Pentru unele persoane, simpla vedere a cuiva care își bate ritmic piciorul, își răsucește părul sau face click cu un pix poate declanșa o senzație intensă de disconfort sau chiar furie. Această reacție poartă numele de misokinezie – o sensibilitate vizuală la mișcări repetitive, care poate transforma interacțiunile cotidiene în experiențe dificile.
Cât de frecventă este?
Deși este un fenomen relativ nou în cercetare, studiile sugerează că până la o treime din populație resimte un anumit grad de disconfort în fața mișcărilor repetitive făcute de alții. Printre declanșatori se numără:
- bătăi continue din picior
- rosul unghiilor
- mișcări compulsive
- căscatul sau fidgeting-ul
Aceste reacții pot afecta viața profesională și personală, mai ales când persoana afectată nu poate evita interacțiunea cu cei care manifestă aceste comportamente.
Reacții fiziologice și emoționale
Misokinezia poate declanșa un răspuns de tip „luptă sau fugi”, cu manifestări fizice precum:
- creșterea tensiunii arteriale
- palpitații
- creșterea nivelului de adrenalină
- greață
La nivel cognitiv, pot apărea dificultăți de concentrare, iritabilitate, gânduri negative sau chiar impulsuri agresive.
Interesant este că reacțiile pot fi specifice anumitor persoane – adică unele gesturi sunt suportabile din partea anumitor oameni, dar intolerabile din partea altora.
Misokinezia versus misofonie
Misokinezia este adesea comparată cu misofonia, o reacție intens negativă la anumite sunete produse de oameni (mestecat, respirație, căscat). Ambele pot fi:
- declanșate de persoane apropiate
- afectate de contextul social
- asociate cu tulburări precum anxietatea, depresia, OCD, PTSD sau ADHD
Diferența esențială este că misokinezia este exclusiv vizuală, în timp ce misofonia are o componentă auditivă.
Cauze posibile și populații afectate
Cauzele exacte ale misokineziei nu sunt încă clare, dar se presupune că sunt implicate factori neurologici, genetici și psihologici.
Persoanele neurodivergente, precum cele cu autism sau ADHD, par a fi mai predispuse la a experimenta misokinezia și misofonia. Din păcate, acest lucru poate atrage stigmatizare, iar ceilalți pot considera că reacțiile lor sunt exagerate.
Acest stigmat face ca mulți oameni să nu vorbească despre ce simt, reducând astfel șansele de a căuta sprijin sau soluții.
Există tratament?
Momentan, misokinezia nu este recunoscută oficial ca afecțiune clinică, dar se discută includerea sa în clasificările de diagnostic. Între timp, există metode de gestionare:
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
CBT poate ajuta prin:
- identificarea și conștientizarea declanșatorilor
- învățarea unor tehnici de relaxare
- exersarea unor strategii de adaptare în situații reale
Strategii practice
- Blocarea subtilă a vederii către mișcarea deranjantă
- Redirecționarea atenției către alt stimul din mediu
- Comunicarea clară a sensibilităților cu cei apropiați
Concluzie: validarea experienței și găsirea echilibrului
Misokinezia este reală, chiar dacă este puțin cunoscută. Reacțiile provocate nu sunt un moft, ci răspunsuri complexe ale creierului și corpului la stimuli vizuali specifici.
Recunoașterea și înțelegerea acestei condiții – atât de către cei afectați, cât și de cei din jur – poate contribui la crearea unui mediu social și profesional mai empatic și mai incluziv.
