Dacă ai trecut vreodată prin depresie, știi cât de imprevizibilă și copleșitoare poate fi această stare. Într-o zi te simți bine, iar în următoarea, chiar și cele mai simple activități, cum ar fi să te dai jos din pat, devin o provocare copleșitoare. De cele mai multe ori, depresia pare să apară „din senin”, fără vreun motiv clar sau eveniment declanșator.
Un alt aspect frustrant este că această impredictibilitate te poate face să trăiești într-o stare constantă de teamă că depresia se va întoarce, chiar și atunci când te simți bine. Această teamă persistentă poate deveni o profeție auto-împlinită, în care preocuparea excesivă pentru depresie declanșează tipare de gândire negative precum ruminația, autocritica sau catastrofizarea, care contribuie la apariția unui nou episod depresiv.
Cu alte cuvinte, cu cât te îngrijorezi mai mult în legătură cu depresia, cu atât este mai probabil să te confrunți cu ea.
Dar lucrurile nu trebuie să stea așa. Cu o abordare potrivită, poți învăța să identifici factorii care contribuie la depresie și să acționezi preventiv pentru a-ți reduce vulnerabilitatea.
De multe ori, avem tendința de a ne reduce explicațiile pentru depresie la o singură cauză, fie că este vorba despre dezechilibre chimice (de exemplu, serotonina), fie despre experiențe traumatice din copilărie. Însă, depresia este un fenomen complex și, în majoritatea cazurilor, este influențată de un set divers de factori. Prin deschiderea spre această complexitate, putem descoperi riscuri ascunse care ne fac mai susceptibili la depresie.
1. Ocuparea constantă (Busy-ness)
Ocuparea constantă sau „a fi mereu ocupat” poate părea un factor contraintuitiv atunci când vorbim despre depresie. La urma urmei, depresia este adesea asociată cu o lipsă de motivație și de activitate. Într-adevăr, una dintre cele mai eficiente tratamente pentru depresie este activarea comportamentală, care presupune să îți forțezi corpul să facă pași mici și semnificativi în fiecare zi, chiar și atunci când nu ai chef.
Însă ocuparea constantă poate fi un factor de risc pentru depresie, iar acest lucru poate să se întâmple în două moduri:
a) Evitarea emoțională prin activitate
Multe persoane folosesc ocuparea constantă ca un mecanism de evitare emoțională. De exemplu, în loc să se confrunte cu emoții dificile precum tristețea, vinovăția sau anxietatea, aleg să se țină ocupate în mod constant. Deși aceasta poate oferi o ușurare temporară, pe termen lung poate deveni dăunătoare, deoarece creează o barieră între tine și emoțiile pe care ai nevoie să le procesezi.
Un caz ilustrativ este cel al unei femei de 60 de ani, care se simțea vinovată și tristă din cauza problemelor de dependență ale fiului său. În loc să își confrunte aceste emoții, alegea să rămână ocupată în mod constant, fie că era vorba de muncă, exerciții fizice sau voluntariat. Pe măsură ce a continuat să evite emoțiile dificile, relațiile sale au devenit tot mai superficiale, iar izolarea emoțională a făcut-o vulnerabilă la depresie atunci când s-a confruntat cu o criză majoră (de exemplu, o supradoză a fiului său).
b) Epuizarea cauzată de activitatea constantă
Pe de altă parte, ocuparea constantă poate duce la o epuizare fizică și emoțională. Atunci când ești mereu ocupat, corpul și mintea tale nu au timp să se refacă, iar acest lucru poate duce la o scădere a rezilienței emoționale.
Un exemplu este cazul unui tânăr care, la sfatul unui terapeut anterior, a început să spună „da” la toate cererile și oportunitățile care i se ofereau, în încercarea de a preveni depresia. În loc să-l ajute, acest stil de viață l-a epuizat fizic și emoțional, făcându-l mai vulnerabil la episoade depresive.
Întrebarea cheie: Sunt ocupat pentru că îmi place ce fac sau folosesc ocuparea constantă ca o formă de evitare emoțională?
2. Dorința mimetică (Mimetic Desire)
Dorința mimetică este un concept teoretizat de profesorul René Girard de la Universitatea Stanford, care sugerează că dorințele noastre sunt adesea influențate de ceea ce vedem că își doresc ceilalți. În esență, tindem să ne dorim lucruri nu pentru că ne sunt necesare sau valoroase pentru noi, ci pentru că le vedem dorite de alții.
De exemplu, poate îți dorești o carieră în avocatură nu pentru că aceasta este pasiunea ta, ci pentru că este ceea ce societatea sau familia ta valorizează. Sau poate îți dorești să te implici în activități de fitness, nu dintr-o dorință autentică, ci pentru că vezi acest lucru promovat de influenceri pe rețelele sociale.
Problema apare atunci când îți construiești viața în jurul dorințelor altora, în loc să te concentrezi pe ceea ce îți dorești cu adevărat. Pe termen lung, acest lucru poate duce la frustrare, nemulțumire cronică și, în cele din urmă, depresie.
Întrebarea cheie: Îmi doresc acest lucru pentru că este ceea ce vreau eu sau pentru că am văzut că alții îl doresc?
3. Evitarea durerii și a tristeții (Grief Avoidance)
Mulți oameni care se confruntă cu depresia cronică sunt, de asemenea, anxioși în legătură cu tristețea. Evită să simtă emoții precum durerea, pierderea sau tristețea, deoarece se tem că aceste emoții îi vor arunca într-un nou episod depresiv. În loc să își permită să trăiască aceste emoții, aleg să le evite, ceea ce duce la o fragilizare emoțională pe termen lung.
Evitarea tristeții creează un cerc vicios: cu cât încerci mai mult să eviți tristețea, cu atât devii mai vulnerabil la ea. Asta pentru că creierul tău învață să perceapă tristețea ca fiind periculoasă, ceea ce te face să te temi și mai mult de ea.
Un mod eficient de a preveni această dinamică este validarea emoțională. Asta înseamnă să recunoști emoțiile de tristețe și să îți amintești că sunt normale și nu periculoase. Îți poți spune: „Este în regulă să mă simt trist. Este o parte normală a vieții.”
Concluzie
Depresia este un fenomen complex, influențat de numeroși factori. În loc să căutăm o cauză unică sau simplificată, este esențial să identificăm acele comportamente și tipare din viața noastră care ne fac mai vulnerabili la depresie. Fie că este vorba de ocuparea constantă, dorința mimetică sau evitarea durerii, conștientizarea acestor factori este primul pas pentru a ne construi o viață mai echilibrată și rezilientă emoțional.
Învățând să ne confruntăm emoțiile în loc să le evităm și să identificăm ceea ce ne dorim cu adevărat, putem reduce riscul de a cădea în capcanele depresiei și putem construi o viață mai împlinită și autentică.
