„Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru”, este o carte mărturie și un ghid terapeutic, în viziunea psihanalistului jungian Silviu Dragomir. Lansarea volumului publicat în colecția „Misterele inconștientului colectiv” la Editura Trei va avea loc joi, 12 octombrie, de la ora 18:30 la Cărturești Verona (Pergolă).
„Această carte are ca fundament experiența personală. Am trecut prin mijlocul vieții şi nu a fost uşor. În jurul vârstei de 40 de ani turbulențele interioare, pe care cred că până atunci le gestionasem bine şi pentru care îmi creasem şi dezvoltasem arme eficiente cu care să le fac față, s‑au schimbat. (…) Pe scurt, mă aflam într‑o stagnare în incertitudine care dura deja de prea mult timp şi adeseori o simțeam adânc, profund şi inconfundabil ca pe o pierdere a echilibrului. Și, da, mi‑a fost frică”, își începe confesiunea psihoterapeutul și psihanalistul jungian Silviu Dragomir într-o carte-mărturie și un ghid terapeutic despre Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru, acel punct existențial de cotitură în care timpul începe să fie întrezărit pentru prima oară ca fiind finit, iar tinerețea își pierde exuberanța invincibilității.
Volumul publicat în colecția Editurii Trei „Misterele inconștientului colectiv” este unul dintre primele scrise de un autor român care tratează, din perspectivă psihologică și psihoterapeutică, subiectul căutării sensului existențial la vârsta adultă și criza vieții de mijloc care are loc și în viețile aparent așezate, împlinite și de succes.
„Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru” oferă celor interesați de subiect toate perspectivele cu sens despre cum se poate simți această criză, atât în varianta latentă, tăcută, cât în cea manifestă, exprimată prin trăiri emoționale apăsătoare și destabilizante ce apar de „nicăieri” și par să ducă „niciunde”.
Începând cu definirea concretă a ceea ce înseamnă și unde se situează „mijlocul vieții” și explicând de ce acesta este generatorul unor momente de cotitură existențială manifestată printr-o criză, autorul îmbină deopotrivă cele mai relevante teorii psihologice și concepte filosofice cu informații medicale, cu referințe binecunoscute din cinematografie, mitologie și istorie, alături de exemple reale de cazuri din practica terapeutică.
Acestora se adaugă mărturia valoroasă a propriilor trăiri, dar și a schimbărilor care au reașezat conținuturile interioare într-o formă echilibrată. Un demers prin care Silviu Dragomir, editorul lucrărilor lui C.G. Jung în România la Editura Trei, îi conduce cu delicatețe pe cititori pe drumul unor conștientizări și asumări dificile.
Normalizând anxietatea și depresia, și mai ales caracterul profund pe care îl îmbracă astfel de stări în acest punct al vieții, ca expresie a apropierii de angoasa trecerii în neființă, el oferă, totodată, și o viziune plină de speranță. Atunci când începem să avem puterea de a ne pune întrebări și răbdarea de a ne opri din evitare, când dăm voie acestor trăiri să ne vorbească despre sinele nostru profund și nevoia lui de autoactualizare, atunci „criza vieții de mijloc aduce dezvoltare, împlinire și echilibru”.
Pe parcursul cărții, autorul dezvăluie și întâmplările care i-au condus pașii de formare profesională. Înființarea în urmă cu aproape 30 de ani, alături de profesorul său și psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu, a Editurii Trei a fost nu doar un moment cheie al specialistului de astăzi, ci și unul marcant pentru renașterea disciplinelor de psihologie și psihanaliză în România. Editura Trei începea în 1994 un demers amplu al cărui obiectiv era traducerea și publicarea operelor și autorilor esențiali din domeniul psihanalizei, după 50 de ani de cenzură comunistă.
„Eseuri de psihanaliză aplicată”, de Sigmund Freud, a fost primul titlu publicat de editură, iar „Biblioteca de psihanaliză” a devenit prima colecție de profil din România care oferea în premieră cititorilor, viitorilor specialiști și celor pasionați de psihologie, operele complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung în limba română. Aprofundarea lucrărilor psihiatrului și analistului elvețian, ca parte a procesului de publicare, și mai precis întâlnirea cu lucrarea „Cartea Roșie”, împreună cu un vis nocturn au determinat un traseu personal și profesional de formare al autorului la Institutul C.G. Jung din Zürich. Din care avea să se nască, în forma de astăzi, Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru.
