Volumul Neuromania. Adevăr și fals despre creier are 256 de pagini și apare în România la Editura Trei. Cartea lui Albert Moukheiber discută felul în care neuroștiințele sunt folosite, uneori excesiv, pentru a explica emoțiile, performanța și suferința psihică.
Albert Moukheiber este doctor în neuroștiințe și psiholog clinician. În această carte, el nu respinge biologia. El critică transformarea creierului într-o explicație totală pentru orice trăire umană.
Ce înseamnă „neuromania”
Moukheiber numește „neuromanie” tendința de a explica aproape totul prin creier. Fericirea, frica, dependența, motivația sau schimbarea personală sunt reduse adesea la neuroni. Această reducere poate părea științifică, dar nu este mereu riguroasă.
Cartea atrage atenția asupra unui risc important: reducționismul biologic. Acesta apare când o experiență complexă este explicată printr-un singur mecanism. În sănătate mintală, o astfel de explicație poate deveni incompletă.
Materialul de prezentare al cărții pornește de la o idee centrală. Moukheiber vorbește despre o „dictatură” a fericirii, productivității și inspirației. Această presiune reduce persoana la performanța ei.
Mitul dezechilibrului chimic
Unul dintre subiectele importante ale cărții este teoria dezechilibrului chimic. În discursul public, depresia este explicată frecvent prin serotonină. Această explicație este însă prea simplă.
O analiză-umbrelă publicată în Molecular Psychiatry a analizat dovezile despre teoria serotoninei. Autorii nu au găsit dovezi coerente că depresia este cauzată de o activitate scăzută a serotoninei (Moncrieff et al., 2023).
Această concluzie nu înseamnă că antidepresivele nu pot ajuta. O meta-analiză publicată în The Lancet a arătat că mai multe antidepresive au fost mai eficiente decât placebo în depresia majoră acută (Cipriani et al., 2018).
Diferența este importantă. Un medicament poate avea efect clinic fără ca explicația populară despre „lipsa serotoninei” să fie complet corectă. Tratamentul rămâne o decizie medicală, discutată cu un specialist.
De ce contează modelul biopsihosocial
Ideea lui Moukheiber se apropie de modelul biopsihosocial. George L. Engel a propus acest model în 1977, ca alternativă la medicina strict biomedicală. El susținea că boala trebuie înțeleasă biologic, psihologic și social (Engel, 1977).
Acest model este util în sănătatea mintală. Anxietatea, depresia sau burnoutul nu apar doar într-un creier izolat. Ele se formează și în relații, muncă, cultură, stres și istorie personală.
O persoană poate avea vulnerabilități biologice reale. Dar mediul poate amplifica sau reduce acele vulnerabilități. Din acest motiv, tratamentul nu poate fi redus la o singură explicație.
Anxietatea are mecanisme, dar și context
Anxietatea implică reacții fiziologice clare. Corpul poate intra în alertă, respirația se poate modifica, iar atenția se poate fixa pe pericol. Aceste reacții nu spun însă întreaga poveste.
Ghidurile NICE pentru anxietatea generalizată recomandă o abordare în trepte. Ele includ psihoeducație, monitorizare activă, intervenții de autoajutor ghidat, terapie cognitiv-comportamentală și tratament medicamentos, în funcție de severitate (NICE, 2011/2020).
Această logică arată că anxietatea nu este tratată doar ca „defecțiune cerebrală”. Contează simptomele, durata, impactul asupra vieții și preferințele persoanei. Contează și contextul în care anxietatea se menține.
Burnoutul și presiunea productivității
Cartea devine relevantă mai ales când discută performanța. Moukheiber observă că societatea actuală poate transforma productivitatea într-o cerință permanentă. Această presiune afectează felul în care oamenii își înțeleg valoarea.
Organizația Mondială a Sănătății include burnoutul în ICD-11 ca fenomen ocupațional. Nu îl clasifică drept boală medicală. Burnoutul este legat de stresul cronic la locul de muncă, gestionat insuficient (WHO, 2019).
Această definiție susține o idee esențială. Nu orice suferință legată de muncă trebuie individualizată. Uneori, problema se află și în ritmul, cultura și organizarea muncii.
Ce aduce cartea pentru cititorul român
Neuromania este relevantă pentru publicul român deoarece limbajul neuroștiințific a intrat deja în cultura populară. Vorbim despre dopamină, serotonină, neuroplasticitate și emisfere cerebrale cu mare ușurință. Nu întotdeauna vorbim și cu precizie.
Ediția română este publicată de Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”. Traducerea este semnată de Alina Popescu. La data verificării, ediția tipărită era listată la 46,75 lei, iar ebookul la 37,40 lei.
Cartea nu pare scrisă împotriva neuroștiințelor. Mai degrabă, ea cere o folosire mai responsabilă a lor. Pentru un cititor interesat de sănătate mintală, aceasta este o nuanță importantă.
Ce poate face concret cititorul
Dacă anxietatea, tristețea sau epuizarea afectează viața zilnică, primul pas rămâne evaluarea profesională. Un medic de familie, un psihiatru sau un psiholog clinician pot orienta corect persoana. Pentru psihologi, dreptul de liberă practică poate fi verificat prin Colegiul Psihologilor din România.
Dacă simptomele apar în legătură cu munca, merită analizat și contextul profesional. Programul, volumul de sarcini, relațiile de muncă și lipsa recuperării pot conta. Burnoutul nu este doar o problemă de „voință”.
Dacă există un risc imediat pentru viață sau siguranță, se apelează serviciul de urgență 112. În situațiile acute, sprijinul rapid este mai important decât interpretarea teoretică a simptomelor.
Neuromania propune o formă de igienă intelectuală. Ne amintește că suferința psihică este reală, dar rar este simplă. Pentru sănătatea mintală, poate fi mai util să vedem omul întreg decât să căutăm o singură moleculă explicativă.
Bibliografie și resurse
Moukheiber, A. (2026). Neuromania. Adevăr și fals despre creier. Editura Trei. Ediția română, traducere de Alina Popescu.
Material de prezentare transmis redacției pentru volumul Neuromania. Adevăr și fals despre creier.
Moncrieff, J., Cooper, R. E., Stockmann, T., Amendola, S., Hengartner, M. P., & Horowitz, M. A. (2023). The serotonin theory of depression: a systematic umbrella review of the evidence. Molecular Psychiatry, 28, 3243–3256. https://doi.org/10.1038/s41380-022-01661-0
Cipriani, A., Furukawa, T. A., Salanti, G., et al. (2018). Comparative efficacy and acceptability of 21 antidepressant drugs for the acute treatment of adults with major depressive disorder. The Lancet, 391(10128), 1357–1366. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(17)32802-7
Engel, G. L. (1977). The need for a new medical model: a challenge for biomedicine. Science, 196(4286), 129–136. https://doi.org/10.1126/science.847460
NICE. (2011, actualizat 2020). Generalised anxiety disorder and panic disorder in adults: management. Clinical guideline CG113.
NICE. (2022). Depression in adults: treatment and management. NICE guideline NG222.
World Health Organization. (2019). Burn-out an occupational phenomenon: International Classification of Diseases.
