu stigmatizarea sunt adesea predispuși la depresie, anxietate și alte tulburări mintale. Stigma generează un sentiment de rușine și neputință, împiedicând indivizii să caute ajutor.
2. Excludere Socială: Victimele stigmatizării se confruntă adesea cu excluderea socială. Acest lucru poate duce la o izolare severă și la dificultăți în formarea de relații interumane sănătoase. Izolarea contribuie la intensificarea sentimentelor de singurătate și disperare.
3. Performanțe Academice și Profesionale: Stigmatizarea poate afecta performanțele academice și profesionale. Studenții care se simt stigmatizați pot avea rezultate slabe la școală, iar angajații pot experimenta o scădere a productivității și a satisfacției la locul de muncă. Aceasta poate perpetua un ciclu vicios de sărăcie și marginalizare.
4. Comportamente Autodistructive: Unii indivizi pot reacționa la stigmatizare prin comportamente autodistructive, cum ar fi consumul de substanțe, auto-mutilarea sau tentativele de sinucidere. Aceste reacții extreme sunt adesea un semn al suferinței interioare cauzate de stigma și de discriminare.
5. Lipsa accesului la tratament: Unii părinți pot evita să își evalueze copilul pentru probleme de sănătate mintală din teama de stigmatizare.
6. Riscuri pentru siguranța personală: În timpul pandemiei de SARS-CoV-2, mulți lucrători din domeniul sănătății s-au confruntat cu stigmatizare și chiar violență fizică.
7. Calitate scăzută a îngrijirii: Persoanele cu greutate corporală mare sau cu tulburări de utilizare a substanțelor adesea primesc îngrijire de calitate inferioară din partea profesioniștilor din sănătate care au prejudecăți.

Cum să depășești stigmatizarea

• Găsește o comunitate: Conectarea cu alții care au avut experiențe similare poate oferi sprijin emoțional și validare.
• Subliniază prejudecățile: Identificarea și confruntarea prejudecăților poate determina oamenii să își regândească asumările.
• Împărtășește experiența ta: Dacă te simți în siguranță, împărtășirea propriei tale experiențe poate ajuta la reducerea stigmatizării.

Stigmatizarea pe rețelele sociale: De ce o fac oamenii și cum pot opri acest comportament

Rețelele sociale sunt un loc în care stigmatizarea poate lua o formă extrem de vizibilă și amplificată. Oamenii pot stigmatiza din diverse motive: frustrare personală, lipsa de informare, influența culturală sau chiar presiunea de a se conforma cu normele grupului. În spatele unui ecran, utilizatorii pot simți că este mai ușor să emită judecăți și comentarii critice fără să se gândească la impactul emoțional pe care îl au asupra celorlalți.

Stigmatizarea pe rețelele sociale poate lua multe forme, inclusiv comentarii negative legate de aspectul fizic, sănătatea mintală sau stilul de viață al unei persoane. Astfel de comportamente contribuie la perpetuarea stereotipurilor și pot avea consecințe grave asupra sănătății mintale și stimei de sine a celor afectați.

Sfaturi pentru cei care stigmatizează pe rețelele sociale

Dacă ai observat că, uneori, îți exprimi prejudecățile sau critici nefondate în mediul online, iată câteva sfaturi pentru a opri acest comportament și a deveni un utilizator mai responsabil al rețelelor sociale:

1. Educă-te și informează-te: Înainte de a judeca pe cineva pentru o trăsătură sau o situație, informează-te cu privire la acea problemă. De exemplu, dacă nu înțelegi o afecțiune de sănătate mintală, citește surse de încredere pentru a evita răspândirea stereotipurilor.
2. Practica empatia: În loc să te grăbești să faci comentarii critice, încearcă să te pui în locul celuilalt. Cum te-ai simți dacă ai fi ținta unor astfel de comentarii? Empatia poate reduce impulsul de a stigmatiza.
3. Fii conștient de impactul tău: Cuvintele scrise online pot avea un impact profund asupra stimei de sine și bunăstării mentale a unei persoane. Înțelegând puterea cuvintelor tale, poți decide să le folosești într-un mod mai pozitiv și constructiv.
4. Promovează bunătatea și incluziunea: În loc să critici sau să stigmatizezi, poți folosi platformele sociale pentru a sprijini diversitatea și acceptarea. Încurajarea unui mediu pozitiv pe rețelele sociale ajută la combaterea stigmatizării și la crearea unui spațiu mai sigur pentru toți utilizatorii.
5. Reflectează asupra motivelor tale: Dacă simți nevoia de a stigmatiza pe cineva, întreabă-te de ce simți asta. Poate este o reflectare a propriilor frustrări sau nesiguranțe. Înțelegerea propriilor motivații te poate ajuta să schimbi comportamentul.

