Într-o serie de trei experimente cu 693 de participanți, oamenii au raționat mai echilibrat despre conflictele altora decât despre ale lor (Grossmann & Kross, 2014). Când li s-a cerut să își privească propria situație din exterior, diferența a dispărut. Pe această asimetrie se sprijină cartea „Distanțarea”, apărută în iunie 2026 la Editura ap! (ACT și Politon).
Ce numesc autorii cufundare de sine
Volumul este semnat de L. David Marquet și Michael A. Gillespie. Marquet a comandat submarinul nuclear USS Santa Fe și a scris anterior „Redresează nava!” și „Leadershipul înseamnă limbaj”. Gillespie este psiholog organizațional la Universitatea din Florida de Sud, unde coordonează un laborator de cogniție aplicată și luare a deciziilor.
Punctul lor de plecare este o stare implicită de funcționare, pe care o numesc cufundare de sine. Percepția asupra unei situații trece printr-un filtru format din ego, amintiri și convingeri anterioare. Autorii scriu că egoul „filtrează realitatea chiar înainte ca aceasta să ajungă la percepția noastră”.
În situații încărcate emoțional, acest filtru devine mai activ. Rezultatul este o perspectivă îngustă, la persoana întâi, în care emoțiile și gândurile nu mai pot fi separate. Alternativa propusă este distanțarea de sine: o poziție de observator, din care persoana se vede pe sine și contextul fără părtinire.
Paradoxul lui Solomon și asimetria dintre sfat și decizie
Ideea centrală a cărții are un corespondent direct în literatura de cercetare. Igor Grossmann și Ethan Kross au numit fenomenul paradoxul lui Solomon, după regele biblic renumit pentru sfaturile date altora și pentru deciziile proaste luate în propria viață.
În studiile lor, participanții au evaluat mai bine limitele propriilor cunoștințe și au luat în calcul mai multe puncte de vedere atunci când analizau conflictul altcuiva (Grossmann & Kross, 2014). Când reflectau la propria relație, aceleași abilități scădeau. Instrucțiunea de a-și privi situația ca un observator extern a anulat decalajul, la tineri și la adulți deopotrivă.
Această cercetare explică de ce sfatul dat unui prieten sună mai lucid decât deliberarea interioară. Nu este vorba despre cantitatea de informație. Diferența ține de poziția din care este privită situația.
Cele trei practici propuse de carte
Marquet și Gillespie organizează materialul în jurul a trei direcții de distanțare: „fii altcineva”, „fii altundeva” și „fii altcândva”. Fiecare corespunde unei dimensiuni studiate separat în psihologia emoției.
Fii altcineva: schimbarea persoanei gramaticale
Prima direcție ține de limbaj. Kross și colegii săi au testat, în șapte studii cu 585 de participanți, ce se întâmplă când oamenii își vorbesc folosind propriul nume în loc de „eu” (Kross et al., 2014). Participanții din grupul distanțat au fost evaluați de observatori independenți ca având o prestație mai bună la o sarcină de vorbit în public.
Un studiu ulterior a măsurat și corelatele neuronale ale acestui procedeu. Vorbirea interioară la persoana a treia a redus un marker electrofiziologic al reactivității emoționale, fără costuri suplimentare de control cognitiv (Moser et al., 2017). Efectul a apărut în primul interval de o secundă după stimul.
Fii altundeva: balconul și musca de pe perete
A doua direcție este spațială. Tehnica pe care autorii o numesc negocierea de la balcon presupune ca, în mijlocul unei discuții tensionate, persoana să își imagineze că observă scena de deasupra. Metafora aparține negociatorului William Ury, care o descrie ca pe un loc mental de unde conflictul poate fi evaluat fără reacție imediată (Ury, 1991).
Varianta numită musca de pe perete înseamnă rememorarea unei situații dureroase ca și cum s-ar întâmpla altcuiva. Özlem Ayduk și Ethan Kross au arătat că persoanele care adoptă spontan această perspectivă raportează o reactivitate emoțională mai redusă (Ayduk & Kross, 2010). În analizele lor, efectul a fost explicat prin reinterpretarea experienței, nu prin evitarea ei.
Distincția contează. O persoană care își privește amintirea din exterior o procesează, în loc să o ocolească.
Fii altcândva: proiecția în viitor
A treia direcție este temporală. Șapte studii au comparat efectul unei perspective asupra viitorului îndepărtat cu cel al unei perspective pe termen scurt (Bruehlman-Senecal & Ayduk, 2015). Participanții care s-au raportat la un orizont de timp mai lung au raportat un nivel mai scăzut de suferință emoțională.
