De multe ori, atunci cand ni se intampla ceva, cand are loc un eventiment sau cand vrem sa facem ceva (o actiune, un gest), ne patrunde un sentiment de frica. Aceste senzatii de frica pot fi de intensitate mica sau pot fi de intensitate mare, in functie de situatie.
Dar ce este frica?
Este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contacta si maine tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina. Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei – ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele.
Oamenii au diverse probleme legate de frica, sunt mai bine cunsocute sub termenul de fobii. Mie de exemplu imi este frica de inaltime, iar cateodata imi este frica de intuneric (avand senzatia ca cineva din intuneric sta in spatele meu.)
Dar pot exista si alte exemple cum ar fi frica de animale (insecte, serpi, soareci), frica de spatii inchise (de exemplu cunosc mai multe persoane carora nu le prea place sa mearga cu liftul) etc.
Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiate de catre oamenii de stiinta. Multi s-au intrebat care este originea fricii. Potrivit cercetatorilor americani, amigdala, zona cerebrala unde iau nastere senzatia de frica si episoadele de panica, este dotata cu senzori chimici deosebit de sensibili la nivelul de aciditate din creier, la randul lui legat de excesul de bioxid de carbon; la acesta respectivii senzori reactioneaza, evocand un comportament de teroare si fuga.
Termenii stintificii ce-i drept nu mi-au placut niciodata asa ca sa revenim la un limbaj mai uzual. “De unde ne vin temerile?”, este una din intrebarile la care cercetatorii au cautat raspunsuri.
Unele temeri pot fi invatate ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul educativ. Dar nu este general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor de dobandit decat altele. Este adevarat, se pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica.
Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului amigdalian cerebral si cu diverse manifestari biologice – un ritm cardiac ridicat in stare de repaus si prea putin variabil in functie de circumstante. Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata, devin mai adesea adulti anxiosi.
Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri:
- experienta traumatizanta unica (accidentul de masina)
- micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa se fi petrecut o catastrofa)
- efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat desi nu ati avut impresia ca va paste un pericol)
Bineinteles ca foarte multi oameni au apelat la ajutor pentru a scapa de aceste temeri.
Nu este foarte usor sa scapam de ele, probabil ca vom trai cu ele toata viata, dar exista metode de a le controla.
Primul pas este reprezentat de Acceptarea faptului ca ne este teama. Apoi trebuie sa ne dezvoltam mijloacele de a controla frica, de a o infrunta si de a o privi in fata (Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare.
Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelor daca ati derulat intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale.)
