„An nou, eu nou.” Această frază populară reflectă optimismul și dorința de schimbare pe care mulți dintre noi o simțim la începutul fiecărui an. Totuși, realitatea este că, după câteva săptămâni, rezoluțiile noastre tind să fie abandonate. De ce voința noastră nu este suficientă pentru a ne menține pe drumul dorit? Neuroștiința oferă răspunsuri, arătând că înțelegerea mecanismelor cerebrale ale voinței ne poate ajuta să o îmbunătățim.
Ce este voința și cum funcționează?
Voința reprezintă abilitatea de a ne orienta acțiunile către un scop dorit, chiar și în fața tentațiilor imediate. Aceasta implică depășirea obstacolelor și obținerea recompenselor pe termen lung. Recompensa joacă un rol crucial în menținerea voinței, fiind activată de dopamină, un neurotransmițător asociat cu motivația, plăcerea și recompensele.
Zonele creierului implicate în voință includ:
- Striatumul: Responsabil pentru senzația de recompensă, activat de dopamină.
- Cortexul cingulat anterior: Gestionază comportamentele raționale, inhibarea tentațiilor și anticiparea recompenselor.
- Cortexul prefrontal: Planifică acțiunile viitoare și controlează comportamentul conștient.
- Amigdala: Reglează emoțiile și influențează deciziile.
Când ne propunem o rezoluție, cortexul prefrontal planifică și menține determinarea, în timp ce cortexul cingulat inhibă alte acțiuni care ar putea deraia acest scop. Totuși, dacă recompensa anticipată este prea îndepărtată, tentațiile imediate devin mai atrăgătoare.
Motivația: Motorul voinței
Voința singură nu este suficientă pentru a rezista tentațiilor. Avem nevoie de motivație, care activează și menține comportamentele orientate spre un scop. Motivația depinde de nivelurile de dopamină – cu cât acestea sunt mai ridicate, cu atât efortul perceput este mai mic, iar dorința de a obține recompensa crește.
Factori care influențează voința și motivația:
- Genetica: Eficiența sistemului dopaminergic variază în funcție de variantele genetice individuale.
- Educația și antrenamentul: Voința poate fi exersată. Fiecare act de voință întărește circuitele neuronale asociate.
Cum să-ți antrenezi voința
Pentru a îmbunătăți voința, este util să exersezi folosind obiective care necesită efort, dar care sunt suficient de apropiate pentru a fi realizabile. Iată câteva strategii:
- Stabilește recompense intermediare: Obiectivele mici și realizabile mențin motivația ridicată.
- Practica TRICK: Propusă de Esther Wojcicki, această metodă promovează valorile încredere, respect, independență, colaborare și bunătate pentru succes personal.
- Redu stresul: Stresul afectează funcționarea cortexului prefrontal, făcând tentațiile mai greu de evitat. Focalizează-te pe pași mici, zilnici, pentru a evita suprasolicitarea.
Voința și neuroplasticitatea
Voința poate fi comparată cu antrenamentul fizic: cu cât o exersezi mai mult, cu atât devine mai puternică. Creierul nostru are capacitatea de a se adapta și de a întări conexiunile neuronale prin neuroplasticitate. Asemenea alergării unui maraton, antrenamentul începe cu pași mici, care se acumulează treptat.
Un exemplu este rezoluția de a mânca sănătos. Alegerea constantă a unor alimente sănătoase activează cortexul cingulat pentru a inhiba tentațiile, în timp ce recompensele intermediare (cum ar fi pierderea unui kilogram sau obținerea unor analize mai bune) mențin motivația.
Concluzie: „An nou, încercări noi”
În loc să adopți rezoluții grandioase și pe termen lung, încearcă să le fragmentezi în pași zilnici realizabili. Această abordare reduce stresul și permite creierului să se antreneze pentru obiective mai mari. Așa cum subliniază profesorii David Bueno i Torrens și Anna Forés Miravalles, voința este ca un mușchi – poate fi întărită prin exercițiu constant și motivație adecvată. Cu timpul, rezoluțiile pot deveni realitate, iar schimbările mici de astăzi pot duce la transformări semnificative pe termen lung.
