Te-ai simțit vreodată frustrat de felul în care comunică cineva? Poate că îți povestesc în detaliu și tu vrei doar să ajungă la subiect. Sau poate că îți cer doar fapte și oferă soluții, în timp ce tu ai nevoie să te descarci emoțional.
Adevărul este că toți comunicăm diferit, iar înțelegerea propriului stil de comunicare, dar și aprecierea valorii stilurilor celorlalți, poate transforma relațiile tale. În acest material, antrenoarea Linda Carlile explică modul în care stilurile de comunicare variază și cât de important este să devii mai flexibil pentru a te conecta mai bine și a comunica mai eficient cu cei din jur.
Câteva ajustări mici pot îmbunătăți felul în care colegii de muncă, prietenii sau familia te înțeleg și felul în care ei simt că le asculți nevoile.
Comunicarea este o abilitate complexă și influențată de numeroși factori. Linda Carlile, antrenor executiv, life coach și consultant, observă că felul în care comunicăm variază dintr-o multitudine de motive—natura, educația, cultura și așteptările generaționale joacă un rol semnificativ în modelarea stilurilor noastre de comunicare. Indiferent dacă vorbim despre modul în care comunicăm, rezolvăm probleme sau reacționăm la situații, aceste elemente se manifestă diferit în limbajul și comportamentele noastre.
Deseori, oamenii își exprimă frustrarea când ceilalți comunică diferit față de ei, presupunând că propriul mod este superior. Însă, diferențele în stilurile de comunicare nu sunt neapărat defecte—ele adaugă varietate în modul în care ne conectăm cu lumea. Carlile subliniază că dacă toți am comunica la fel, ar fi destul de plictisitor! Aceste diferențe apar din trăsături precum introversia și extroversia. Introvertiții tind să-și găsească energia în momentele de singurătate și să-și proceseze gândurile intern, în timp ce extrovertiții preferă să gândească în prezența altora și să-și verbalizeze ideile.
Stilul de comunicare variază și în funcție de ritm—unii comunică rapid, în timp ce alții preferă să își ia timpul necesar. Unii oameni preferă comunicarea relațională, concentrându-se pe persoane apropiate, în timp ce alții sunt mai confortabili vorbind în fața unui public larg. În ceea ce privește orientarea către sarcini, unii indivizi sunt foarte motivați de obiective, concentrându-se pe finalizarea lucrurilor, în timp ce alții pun mai mult accent pe relații, asigurându-se că fiecare se simte ascultat și valorificat.
Carlile arată că aceste diferențe se extind și la modul în care abordăm sarcinile și detaliile. Introvertiții pot fi mai lenți și mai concentrați pe relații, devenind ascultători răbdători și prieteni excelenți. În schimb, cineva introvertit dar orientat spre sarcini poate oferi foarte multe detalii în comunicare. Pe de altă parte, extroverții pot fi rapizi și relaționali, captivând publicul cu povești interesante, în timp ce alții, tot extroverți, dar orientați către obiective, vor merge direct la subiect.
Linda Carlile folosește chiar și metafore cu animale pentru a descrie aceste stiluri—leii sunt direcți și orientați spre obiective, golden retrieverii sunt dornici să mulțumească, vidrele aduc distracție în fiecare interacțiune, iar castorii se concentrează strict pe fapte. Majoritatea dintre noi nu suntem extreme, ci o combinație a acestor trăsături.
Secretul unei comunicări eficiente, subliniază Carlile, este înțelegerea propriului stil. Dacă cineva știe că este rapid și extrovertit, trebuie să învețe să încetinească atunci când vorbește cu cineva care preferă un ritm mai lent. Dacă cineva este foarte expresiv emoțional, dar persoana cu care comunică este mai axată pe fapte, atunci ar trebui să se concentreze mai mult pe prezentarea acestora. De asemenea, dacă cineva este orientat strict spre sarcini și nu întreabă cum se simt ceilalți, ar putea să se extindă puțin și să întrebe, „Cum te simți?”
Diferențele noastre nu sunt nici bune, nici rele în sine. Culturile, locurile de muncă și familiile apreciază diferit aceste trăsături. Unele valorizează extroversia, în timp ce altele pun accent pe o comunicare bazată pe fapte. Cel mai important este nu doar să fim conștienți de noi înșine, ci și să fim flexibili. Putem să ne adaptăm la diferite situații și să întâlnim pe ceilalți la jumătatea drumului în stilurile lor de comunicare?
În final, Carlile subliniază că aprecierea acestor diferențe și învățarea adaptabilității ne pot ajuta să comunicăm mai eficient. În loc să ne menținem rigid în propriul stil, ar trebui să ne străduim să vorbim astfel încât cealaltă persoană să ne audă cu adevărat.