„M‑am gândit să închid cercul formării mele prin această carte, care are la bază propria teză de absolvire, unind începutul cu sfârşitul, visul atât de important pentru mine fiind privit ca început, iar finalizarea studiilor de la Zürich, ca încheiere a unui ciclu existențial care a marcat pentru mine trecerea prin mijlocul vieții”, adaugă autorul.
Despre această călătorie împreună, dar și despre cartea care se va lansa pe 12 octombrie, Vasile Dem. Zamfirescu precizează că „o recomand pentru claritatea și forța convingerii care o animă. Ea este, pe de o parte, rezultatul studiilor. Pe de altă parte, încorporează precipitatul experiențelor de viață și de psihoterapeut ale autorului. De aceea consider inspirată alegerea sa de a comunica la persoana întâi o ideație în care se îmbină fericit experiența de viață, experiența spirituală și cea de psihoterapeut jungian (analiza personală și activitatea de cabinet)”. Acesta va fi, de asemenea, prezent joi, 12 octombrie, de la ora 18:30 la evenimentul moderat de redactorul de științe socio-umane la Editura Trei, Victor Popescu, unde va vorbi alături de autorul cărții, la Cărturești Verona, zona Pergola.
Silviu Dragomir este psihoterapeut, psihanalist jungian și editor. Licențiat în filosofie, a urmat programul de formare internațională al C.G. Jung-Institut din Zürich. Este membru al IAAP (International Association for Analytical Psychology) și analist acreditat al C.G. Jung-Institut. Trăiește și lucrează în București. „Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru” este cartea sa de debut ca scriitor.
Cumpără cartea
„C.G. Jung spunea că în prima jumătate a vieții omul încearcă să atingă obiective sociale — un loc de muncă, relație, familie, reputație —, lucru care se petrece însă în detrimentul unei <totalități a personalității>. El a bănuit că această unilateralitate se află la originea depresiei, a cărei frecvență i se părea deosebit de mare în această perioadă. În spatele acestei depresii intuia existența unei <vieți care ar fi putut fi trăită>. La cotitura vieții, a spus Jung, în sufletul omului se petrece o schimbare însemnată. Aceasta este miza cărții lui Silviu Dragomir: descrierea într-o manieră accesibilă a acestor schimbări apărute la mijlocul vieții”, apreciază lectorul şi analista formatoare a Institutului C.G. Jung din Zürich, Verena Kast, despre volumul lansat recent la Editura Trei de psihoterapeutul și psihanalistul jungian Silviu Dragomir, prin care acesta marchează și finalizarea studiilorparcurse la Institut, ca esență a tezei de absolvire.
Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru este, însă, mai mult decât atât. Cartea, care se adresează deopotrivă specialiștilor și publicului larg, aduce cititorilor o confesiune a propriei treceri prin mijlocul vieții despre care afirmă că „este o perioadă decisivă, pentru că face trecerea de la viață la moarte. Apropierea fizică şi inevitabilă de moarte este dureroasă şi vine însoțită de disfuncții psihice. Iar interesul pentru această temă, mijlocul vieții, are ca fundament experiența personală. Tot ceea ce am descris aici a fost trecut mai întâi prin filtrul propriilor trăiri, al propriilor emoții, felurite şi adesea năvalnice. M‑am simțit de multe ori în dificultate, ba chiar în pericol de a fi copleşit de conținuturi pe care nu le înțelegeam, nu le controlam. Depresia şi anxietatea nu mi‑au fost străine, s‑au apropiat de mine mai mult decât altădată. Stări total diferite se succedau cu o viteză şi o intensitate încă neexperimentate”, mărturisește autorul. În acest context, el remarcă formele diferite și mai pregnante pe care le pot îmbrăca atât depresia, cât și anxietatea. Cu atât mai greu de gestionat, cu cât cresc treptat în intensitate. Eșecul confruntării cu trăirile și gândurile destabilizatoare, cu suferința și nefericirea pe care acestea le produc, prin diferite alegeri de viață orientate preponderent spre exterior ca mecanisme de evadare, pot adânci formele și efectele lor.
