Când suntem copii, ni se spune adesea să ne înfruntăm temerile, să fim puternici și încrezători. Ni se sugerează că frica este un obstacol de depășit, o slăbiciune care trebuie ascunsă. Pe măsură ce creștem, învățăm să o purtăm în tăcere, temându-ne că, dacă o împărtășim, vom fi percepuți ca vulnerabili.
Acest fenomen este și mai vizibil în lumea afacerilor. Liderii sunt adesea presați să arate convingere și siguranță, iar orice urmă de îndoială poate fi interpretată ca un semn de slăbiciune. Însă realitatea este alta: orice încercare nouă, orice pas făcut dincolo de zona de confort vine cu incertitudine și, implicit, cu frică.
Lansarea unei afaceri, dezvoltarea unui produs inovator sau intrarea pe o piață nouă înseamnă navigarea prin necunoscut. Oricât de bine ar fi structurat un plan, incertitudinea rămâne. Și odată cu ea, apare frica — teama de eșec, de judecată sau de respingere.
Dar dacă frica nu ar fi dușmanul nostru? Dacă am învăța să o vedem altfel?
Frica – cel mai vechi ghid de supraviețuire
Frica nu este doar un răspuns emoțional, ci un mecanism profund înrădăcinat în biologia noastră. Când creierul percepe o amenințare, amigdala activează răspunsul de „luptă sau fugă”, pregătindu-ne pentru acțiune. Această reacție declanșează o serie de schimbări fiziologice: ritmul cardiac se accelerează, mușchii se încordează, respirația devine mai rapidă.
Deși aceste senzații pot fi inconfortabile, ele sunt menite să ne protejeze. De fapt, în doze moderate, frica poate fi extrem de benefică. Ne crește nivelul de vigilență, ne menține concentrați și ne împiedică să luăm decizii impulsive.
Problema apare atunci când o suprimăm în loc să o înțelegem. Dacă încercăm să o ignorăm, frica se manifestă în moduri mai puțin constructive: supra-analizăm, evităm conversații dificile, pierdem oportunități pentru că ne temem de eșec.
Acest continut este disponibil pentru membrii PREMIUM
Autentificati-va pentru acces complet sau inregistrati-va pentru un cont nou !