Mecanismul identificat de autoare a fost conștientizarea caracterului trecător al evenimentului. Distanțarea temporală funcționează, în această citire, ca o recalibrare a mizei percepute. Cartea traduce mecanismul într-un exercițiu de imaginare a sinelui viitor, mai puțin presat de constrângerile momentului.
Unde se opresc datele
Cercetarea citată măsoară efecte de laborator asupra reactivității emoționale, a raționamentului și a prestației în sarcini controlate. Nu este vorba despre studii clinice de tratament. Distanțarea psihologică nu a fost testată ca intervenție de sine stătătoare pentru tulburări de anxietate sau depresie.
Autorii înșiși vin din zona leadershipului și a psihologiei organizaționale, nu din psihoterapie. Ethan Kross, cercetătorul ale cărui studii susțin o parte importantă din carte, a scris o recomandare pentru ediția americană. Aceasta rămâne o carte de decizie și de reglare emoțională aplicată, nu un manual clinic.
Pentru dificultăți emoționale persistente, registrul este altul. Colegiul Psihologilor din România menține pe copsi.ro un registru public al specialiștilor acreditați, cu drept de liberă practică verificabil.
Ediția în română și pentru cine este utilă
Cartea a apărut în iunie 2026 la Editura ap! (ACT și Politon), în traducerea Oanei Cornelia Deget. Are 256 de pagini, format paperback, ISBN 978-630-303-431-7. Prețul de listă este de aproximativ 54 de lei, cu variații între librării.
Titlul original, „Distancing: How Great Leaders Reframe to Make Better Decisions”, a fost publicat în august 2025 la Portfolio, imprint Penguin Random House. Structura este cea a unui ghid practic: povestiri de caz, studii comentate și exerciții.
Pentru cititorul din România, relevanța nu se limitează la mediul corporativ. Tehnicile descrise se aplică la conflicte de cuplu, la conversații dificile cu adolescenții sau la decizii profesionale luate sub presiune de timp. Limbajul este accesibil, fără aparat academic greu, ceea ce face volumul potrivit și pentru cineva fără formare în psihologie.
Distanțarea psihologică a intrat deja în protocoalele experimentale de reglare emoțională testate la adolescenți, unde este studiată alături de reevaluarea cognitivă. Apariția unei cărți de mare tiraj pe acest subiect arată cât de repede migrează un construct de laborator către literatura pentru publicul larg, cu tot cu riscul de simplificare pe care îl presupune drumul acesta.
Bibliografie și resurse
Ayduk, Ö., & Kross, E. (2010). From a distance: Implications of spontaneous self-distancing for adaptive self-reflection. Journal of Personality and Social Psychology, 98(5), 809–829. https://doi.org/10.1037/a0019205
Bruehlman-Senecal, E., & Ayduk, Ö. (2015). This too shall pass: Temporal distance and the regulation of emotional distress. Journal of Personality and Social Psychology, 108(2), 356–375. https://doi.org/10.1037/a0038324
Grossmann, I., & Kross, E. (2014). Exploring Solomon’s paradox: Self-distancing eliminates the self-other asymmetry in wise reasoning about close relationships in younger and older adults. Psychological Science, 25(8), 1571–1580. https://doi.org/10.1177/0956797614535400
Kross, E., Bruehlman-Senecal, E., Park, J., Burson, A., Dougherty, A., Shablack, H., Bremner, R., Moser, J., & Ayduk, Ö. (2014). Self-talk as a regulatory mechanism: How you do it matters. Journal of Personality and Social Psychology, 106(2), 304–324. https://doi.org/10.1037/a0035173
Marquet, L. D., & Gillespie, M. A. (2025). Distancing: How Great Leaders Reframe to Make Better Decisions. Portfolio / Penguin Random House. Ediția în limba română: Distanțarea (2026). Editura ap! (ACT și Politon).
Moser, J. S., Dougherty, A., Mattson, W. I., Katz, B., Moran, T. P., Guevarra, D., Shablack, H., Ayduk, Ö., Jonides, J., Berman, M. G., & Kross, E. (2017). Third-person self-talk facilitates emotion regulation without engaging cognitive control: Converging evidence from ERP and fMRI. Scientific Reports, 7, 4519. https://doi.org/10.1038/s41598-017-04047-3
Ury, W. (1991). Getting Past No: Negotiating with Difficult People. Bantam Books.
