Renunțarea reprezintă actul de a renunța la ceva, iar în acest context, înseamnă să renunțăm la încercările de a controla tot ce se întâmplă în viața noastră sau de a obține rezultate specifice. Dar de ce să renunțăm? Încercările constante de a controla totul sunt stresante și, adesea, inutile (Cole & Pargament, 1999). Să știi când să renunți și să poți face asta eficient este o abilitate importantă de gestionare a stresului (Cole & Pargament, 1999).
Pentru multe persoane, mai ales pentru cei care au o viziune spirituală asupra vieții, renunțarea la control este sinonimă cu încercarea de a urma voința unei puteri superioare în loc de propria voință (Wong-McDonald & Gorsuch, 2000). Acest lucru poate însemna recunoașterea faptului că voința universului și voința noastră nu sunt aliniate și că este mai ușor să acceptăm cursul natural al lucrurilor decât să încercăm să le schimbăm.
Paradoxal, mulți oameni descoperă că renunțarea la control îi face să se simtă, de fapt, mai stăpâni pe viața lor (Cole & Pargament, 1999). Aceasta se datorează faptului că renunțarea este, totuși, o alegere pe care o facem.
Renunțarea în Lumea Recuperării din Dependențe
Un exemplu clasic de renunțare vine din lumea recuperării din dependențe. Mulți oameni și-au îmbunătățit sănătatea psihologică și au reușit să renunțe la comportamentele adictive prin participarea la programe în doisprezece pași (Kelly, 2017), iar renunțarea la control este în centrul acestor pași.
În programele de acest tip, primul pas este ca persoana dependentă să recunoască faptul că viața sa a devenit atât de haotică încât nicio gândire rațională nu îi poate rezolva problemele (Tangenberg, 2005). În loc să continue să lupte în zadar să-și controleze comportamentele, aceste persoane sunt încurajate să renunțe la încercările de a controla lucrurile și să accepte faptul că multe aspecte sunt dincolo de controlul lor.
Multe persoane dependente descoperă că viața devine mult mai gestionabilă atunci când renunță la control și cer ajutorul unei puteri binevoitoare mai mari decât ei înșiși, fie că este vorba de sprijinul altor persoane care trec prin aceeași experiență, voința unei puteri superioare sau îndrumarea unui terapeut (Pearce et al., 2008). În acest cadru, ei practică gestionarea activă a stresului prin renunțare, ceea ce aduce efecte pozitive asupra vieții lor (Morgenstern et al., 1997).
Renunțarea ca Practică în Viața de Zi cu Zi
Cercetările în domeniul psihologiei au documentat numeroase beneficii care vin din acceptarea lucrurilor așa cum sunt și renunțarea la încercările de a controla ceea ce nu poate fi controlat. Acceptarea lucrurilor așa cum sunt este o componentă centrală a multor tipuri eficiente de psihoterapie (Block-Lerner et al., 2009).
De exemplu, renunțarea poate fi considerată o formă de „acceptare radicală”, o tehnică terapeutică ce ajută la gestionarea stresului post-traumatic și a tulburării de personalitate borderline (Gorg et al., 2017; Robins et al., 2004). Acceptarea prezentului exact așa cum este ne poate face mai puțin îngrijorați și stresați și mai eficienți în răspunsurile noastre la provocările vieții (Knabb et al., 2017), indiferent dacă avem sau nu probleme de sănătate mintală semnificative.
Cum Arată Renunțarea în Viața de Zi cu Zi?
Cum ar putea arăta renunțarea pentru cineva care nu se confruntă cu o dependență sau o problemă de sănătate mintală? Să presupunem că ai un prieten a cărui companie o apreciezi mult, dar care uneori este uituc, întârzie sau anulează planurile. Știind că nu poți schimba prea mult comportamentul cuiva, renunțarea poate fi o strategie utilă aici. Ai putea decide că preferi să nu tulburi relația cerând prietenului tău să fie mai punctual; în acest caz, renunțarea ar însemna să accepți ocazionalele momente de frustrare cu această persoană. Dacă totuși decizi să îi ceri să schimbe ceva, ar putea fi util să renunți la atașamentul față de cum va reacționa.
Cum să Practici Renunțarea
Iată două moduri prin care poți practica renunțarea în viața de zi cu zi (Colombiere, 1980):
- Pregătește-te să renunți la anumite lucruri astăzi. Gândește-te la rutina ta zilnică și la lucrurile din ea pe care nu le poți controla. De exemplu, înainte să pleci la drum, renunță la furia față de șoferul din fața ta. Acceptă că vei fi poate neliniștit în acea întâlnire cu supervizorul tău. În loc să încerci să controlezi aceste sentimente, renunță la ele și acceptă că este posibil să le simți. Asta poate face mai ușor să le lași să treacă atunci când apar.
- Practică renunțarea la forțele mai mari ale vieții. Nu poți controla rezultatul următoarelor alegeri, dacă partenerul tău va dezvolta o boală gravă sau efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice. Când apar gânduri despre aceste lucruri, este ușor să te lași pradă îngrijorării, încercând să controlezi (sau realizând cât de puțin poți controla) evenimentele viitoare. Încearcă să renunți la controlul asupra acestor subiecte.
În Rezumat
A renunța la lucruri necesită curaj. La fel cum vulnerabilitatea poate fi o sursă de forță, și renunțarea cere tărie. Știind că renunțarea poate fi un instrument util, dar că a face asta necesită efort și nu se simte întotdeauna natural, unde în viața ta ar fi mai curajos să spui „Renunț la controlul meu asupra acestui lucru” decât să continui să te agăți strâns?
Pe măsură ce reflectezi la aceste întrebări, fii blând cu tine. Renunțarea este contraintuitivă; este greu să admiți că nu putem gândi sau acționa mai bine decât ne oferă renunțarea. Așa că atunci când te simți blocat, întreabă-te cu blândețe dacă simpla renunțare ar putea fi un prim pas bun.
