Pentru aproape două decenii, am trăit într-o stare profundă de inerție fizică și existențială. Mintea mea părea defectă, ca și cum neuronii mei nu mai funcționau corect și, la fel ca mintea mea, totul din jur părea nemișcat, static. Era ca și cum aș fi fost condamnat la un purgatoriu neschimbător, pentru păcate de care nu-mi amintesc, dar de care mă simțeam totuși vinovat. La vremea aceea, nu înțelegeam cât de nenatural era acest lucru. Lumea părea gri, stagnată, lipsită de viață și orice culoare, și credeam că așa trebuia să fie.
Mișcarea: Esența Vieții și a Universului
Mișcarea este un principiu fundamental al universului — o forță creatoare esențială care cere schimbare, care cere să existe ceva în loc de nimic. Chiar și moleculele din materia aparent inertă sunt într-o continuă vibrație, însetate de mișcare. Pământul însuși se mișcă imperceptibil, iar ghețarii se deplasează încet înainte.
În acei ani de depresie profundă, însă, simțeam că toată existența mea contrazicea acest principiu. Inerția părea un bloc de plumb în oasele mele, o greutate palpabilă care mă ținea pe loc. Într-un sens existențial, eram complet înghețat.
Primele Etape ale Renașterii
Acum patru ani, viața a început să mă scoată din această stare. Am devenit tată și, dintr-o dorință profundă de a fi un părinte bun, am început să mă implic activ, alergând după copilul meu în parc sau pe stradă. Pentru a-i oferi o viață bună, știam că trebuie să fie parte din lume, iar acest lucru însemna că și eu trebuia să mă întorc la ea.
În acest fel, am început să trăiesc din nou. Mintea mea a început să se miște încet, ca o mașinărie care se pune în mișcare după o pauză lungă. Totuși, multe dintre acțiunile mele erau motivate de datorie. Era ca și cum aș fi fost un invitat la o petrecere a altcuiva, fără a găsi o adevărată conexiune personală cu lumea din jur.
Descoperirea Fotografiei: O Cale către Viață
Apoi, într-o zi, aproape dintr-un impuls, mi-am cumpărat un aparat foto DSLR și am început să practic fotografia. Această decizie a fost o revelație pentru mine. Fotografia nu putea fi practicată singur într-o cameră, ci m-a forțat să ies din zona mea de confort, să explorez orașul și să privesc lumea. Am început să observ detalii, oameni, momente trecătoare și mișcarea constantă a vieții.
Această activitate nu era mai importantă decât familia sau scrisul, dar era diferită. Fotografia mă forța să mă mișc prin lume, să fiu prezent și atent. Îmi simțeam imaginația renașterii, iar fiecare plimbare devenea o posibilitate de a descoperi ceva nou de capturat în imagini.
Paradoxul Fotografic: Mișcarea prin Imagini Statice
Fotografia mi-a dat un nou sens de scop. În mod paradoxal, produsul final al fotografiei este o imagine statică — un moment înghețat în timp — dar fiecare imagine este o mărturie a mișcării, o modalitate de a observa și de a simți viața care ar fi trecut neobservată. În această privință, fotografia este despre o mișcare atentă, despre a fi prezent într-o lume care trece în viteză pe lângă noi. Capacitatea unei fotografii de a îngheța mișcarea este tocmai puterea sa de a aduce acea mișcare la viață.
A Fi Martor la Realitatea Lumii
Este important de menționat că lumea pe care o explorez prin fotografie nu este întotdeauna frumoasă. Mișcarea existențială poate fi urâtă, brutală și crudă — o plimbare prin centrul orașului Los Angeles îți poate demonstra acest lucru. Fotografia nu este despre frumusețe pentru mine; este despre autenticitate, despre a fi martor la realitate așa cum este ea. Fiecare cadru este o oportunitate de a observa și accepta lumea, cu toate imperfecțiunile sale.
Puterea Transformatoare a Energiei Creative
Sunt convins de puterea energiei creative de a ne susține și de a ne transforma. Aceasta nu trebuie să fie neapărat scrisul sau fotografia. Poate fi orice activitate care inspiră mișcare, fie ea fizică sau psihologică. Diferite persoane au nevoie de diferite surse de inspirație, dar fiecare dintre noi poate găsi acel element care ne scoate din inerția existențială.
Am avut nevoie să ies din camera mea și să privesc lumea direct în ochi, să o văd așa cum este, fără să mă retrag. Pentru mine, fotografia a fost acea cale de eliberare. Acum, nu aș mai putea privi în altă parte, chiar dacă aș vrea.
Acest articol este o mărturie scrisă de William Ryan, scriitor și fotograf. În povestea sa, Ryan împărtășește cum arta fotografiei l-a ajutat să găsească un nou sens al vieții și să învingă o perioadă dificilă. Este o poveste de redescoperire și de renaștere, o poveste despre cum actul de a crea poate fi o cale de vindecare pentru oricine se simte pierdut.
