Bullying-ul (trad. hărțuirea) nu se aplică numai la un comportament al copiilor, ci se aplică, din păcate, și adulților care se pot lupta cu asta la locul de muncă.
A fi un hărțuitor nu este ceva care de obicei vine din naștere. Bullying-ul este un mod de a face față și poate deveni o parte a metodelor de zi cu zi ale unui adult de a obține a ceea ce își doresc în viață.
Bullying-ul la locul de muncă este mai răspândit decât se așteaptă majoritatea oamenilor. Statisticile privind intimidarea la locul de muncă este uluitor.
În 2010, un studiu a fost realizat de Workplace Bullying Institute. Acest studiu a indicat că 35% dintre lucrătorii americani au fost hărțuiți. În 2006, Scone, Frone și Kelloway au efectuat un sondaj care a relevat că 41,4% dintre lucrători au raportat acte de intimidare psihologică agresive, care au afectat 47 de milioane de lucrători din SUA. Efectele bullyingului la locul de muncă costă angajatorii un cost minim eșalonant de 4 miliarde de dolari pe an.
Oricine îi poate intimida pe alții. Conform cercetărilor din 2017 ale Institutului de Bullying la locul de muncă:
- Aproximativ 70 la sută dintre hărțuitori sunt bărbați, iar aproximativ 30 la sută sunt femei.
- Atât hărțuitorii de sex masculin, cât și femeile sunt mai susceptibili să vizeze femeile.
- Șaizeci și unu la sută din bullying provine de la șefi sau supraveghetori. Treizeci și trei la sută provine de la colaboratori. Restul de 6 la sută apare atunci când persoanele aflate la un nivel mai inferior muncă își hărțuiesc supraveghetorii sau alții deasupra lor.
- Grupurile protejate sunt intimidate mai frecvent. Doar 19 la sută dintre persoanele agresate erau albe.
O victimă a intimidării care se confruntă cu agresiune psihologică la locul de muncă în fiecare zi riscă să devină neliniștită, temătoare, iritabilă și aparent necooperantă pentru un șef sau pentru membrii unei echipe.
O victimă a bullying-ului poate:
- veni la muncă obosită din cauză că toată noaptea și-a făcut griji;
- poate fi mai puțin productivă decât trebuie;
- poate să ceară zile de concediu medical;
- începe să folosească diferite substanțe;
- deveni deprimată;
- crește comportamentele la domiciliu care duc la violență în familie și alte simptome care la suprafață par dificil de explicat.
Există multe motive pentru care situațiile de bullying la locul de muncă sunt reduse la minimum. Fără a instrui atât supraveghetorii cât și victimele, o plângere de hărțuire poate fi re-catalogată drept o simplă problemă de personalitate între victimă și hărțuitor.
O victimă poate simți o frica că, dacă se plânge de un alt angajat, va fi definită ca un producător de probleme și riscă să-și piardă locul de muncă. Ca urmare, de obicei, o victimă a bullyingului la locul de muncă renunță, mai degrabă, decât să dezvăluie abuzul la care este supus și să fie considerată „problema”.
Câteva exemple de intimidare includ:
- Câteva glume practice ce vizează victima;
- inducerea în eroare în mod intenționat cu privire la sarcinile de lucru, cum ar fi termene incorecte sau indicații neclare;
- refuzul continuu al cererilor de pauză sau concediu fără un motiv adecvat sau valabil;
- amenințări, umilință și alte abuzuri verbale;
- monitorizarea excesivă a performanței;
- critici excesiv de dure sau nedrepte.
Critica sau monitorizarea nu este întotdeauna bullying. De exemplu, critici obiective și constructive și acțiuni disciplinare legate direct de comportamentul la locul de muncă sau de performanța locului de muncă nu sunt considerate bullying.
Însă critica menită să intimideze, să umilească sau să izoleze pe cineva fără motiv ar fi considerată bullying.
Efectele asupra sănătății mintale cauzate bullying-ul la locul de muncă
Efectele psihologice ale intimidării pot include:
- gânduri și îngrijorări despre muncă în mod constant, chiar și în timpul liber
- muncă sub influența unor temeri și dorința de a sta acasă
- nevoia de timp liber pentru recuperarea din cauza stresului
- pierderea interesului pentru lucrurile care vă plac de obicei
- risc crescut de depresie și anxietate
- gândurile de sinucidere
- stimă de sine scazută
- îndoială de sine sau întrebarea dacă v-ați imaginat intimidarea
Când experimentați bullying la locul de muncă, este ceva normal să te simți neputincios și că nu poți face nimic pentru a-l opri. Dacă încercați să luași atitudine în fața bătăușului, este posibil să fiți amenințați sau să vi se spună că nimeni nu vă va crede. Dacă managerul dvs. vă bulversează, vă puteți întreba la cine să apelați.
În primul rând, luați o mică pauză pentru a vă reaminti că intimidarea nu este niciodată din vina voastră, indiferent de ceea ce a declanșat-o. Chiar dacă cineva te înjură, făcând să pară că nu îți poți face treaba, bullying-ul este mai mult despre putere și control, nu despre capacitatea ta de muncă.
Există modalități eficiente prin care o victimă se poate pregăti înainte de a duce problema la management și căi de supraveghere pot gestiona problema pentru a o rezolva. Conducerea este responsabilă pentru siguranța fiecărui angajat. În prezent, nu există legi specifice pentru intimidarea generică, dar acest lucru nu înseamnă că echipa de conducere nu ar trebui să ia în serios această problemă. Bullying-ul la locul de muncă este de patru ori mai prevalent decât hărțuirea, care este legiferată.
Indiferent dacă ai fost sau ești o victimă a bullyingului la locul de muncă sau un angajator care încearcă să înțeleagă comportamentul și simptomele în afara caracterului unui angajat, intimidarea la locul de muncă ar trebui să fie considerată o problemă serioasă.
Câțiva pași utili dacă vrei să iei atitudine:
- documentează-te despre bullying-ul la locul de muncă
- păstrați dovezile fizice
- raportați comportamentul
- înfurntați abuzatorul
- citiți regulamentele de ordine la locul de muncă
- căutați ajutor legal
- cereți sprijin de la alți colegi.