Un prim demers de înțelegere și acceptare că depresia și anxietatea ne vorbesc despre Sinele nostru profund și căutarea acestuia de actualizare și reașezare interioară începe, în opinia terapeutului, de la o serie de întrebări: „Dacă însă am schimba abordarea, am găsi o altă perspectivă? Dacă am folosi depresia şi anxietatea ca vehicule psihice către o zonă mai profundă, necunoscută, dar poate intuită a inconştientului? Dacă am alege să stăm puțin cu aceste stări şi să observăm ce se întâmplă? Oare nu ne spun ele ceva despre noi? Oare nu apar şi ca o atenționare, sau poate ca o cale de rezolvare a unor conflicte mult mai ample şi, de ce nu, mult mai periculoase? Ar putea fi depresia şi anxietatea căi spre vindecare, şi nu neapărat nişte „boli“ şi atât, pe care, dacă le eradicăm fără să le înțelegem, riscăm să pierdem un mesaj prețios?”
Pornind de la această viziune, mai degrabă existențială, depresia și anxietatea, alături de alte conținuturi interioare cu caracter aparent disfuncțional, „pot crea imboldul către o nouă etapă, benefică în dezvoltarea individului, absolut necesară pentru a trece la un alt nivel, unul superior. De aceea abordarea psihologică este diferită de cea socială şi medicală. Fără a le neglija pe acestea din urmă, ea adaugă o altă perspectivă asupra lucrurilor, dezvăluie ceea ce este ascuns, ceea ce există şi poate nu este resimțit sau recunoscut.”
Inspirat atât de propriile trăiri și rezolvări, cât și de experiența acumulată alături de clienți, în cabinetul terapeutic, Silviu Dragomir propune în Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru o serie de pași esențiali prin care putem folosi aceste mesaje, pe care psihicul și corpul ni le oferă, în slujba propriei dezvoltări. Primul pas ar fi conștientizarea, în care aceste trăiri sunt văzute ca „profesori” severi, dar utili în căutare de răspunsuri și, mai ales, un ajutor benefic în încetinirea unui ritm exterior trepidant. Și în confruntarea cu elementele disturbatoare ce se „cer” integrate. Odată cu al doilea pas, integrarea, procesul își urmează calea de transformare și dezvoltare, ambele necesare în a găsi în cele din urmă sensul generator de echilibru psihic. „Renunțarea la persona veche, poate funcțională în tinerețe, dar total neadaptată acum, presupune mult curaj şi determinare. E o schimbare de identitate, şi ea potențial dureroasă, dar necesară. Să stai față în față cu problemele şi imaginile care vin din inconştient, să le tratezi cu respect, să le observi consistența şi realitatea. Să le accepți ca fiind ale tale şi să te sprijini pe ele. Sau, mai exact, să le ceri ajutorul. Asta înseamnă integrare sau reintegrare. Și, mai ales, constituie baza pentru începutul transformării şi dezvoltării. O negare a realității anterioare duce la regresie sau poate la inflație, o trecere pe lângă fenomenele energetice ale vârstei de mijloc duce la stagnare. Numai recunoaşterea, asimilarea şi integrarea ne poartă prin transformare către dezvoltare şi, în continuare, către realizarea de sine”, afirmă analistul jungian.
Autorul cărții Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru este și editorul lucrărilor lui C.G. Jung în România. Datorită demersului său, și a unei munci asidue personale și de echipă la Editura Trei, România a fost primul teritoriu din lume, după S.U.A., care a publicat seria jurnalelor lui Jung,Cărțile Negre, în 2022. În 2019, România beneficia, de asemenea, de prima traducere publicată în lume dupa ediția originală în limba germanăa volumului Cartea imaginilor, de o valoare inestimabilă pentru istoria terapiei analitice, a psihologiei și a artelor, o colecție de 4500 de lucrări realizate de pacienții lui Carl Gustav Jung, pentru prima dată accesibilă publicului larg. Munca sa de editor va aduce în curând în România întreaga serie de opere (Collected Works, 28 volume) a Mariei‑Louise von Franz, principala discipolă a lui Jung, urmaşa lui cea mai cunoscută şi, nu în ultimul rând, cea atât de implicată chiar în dezvoltarea şi istoria Institutului Jung.
