Ți s-a întâmplat vreodată să iei o decizie și imediat după aceea să începi să te îndoiești de ea? Poate ai luat cuvântul într-o ședință și în clipa următoare te-ai întrebat dacă nu ai spus ceva nepotrivit, sau ai plecat de la o întâlnire socială simțindu-te încrezător, doar pentru ca mai târziu să reiei mental fiecare acțiune și să devii nesigur. Pentru mulți dintre noi, reflectarea asupra propriilor alegeri nu aduce întotdeauna liniște – uneori, dimpotrivă, alimentează îndoiala de sine.
În calitate de cercetător în științele cognitive, Sucharit Katyal de la Universitatea din Copenhaga este fascinat de această diferență dintre ceea ce oamenii știu în mod obiectiv și cât de încrezători se simt. Într-adevăr, nivelul de încredere poate afecta atât de multe aspecte – dacă vorbești sau acționezi conform ideilor tale, cât de mult studiezi pentru un examen sau dacă rămâi la deciziile luate. Și totuși, modul în care încrederea se dezvoltă sau se erodează poate varia dramatic de la o persoană la alta.
Anxietatea și genul: doi factori esențiali în ecuația încrederii
Cercetările recente din domeniul psihologiei cognitive au identificat doi factori care joacă un rol major în modelarea încrederii noastre: anxietatea și genul. Persoanele cu niveluri mai ridicate de anxietate raportează adesea că se simt mai puțin încrezătoare în deciziile lor decât persoanele non-anxioase, chiar și atunci când alegerile lor sunt la fel de corecte. Anxietatea poate face ca gândurile să intre într-o spirală: “Dacă am făcut alegerea greșită?” “Am ratat ceva important?” Aceste bucle mentale pot eroda încrederea în timp.
Pe de altă parte, femeile tind să raporteze niveluri mai scăzute de încredere decât bărbații în diverse tipuri de sarcini, în ciuda unei performanțe echivalente. Se consideră că acest fenomen apare din factori sociali și culturali. Feedback-ul primit, așteptările societății și stereotipurile pot influența subtil percepția de sine, făcând ca femeile să fie mai predispuse să își subestimeze abilitățile.
Aceste observații nu sunt simple speculații – ele sunt susținute de zeci de studii din psihologie socială și neuroștiințe cognitive care documentează diferențele sistematice în modul în care diferiți indivizi își evaluează propriile competențe și decizii.
Un studiu revelator despre reflecție și încredere
Cu aceste diferențe în minte, cercetătorii au început să se întrebe: dacă încrederea este modelată atât de diferit de anxietate și gen, ce se întâmplă când oamenii petrec timp suplimentar gândindu-se la o decizie? Reflecția îi ajută pe toți în egală măsură, sau ar putea împinge unele persoane mai adânc în îndoială?
Pentru a răspunde la această întrebare, Katyal și colegii săi au realizat un studiu în care participanții au efectuat diverse sarcini de memorie și discriminare vizuală, evaluându-și încrederea după fiecare răspuns. Urmărind cum s-au schimbat aceste evaluări odată cu trecerea timpului, cercetătorii au putut observa modul în care încrederea se modifică pe măsură ce oamenii reflectează asupra deciziilor lor – și cum aceste schimbări diferă în funcție de gen și de severitatea simptomelor anxioase.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții cu anxietate mai ridicată nu erau doar mai puțin încrezători – ci petrecerea a mai mult timp gândindu-se la decizie îi făcea și mai nesiguri de ei înșiși. Acest lucru s-a întâmplat chiar și atunci când răspunsurile lor erau corecte.
Pentru femei, însă, reflecția suplimentară a avut efectul opus. Revizuirea atentă a sarcinii le-a permis să se simtă treptat mai încrezătoare. În timp, acest lucru a redus decalajul obișnuit de încredere dintre femei și bărbați, până când ambele genuri au devenit la fel de sigure în deciziile lor.
Pe scurt, același comportament – reflectarea asupra unei decizii – a avut efecte opuse în funcție de factorul care făcea inițial persoana să se simtă mai puțin încrezătoare.
De ce reflecția produce rezultate diferite
Dar de ce gândirea mai îndelungată produce rezultate atât de diferite? Pentru persoanele anxioase, se pare că timpul de reflecție mai lung poate deveni ruminativ, amplificând îngrijorările și erorile imaginate. În timp ce pentru femei, reflecția poate fi constructivă, permițând o evaluare atentă a dovezilor și performanței.
Această distincție evidențiază un punct simplu, dar puternic: încrederea nu depinde de cât timp gândești – ci de cum gândești. Cu alte cuvinte, deliberarea care evaluează cu atenție dovezile poate amplifica încrederea, în timp ce ruminația o poate eroda.
Diferența dintre reflecție constructivă și ruminație destructivă este esențială pentru înțelegerea modului în care funcționează procesul nostru de luare a deciziilor. Reflecția constructivă implică o evaluare sistematică a informațiilor disponibile, o analiză obiectivă a acțiunilor întreprinse și o recalibrare rațională a încrederii pe baza dovezilor reale. Ruminația, dimpotrivă, reprezintă o repetare obsesivă a acelorași îngrijorări, fără a ajunge la concluzii productive sau la soluții concrete.
