Imaginează-ți acest scenariu: îi trimiți un mesaj partenerului tău în mijlocul zilei, întrebându-l despre planurile de cină și activitățile de după serviciu, iar el nu îți răspunde timp de o oră. Sau, la locul de muncă, managerul îți oferă un feedback constructiv legat de un proiect de care erai convins(ă) că te ocupi excelent. Dacă astfel de situații îți provoacă anxietate, neliniște profundă sau chiar furie, este posibil să ai o sensibilitate crescută la respingere.
Potrivit analistei comportamentale Reena Patel, sensibilitatea crescută la respingere este un tipar emoțional caracterizat de teama intensă de a fi respins și de nevoia excesivă de aprobare din partea celorlalți. În termeni mai puțin clinici, oamenii cu această trăsătură interpretează semnalele sociale incerte ca pe semne de umilire. Drept urmare, respingerea nu mai este doar o înțepătură trecătoare, ci devine o lovitură devastatoare care subminează încrederea în sine și poate duce la anxietate socială.
Cine poate avea sensibilitate crescută la respingere
Deși poate apărea la oricine, Patel spune că sensibilitatea crescută la respingere este cel mai des întâlnită la persoanele cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD). „Este dificil de măsurat respingerea, însă cei cu ADHD au dificultăți de atenție, de interpretare a semnalelor sociale, de control al impulsurilor și de empatie, așa că nu reușesc să înțeleagă corect conversațiile neclare, ironiile sau criticile”, explică ea. În afară de ADHD, sensibilitatea crescută la respingere este asociată și cu traume psihologice sau cu tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
Este important de subliniat că sensibilitatea crescută la respingere nu reprezintă un diagnostic în sine, ci un tipar de gânduri, emoții și comportamente recunoscute de specialiști. Psihologul clinician Darren Aboyoun precizează că trăsătura este mai comună la persoanele care au experimentat respingeri semnificative sau care au un istoric de dificultăți interpersonale, cum ar fi cele cu stiluri de atașament nesigure.
„Sensibilitatea la respingere poate declanșa reacții fiziologice, inclusiv răspunsul de tip «luptă sau fugi» și o activitate cerebrală intensificată în zonele responsabile de tensiunea arterială, de luarea deciziilor și de reglarea emoțiilor”, explică Aboyoun. El evidențiază că persoanele cu această trăsătură nu doar se simt prost pe moment, ci experimentează o stare emoțională atât de intensă și profundă încât pot ajunge la izolare și retragere socială.
Cum îți poate afecta viața personală și profesională
Aboyoun explică faptul că sensibilitatea crescută la respingere îi poate determina pe oameni să adopte o perspectivă mai rezervată și mai precaută în ceea ce privește viața personală și profesională. De pildă, cineva poate ezita să ceară o mărire de salariu de teama de a fi refuzat sau nu se va putea concentra corect la locul de muncă dacă ideile îi sunt criticate ori respinse. În plan personal, aceste persoane pot analiza excesiv interacțiunile cu partenerul de viață sau cu prietenii și, în urma unor eșecuri anterioare, se pot distanța emoțional pentru a evita respingerea.
În acest fel, își ascund adevăratele trăiri și nevoi, ceea ce duce uneori la apariția unei imagini de persoană distantă, timidă sau dezinteresată. „În mediul profesional, sensibilitatea crescută la respingere poate îngreuna colaborarea, scădea productivitatea și bloca avansarea în carieră. În relațiile de familie și în cercul de prieteni, poate duce la neînțelegeri și la dificultăți de comunicare”, avertizează Aboyoun.
Mecanisme de adaptare și pași pentru a merge mai departe
În prezent, sensibilitatea crescută la respingere nu este clasificată drept tulburare mentală, ci ca o trăsătură comportamentală. Nu există un tratament medicamentos direct pentru gestionarea acesteia, însă terapia și anumite tehnici de coping pot ajuta semnificativ.
O strategie eficientă este restructurarea cognitivă, care te ajută să-ți contestezi și să-ți reformulezi gândurile negative legate de respingere. Nu este suficient să încerci să „scuturi sentimentul” sau să repeți o afirmație pozitivă, ci trebuie să-ți reorientezi conștient gândurile și să obții o perspectivă mai echilibrată asupra situației.
Dacă te simți în stare, poți comunica deschis cu cei din jur despre ceea ce ai nevoie. De pildă, spune-le partenerului, colegilor sau prietenilor că îți dorești validare și înțelegere fără judecată. Aboyoun recomandă să îi rogi pe ceilalți să-și aleagă cuvintele cu grijă și să-ți ofere reasigurări acolo unde este cazul. Obiectivul este să menții o comunicare deschisă, care să le permită celorlalți să-ți înțeleagă punctul de vedere fără a-ți minimaliza experiențele.
Practicarea exercițiilor de respirație și a meditației poate ajuta la gestionarea anxietății și a reacțiilor emoționale cauzate de respingere, însă Aboyoun sugerează și alte abordări.
Recunoaște și acceptă că sensibilitatea crescută la respingere este o vulnerabilitate. Dacă observi că reacționezi exagerat și constant la anumite situații, este momentul pentru auto-reflecție. Înțelege mai profund de ce ai reacționat într-un anume fel și dacă acel sentiment ține de comportamentele tale sau de factori exteriori.
„Sensibilitatea crescută la respingere poate fi tratată cu succes”, spune Aboyoun. „Terapia adecvată poate aduce schimbări pozitive, crescând încrederea în sine și îmbunătățind abilitățile sociale pentru a construi relații mai împlinite.”
Accesul la consiliere și psihoterapie este esențial pentru a-ți identifica tiparele de respingere și a-ți dezvolta abilitatea de a-ți gestiona gândurile și emoțiile într-un mod mai flexibil.
Deși cercetările privind această trăsătură sunt încă limitate, abordarea problemei poate presupune o serie de încercări și erori până când descoperi strategia care funcționează pentru tine. Totuși, odată găsită calea potrivită, vei observa îmbunătățiri semnificative în acele aspecte ale vieții care înainte te puneau în dificultate.
Sensibilitatea crescută la respingere poate duce la anxietate socială, izolare și dificultăți în relații și la locul de muncă. Înțelegerea cauzelor și aplicarea unor strategii de adaptare—de la restructurarea cognitivă până la terapie—te pot ajuta să gestionezi mai bine teama de a fi respins și să-ți recâștigi încrederea în propriile forțe. Dacă experimentezi în mod frecvent reacții emoționale intense la respingere, consultă un specialist în sănătate mintală pentru o abordare personalizată.