Pe scurt, stigmatizarea pe rețelele sociale nu doar că afectează persoanele vizate, dar perpetuează o cultură de negativitate și exclusivism. Fiecare dintre noi poate contribui la crearea unui mediu online mai sănătos, începând prin conștientizarea propriilor acțiuni și schimbarea atitudinii față de cei din jur.

Când observi stigmatizarea pe rețelele sociale, poate fi dificil să știi cum să reacționezi, mai ales dacă vezi că acest comportament este încurajat de alte persoane. Indiferent dacă ești martor sau victima stigmatizării, este esențial să știi cum să reacționezi în mod eficient și să te protejezi de valul de ură.

Dacă vezi comentarii stigmatizante, încearcă să intervii cu respect și calm. În loc să ataci direct persoana care face comentarii negative, poți corecta informațiile eronate. De exemplu, în loc să răspunzi agresiv, poți spune: „Sunt multe studii care arată că tulburările de sănătate mintală nu sunt un semn de slăbiciune, ci o afecțiune care poate fi tratată”. Acest tip de răspuns nu doar că dezarmează criticile, dar poate educa și pe cei care urmăresc discuția.

Unul dintre cele mai frecvente subiecte ale stigmatizării online, pe lângă sănătatea mintală, este orientarea sexuală a unei persoane. Atacurile și comentariile homofobe sau discriminatorii pot avea efecte devastatoare asupra celor vizați. Dacă observi astfel de comentarii, poți interveni corectându-le și promovând respectul și incluziunea. În loc să ataci direct persoana care face comentarii negative, poți spune ceva de genul: „Orientarea sexuală a cuiva nu ar trebui să fie motiv de ură sau batjocură. Fiecare are dreptul să fie cine este, fără să fie judecat pentru asta.” Acest răspuns poate dezarma atacurile și poate educa persoanele care participă la discuție.

Dacă atacurile devin prea intense, folosește opțiunile platformei pentru a raporta comportamentele inadecvate. Majoritatea rețelelor sociale au opțiuni de raportare a hărțuirii, discriminării sau comentariilor jignitoare. Aceasta este o modalitate eficientă de a gestiona problema fără a te angaja direct într-o confruntare.

În același timp, este important să îți protejezi propriul spațiu online. Poți seta limite de interacțiune, restricționând cine poate comenta pe postările tale sau blocând utilizatorii toxici. Dacă simți că o discuție începe să escaladeze, cel mai bine este să nu te angajezi în conflict. Deși poate fi tentant să ripostezi, acest lucru poate agrava situația. În schimb, poți ignora sau bloca persoanele care te atacă, concentrându-te pe crearea unui mediu pozitiv.

Pentru a contracara valul de ură, poți să promovezi bunătatea și incluziunea în postările tale. Mesajele pozitive și încurajatoare pot echilibra negativitatea. De asemenea, poți distribui resurse educaționale care să combată stigmatizarea și să încurajeze conversații sănătoase și informate.

Dacă ești victima stigmatizării, fie din cauza sănătății mintale, fie din cauza orientării sexuale, și simți că acest lucru te afectează emoțional, ia o pauză de la rețelele sociale pentru a te reconecta cu tine. Sănătatea ta mentală este prioritară. Înconjoară-te de prieteni și comunități care te susțin, fie online, fie offline. Dacă atacurile devin prea personale sau grave, păstrează dovezi ale comentariilor și mesajelor primite, pentru a putea raporta situația platformei sau chiar autorităților, dacă este cazul.

Cel mai important lucru este să îți protejezi sănătatea mintală. Dacă te simți copleșit, discută cu un terapeut sau consilier care te poate ajuta să gestionezi stresul și să îți ofere sprijin în depășirea acestor situații. În cele din urmă, reacționând cu calm, intervenind respectuos și protejându-te de negativitate, vei putea să navighezi rețelele sociale într-un mod mai sănătos și să creezi un mediu digital mai sigur pentru tine și pentru ceilalți.

Concluzie

Stigmatizarea este un fenomen complex care are rădăcini adânci în cultura, educația și istoria societății. Oamenii stigmatizează din diverse motive, inclusiv frica, păstrarea puterii și căutarea apartenenței. Impactul asupra victimelor este profund și de lungă durată, afectând sănătatea mintală, relațiile sociale, performanțele academice și profesionale, și conducând la comportamente autodistructive.

Pentru a combate stigmatizarea, este esențial să promovăm educația, empatia și înțelegerea. Încurajarea discuțiilor deschise despre rușine și stigmatizare poate ajuta la dezvăluirea prejudecăților și la sprijinirea victimelor în procesul de recuperare. Este o responsabilitate comună a societății să creeze un mediu mai incluziv și să susțină pe cei afectați de stigma.