Implicații practice pentru luarea deciziilor
Așadar, ce înseamnă acest lucru pentru procesul nostru de luare a deciziilor în viitor? Cercetările sugerează câteva strategii practice, adaptate la profilul psihologic individual.
Dacă tinzi să fii anxios, mai multă gândire nu este întotdeauna mai bună. Este important să limitezi ruminația, să te concentrezi pe dovezi concrete și să stabilești reguli clare de decizie pentru a preveni ca încrederea ta să intre într-o spirală descendentă. Tehnici precum mindfulness-ul, exercițiile de grounding sau stabilirea unui timp limită pentru luarea deciziilor pot fi extrem de utile.
Dacă ești femeie și tinzi să îți subestimezi abilitățile, acordarea unui timp pentru a revizui dovezile și rezultatele poate ajuta ca încrederea ta să reflecte mai bine realitatea. Acest proces de autoevaluare sistematică poate contracara bias-urile cognitive și sociale care te determină să îți subestimezi competențele.
Dar ce se întâmplă dacă ești atât femeie, cât și ai anxietate? Cum vei răspunde în acest caz? Ei bine, răspunsul depinde de care dintre prejudecățile tale sunt mai dominante – cele legate de anxietate sau cele legate de gen. Dacă cele două sunt similare ca intensitate, atunci subîncrederea ta ar putea rămâne aceeași în timp: fără să se îmbunătățească, dar nici fără să se înrăutățească. În acest caz, ar putea merita să încerci ambele moduri de luare a deciziilor într-o situație cu miză mică, pentru a vedea care te servește mai bine.
Nu există o formulă universală
Concluzia esențială este că nu există o regulă universală de tipul “încetează să gândești prea mult” sau “gândește mai atent” când vine vorba de luarea deciziilor. În schimb, ar trebui să te concentrezi pe conștientizarea modului în care obiceiurile emoționale și sociale ale minții tale modelează nivelurile de încredere, astfel încât să poți face alegeri mai bune și să ai încredere în tine atunci când este justificat să o faci.
Această conștientizare poate transforma reflecția dintr-o sursă de îndoială într-un instrument de autoîncredere. Prin înțelegerea propriilor modele de gândire și a factorilor care îți influențează încrederea, poți dezvolta strategii personalizate de luare a deciziilor care să funcționeze pentru profilul tău psihologic unic.
În cele din urmă, dezvoltarea unei relații sănătoase cu procesul decizional înseamnă să recunoști că încrederea în sine nu este nici un scop în sine, nici un simplu efect secundar al competenței. Este o evaluare internă complexă care poate fi calibrată și rafinată prin practică conștientă, autocunoaștere și aplicarea strategiilor cognitive adecvate contextului personal.
Cercetările în domeniul psihologiei cognitive continuă să ne ofere instrumente tot mai sofisticate pentru înțelegerea modului în care funcționează mintea noastră. Studiind sistematic aceste procese, putem învăța să navigăm mai eficient provocările vieții cotidiene și să transformăm punctele noastre vulnerabile în oportunități de creștere personală.
Resurse
Bibliografie
- Katyal, S., et al. (2024). “The differential effects of reflection time on confidence in decision-making: The role of anxiety and gender”. Department of Psychology, University of Copenhagen.
- Baranski, J. V., & Petrusic, W. M. (1998). “Probing the locus of confidence judgments: Experiments on the time to determine confidence”. Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance, 24(3), 929-945.
- Beyer, S. (1990). “Gender differences in the accuracy of self-evaluations of performance”. Journal of Personality and Social Psychology, 59(5), 960-970.
- Ehrlinger, J., & Dunning, D. (2003). “How chronic self-views influence (and potentially mislead) estimates of performance”. Journal of Personality and Social Psychology, 84(5), 5-17.
- Lundh, L. G., & Ӧst, L. G. (1996). “Recognition bias for critical faces in social phobics”. Behaviour Research and Therapy, 34(10), 787-794.
- Nolen-Hoeksema, S., Wisco, B. E., & Lyubomirsky, S. (2008). “Rethinking rumination”. Perspectives on Psychological Science, 3(5), 400-424.
- Stankov, L., & Crawford, J. D. (1997). “Self-confidence and performance on tests of cognitive abilities”. Intelligence, 25(2), 93-109.
- Pulford, B. D., & Colman, A. M. (1997). “Overconfidence: Feedback and item difficulty effects”. Personality and Individual Differences, 23(1), 125-133.
- Kiani, R., Corthell, L., & Shadlen, M. N. (2014). “Choice certainty is informed by both evidence and decision time”. Neuron, 84(6), 1329-1342.
- Ais, J., Zylberberg, A., Barttfeld, P., & Sigman, M. (2016). “Individual consistency in the accuracy and distribution of confidence judgments”. Cognition, 146, 377-386.
