Alergarea constantă după realizări tot mai mari, cunoscută sub numele de „treadmill hedonic” (roata hedonistă), poate duce la o viață plină de realizări, dar lipsită de satisfacție. Tami Muller, trainer în fericire, și Megan Hellerer, coach de carieră, sugerează o abordare diferită: trăirea direcțională. Acest concept presupune să te concentrezi mai degrabă pe direcția în care mergi decât pe destinația finală.
Iată cele cinci etape esențiale pentru a face tranziția de la ceea ce Hellerer numește o viață de „suprarealizări nesatisfăcătoare” la trăirea direcțională.
1. Recunoaște
Primul pas este conștientizarea faptului că te afli pe „roata hedonistă” a suprarealizărilor. Hellerer subliniază că acest mod de viață este adesea învățat și încurajat, mai ales în carierele orientate spre performanță.
„Nu este vorba să te simți vinovat,” explică Hellerer. „Este doar să vezi că ai urmat această cale pentru că așa ai fost învățat.”
2. Aliniază-te cu direcția vieții tale
După ce ai conștientizat modul în care ai fost fixat pe realizări, începe procesul de aliniere. Acesta implică ascultarea „sistemului tău interior de navigație” pentru a descoperi ce te împlinește cu adevărat, în loc să urmezi ceea ce societatea sau alții consideră important.
„Alinierea vine din interior,” spune Hellerer. „Este despre găsirea muncii și a vieții care ți se potrivesc perfect. Acolo vei avea cel mai mare impact, influență și sens personal.”
3. Eliberează ceea ce nu te servește
Această etapă constă în renunțarea la lucrurile care nu te entuziasmează sau care te rețin.
„Întreabă-te: Ce mă răcește? Ce mă ține pe loc?” sugerează Hellerer. „Nu trebuie să-ți distrugi viața. Aceste schimbări pot fi treptate.”
Fie că este vorba despre renunțarea la un loc de muncă, încheierea unei relații, sau ajustarea micilor obiceiuri, acest proces presupune sinceritate față de tine însuți.
4. Orientează-te spre direcția ta
După aliniere și eliberare, urmează orientarea spre ceea ce Hellerer numește „marea ta direcție.” Aceasta este similară cu scopul, dar fără să fie rigidă sau definitivă.
„Direcția este continuă, un verb, nu un substantiv,” spune Hellerer.
Un exemplu ilustrativ este cazul Alexandriei Ocasio-Cortez (AOC), clientă a lui Hellerer. Direcția sa era serviciul public, fără să știe inițial că aceasta o va conduce spre politică. „Nu trebuie să știi exact unde mergi pentru ca direcția să-ți ofere suficientă structură,” adaugă Hellerer.
5. Iterează
Etapa finală implică flexibilitate și deschiderea spre schimbare. Iterarea presupune ajustarea constantă a direcției tale, în funcție de ceea ce funcționează și ce nu.
„Este ca lansarea unui produs: știm că va necesita actualizări constante,” explică Hellerer.
În această etapă, întreabă-te frecvent:
- Mă încălzește sau mă răcește această alegere?
- Este direcțional corect sau greșit?
Chiar și pașii „greșiți” oferă informații valoroase pentru a continua procesul de ajustare.
Concluzie
Trăirea direcțională nu presupune să știi toate răspunsurile, ci să faci pași mici, bazându-te pe ceea ce te împlinește și îți aduce sens. Este o metodă prin care îți poți construi o viață și o carieră care să fie satisfăcătoare, fără presiunea unei destinații fixe.
Cum spune Hellerer: „Scopul tău este să faci următorul pas, să afli mai multe și să continui să ajustezi. Nu trebuie să știi toate răspunsurile, pentru că nu ai cum să le știi.”
