Vorbirea cu sine însuși este adesea privită ca un obicei excentric, însă cercetările arată că poate fi un instrument esențial pentru dezvoltarea personală, autoreglare emoțională și îmbunătățirea performanței cognitive. Deși acest comportament nu este încurajat social și adesea este asociat cu stigmatizare, psihologia modernă subliniază numeroasele sale beneficii.
Profesorul emerit Robert N. Kraft, Ph.D., specialist în psihologie cognitivă la Otterbein University, analizează în acest articol rolul vorbirii cu sine în autoorganizare, învățare și gestionarea emoțiilor.
1. Ghidare în activitățile complexe
Atunci când efectuăm sarcini cu mai multe etape, vorbirea cu sine poate fi un ajutor esențial pentru menținerea concentrării. De exemplu, atunci când montăm un obiect de mobilier sau coasem un nasture, procesul verbalizării ajută la structurarea acțiunilor și la tranzițiile dintre pașii succesivi.
Mai mult decât atât, vorbirea cu sine poate oferi feedback imediat, critici constructive și încurajări:
- „Nu, nu așa… trebuie să rotesc cheia în direcția opusă.”
- „Bun, ai reușit partea cea mai grea.”
Prin verbalizare, ne oferim singuri indicații clare, ceea ce facilitează succesul în activitățile manuale și cognitive.
2. Procesarea experiențelor noi sau tulburătoare
Atunci când ne confruntăm cu evenimente neobișnuite, neașteptate sau dificile – cum ar fi probleme de sănătate sau relații tensionate – vorbirea cu sine poate contribui la înțelegerea și gestionarea situației.
Persoanele care călătoresc singure sau care explorează medii noi au tendința de a verbaliza gânduri pentru a-și structura experiențele și pentru a se simți mai în siguranță. Aceasta este o metodă de auto-recompensare, auto-control și evaluare socială.
3. Învățarea mai eficientă a materialelor noi
Studiile arată că verbalizarea gândurilor în timp ce învățăm îmbunătățește procesul de memorare și înțelegere. De exemplu, cercetările efectuate asupra studenților la medicină de urgență arată că discutarea cu voce tare a conceptelor ajută la dezvoltarea raționamentului clinic și crește satisfacția în procesul de învățare.
Un exemplu clasic este învățarea unei limbi străine: pronunțarea cu voce tare a cuvintelor noi și a frazelor poate accelera procesul de învățare și consolidare a vocabularului.
4. Îmbunătățirea performanței
Sportivii și artiștii folosesc adesea autodiscursul pozitiv pentru a se motiva și a-și îmbunătăți performanțele. Studiile arată că baschetbaliștii care își verbalizează strategia și pașii de execuție înainte de un meci au reacții mai rapide și un joc mai bun.
Aceeași strategie este folosită de dansatori, muzicieni și actori. Repetiția verbalizată ajută la automatizarea mișcărilor și la reducerea anxietății de performanță.
5. Procesarea evenimentelor trecute
După experiențe neplăcute – cum ar fi un examen ratat sau o interacțiune socială stânjenitoare – vorbirea cu sine poate ajuta la gestionarea regretului și la reducerea autocriticii excesive.
Verbalizarea gândurilor negative ne permite să le analizăm mai obiectiv, să le reîncadrăm și să învățăm din ele, în loc să ne lăsăm copleșiți de emoții.
6. Controlul dialogului interior negativ
Autodiscursul negativ poate fi dăunător, iar verbalizarea lui poate face mai ușoară detectarea și corectarea acestuia. Atunci când ne spunem lucruri precum „Nu sunt suficient de bun” sau „Nu voi reuși niciodată”, putem deveni mai conștienți de acest tipar și să îl corectăm printr-un dialog mai constructiv.
Acest mecanism ne ajută să maximizăm beneficiile autodiscursului pozitiv, menținând sub control gândurile autocritice.
7. Promovarea distanțării de sine
Un aspect fascinant al vorbirii cu sine este că limbajul pe care îl folosim poate influența modul în care ne raportăm la noi înșine.
Studiile arată că utilizarea pronumelui „tu” sau a propriului nume în loc de „eu” îmbunătățește reglarea emoțională și ajută la auto-observare.
De exemplu, dacă ne simțim copleșiți de emoții, putem spune:
- „De ce mă simt așa?” (mai puțin eficient)
- „De ce te simți așa, Maria?” (mai eficient, deoarece creează distanțare și claritate)
Acest truc lingvistic reduce autocritica și îmbunătățește capacitatea de luare a deciziilor. Un studiu realizat de Ethan Kross și colaboratorii săi a demonstrat că participanții care și-au folosit propriul nume în autodiscurs au avut performanțe mai bune la discursuri publice și au experimentat mai puțină anxietate ulterioară.
Ce înseamnă acest proces pentru identitatea noastră?
Când vorbim cu noi înșine, cine este vorbitorul și cine ascultă?
Conceptul de „două sine” explică această dualitate. Expresii precum autocontrol, autocritică, autoreflecție sugerează existența unui sine care reglează și evaluează un alt sine.
Filozofii și psihologii, inclusiv William James și George Herbert Mead, au descris această distincție în termenii „Eu” și „Mă”. „Eu” este naratorul, cel care acționează, iar „Mă” este obiectul observației. Acest proces explică de ce vorbirea cu sine este atât de eficientă – pentru că ne permite să ne observăm, să ne evaluăm și să ne ghidăm într-un mod mai clar.
Concluzie
Vorbirea cu sine nu este un obicei bizar, ci un instrument puternic de autoreglare, organizare și creștere personală.
De la ghidarea în sarcini complexe, până la reducerea stresului și îmbunătățirea performanței, verbalizarea gândurilor oferă numeroase beneficii. Mai mult, modul în care ne adresăm nouă înșine – folosind un limbaj pozitiv și auto-distanțare – poate amplifica aceste efecte.
Așadar, data viitoare când te surprinzi vorbind cu tine însuți, amintește-ți că faci ceva benefic pentru claritatea mentală și echilibrul emoțional.
