Statisticile recente ale NHS din Marea Britanie arată o creștere alarmantă a tulburărilor de sănătate mintală la copii și adolescenți din Regatul Unit. În 2023, aproximativ 20% dintre tinerii cu vârste între 8 și 16 ani aveau o probabilă tulburare de sănătate mintală, față de 12,5% în 2017. În paralel, un raport al Children’s Commissioner for England din 2024 a relevat că peste un sfert de milion de copii nu au acces la suportul necesar pentru sănătatea lor mintală.
În acest context, reziliența – capacitatea de a face față adversităților – este adesea menționată ca o soluție la criza sănătății mintale. Însă, așa cum subliniază cercetătoarea Dusana Dorjee, discuția despre sănătatea mintală a tinerilor necesită o abordare mai nuanțată și mai largă decât simpla promovare a rezilienței.
Reziliența și sănătatea mintală: un tablou complex
Deși reziliența este asociată cu rate mai scăzute de probleme de sănătate mintală, dependența excesivă de acest concept poate să ignore cauzele de bază ale dificultăților psihologice. Unele studii sugerează că accentul pus pe conștientizarea sănătății mintale și reducerea stigmatizării poate crește percepția că este „de dorit” să raportezi probleme psihologice. Acest fenomen poate contribui la suprapatologizare – interpretarea greșită a variațiilor normale ale emoțiilor umane ca simptome de boală mintală.
O soluție ar fi educarea tinerilor despre diferența dintre fluctuațiile normale ale emoțiilor și tulburările mintale. Tehnici precum etichetarea emoțiilor – numirea emoțiilor resimțite – și observarea non-judicativă a emoțiilor pot contribui la creșterea rezilienței, fără a promova reprimarea emoțiilor sau „tăria” excesivă.
Factori sociali și criza sănătății mintale
Problemele de sănătate mintală nu pot fi abordate doar prin cultivarea rezilienței individuale. Factorii sociali, cum ar fi sărăcia și discriminarea, au un impact major asupra bunăstării psihologice. Potrivit NHS, ratele tulburărilor mintale sunt mult mai mari la copiii ai căror părinți nu au fonduri suficiente pentru a sprijini activitățile extracurriculare.
De asemenea, crizele globale, precum schimbările climatice, reprezintă o sursă semnificativă de stres pentru tineri. Peste jumătate dintre tinerii cu vârste între 17 și 25 de ani au raportat îngrijorări legate de criza climatică, conform sondajelor NHS. A cere copiilor să fie mai rezilienți, fără a aborda aceste probleme structurale, poate fi ineficient și chiar nedrept.
Un alt factor relevant este utilizarea problematică a rețelelor sociale. Aceste platforme promovează adesea idealuri legate de faima, frumusețea și bogăția, ceea ce poate duce la comparații negative și o sănătate mintală precară. Adolescenții sunt mai vulnerabili la efectele similare dependenței produse de rețelele sociale din cauza schimbărilor normale în dezvoltarea creierului. În acest caz, soluția trebuie să includă reglementarea conținutului și responsabilizarea companiilor de social media.
Dincolo de reziliență: O abordare mai amplă
Prevenirea problemelor de sănătate mintală necesită o viziune care să depășească simpla cultivare a rezilienței. Aceasta implică:
- Educație în sănătatea emoțională: Dezvoltarea abilităților de conștientizare emoțională, gestionarea gândurilor negative repetitive și reacția controlată la emoții.
- Construirea conexiunilor sociale: Relațiile pozitive sunt fundamentale pentru sănătatea mintală.
- Cultivarea recunoștinței și a unui scop în viață: Aceste practici contribuie la o bunăstare psihologică crescută.
- Acțiuni comunitare și politici sociale: Abordarea factorilor precum sărăcia, discriminarea și criza climatică este esențială pentru prevenirea problemelor de sănătate mintală.
Aceste intervenții trebuie să fie integrate în sistemul educațional, la fel ca abilitățile de citire sau matematică. Profesorii și factorii de decizie ar trebui să aibă acces la orientări clare și bazate pe cercetări robuste despre implementarea unei educații pentru sănătate mintală.
Concluzie
Criza sănătății mintale la copii și adolescenți este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Reziliența este doar o piesă a puzzle-ului și nu poate fi singura soluție. Este nevoie de o abordare integrată care să includă dezvoltarea abilităților emoționale, intervenții sociale și politici care să combată factorii structurali ai sănătății mintale precare. După cum subliniază Dusana Dorjee, soluțiile transformatoare necesare acestei crize nu pot fi limitate la abordări fragmentate, ci trebuie să fie cuprinzătoare și bine fundamentate în cercetări.
