Când cineva vorbește despre „cel mai bun prieten al omului”, știm instant că se referă la câine. Dar cercetările recente sugerează că acest apelativ nu e doar metaforic — ci exprimă o realitate afectivă profundă. Peste 90% dintre stăpânii de câini afirmă că își consideră patrupedul parte din familie. Această legătură emoțională este atât de importantă, încât mii de oameni caută lunar răspunsuri la întrebări precum: „Mă iubește câinele meu?”
Un studiu realizat de echipa condusă de Borbála Turcsán de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta vine să clarifice natura exactă a acestei relații, analizând cum se încadrează câinii în rețeaua complexă a relațiilor sociale umane.
O legătură comparabilă cu cea părinte-copil
Folosind o versiune modificată a Inventarului Rețelei de Relații — un instrument psihologic folosit pentru a analiza legăturile dintre oameni — cercetătorii au inclus în evaluare și relațiile cu câinii. Ce au descoperit este remarcabil: majoritatea respondenților evaluează relația cu câinele ca fiind la fel de satisfăcătoare sau chiar mai satisfăcătoare decât cele cu partenerii umani.
Motivul? Trei factori-cheie: nivel ridicat de companie, ocazii frecvente pentru a oferi grijă și sprijin și un nivel redus de conflict. Practic, câinii ne oferă afecțiune necondiționată, fără judecăți, certuri sau lupte pentru control — spre deosebire de majoritatea relațiilor umane.
O dinamică a puterii diferită
Un aspect interesant este diferența de „putere” în relația om-câine. Spre deosebire de relațiile umane, în care conflictele apar adesea din lupta pentru control, în relația cu câinii există un dezechilibru clar: omul are controlul. Acest dezechilibru, deși inegal, previne apariția disputelor și contribuie la o relație armonioasă.
Câinele nu contestă autoritatea, nu comentează preferințele tale muzicale și nu aduce în discuție opinii politice. Iar fiecare nouă interacțiune începe de la zero, fără ranchiună.
Câinele — surogat sau complement?
Un alt mit pe care studiul îl contrazice este ideea că oamenii care au relații slabe cu alți oameni își caută refugiu emoțional în câini. Dimpotrivă, cercetătorii au descoperit că cei cu relații umane puternice au și cele mai bune relații cu câinii lor. Așadar, câinii nu sunt înlocuitori, ci completări emoționale ale unei vieți sociale deja bogate.
Concluzie: Câinele, copilul și prietenul
Conform acestui studiu, câinele nu este doar „cel mai bun prieten al omului”, ci un hibrid între un copil de care ai grijă și un companion de nădejde. O relație care oferă sprijin emoțional, reduce stresul și contribuie la bunăstarea mentală a stăpânului.
Această legătură unică între om și câine ne arată că patrupedele noastre sunt mult mai mult decât animale de companie: sunt oglinzi ale nevoii noastre profunde de conexiune, grijă și iubire necondiționată.
Referinte:
Turcsán, B., Ujfalussy, D.J., Kerepesi, A., Miklósi, Á., Kubinyi, E. (2025). Similarities and differences between dog–human and human–human relationships. Scientific Reports, 15, 11871. https://doi.org/10.1038/s41598-025-95515-8
Coren, S. (2006). The Intelligence of Dogs: A Guide to the Thoughts, Emotions, and Inner Lives of Our Canine Companions (revised edition). New York: Free Press, (pp. i-xvi, 1-299). [ISBN: 0743280873] Stanley Coren PhD., DSc, FRSC, Canine Corner
