Frica este una dintre cele mai puternice emoții umane: ne poate bloca gândirea, eroda încrederea, învrăjbi relațiile și împinge spre polarizare, teorii conspiraționiste și radicalizare. În volumul „Viața înseamnă relație. De la Sine către lume” (Editura Trei), Verena Kast arată cum ciclul frică–neîncredere–ură se autoalimentează, mai ales în contexte de incertitudine. Când stima de sine scade, frica se intensifică și se răspândește rapid, însoțită de neputință și sentimentul de nesiguranță.
Antidotul: empatie, compasiune și curajul de a vorbi despre frică
Autoarea susține că reprimarea fricii are consecințe sociale negative — ura, insigurarea, fanatismul — iar alternativa nu este negarea, ci abordarea matură a emoției. Alături de cultivarea empatiei și a compasiunii, curajul de a vorbi despre frică reduce presiunea internă și readuce controlul. A recunoaște frica nu înseamnă slăbiciune, ci o formă de luciditate care previne amplificarea ei.
De ce frica scade în relații: perspectiva atașamentului
Kast explică un mecanism central: la apariția fricii se activează sistemul biologic de atașament — nevoia de a căuta protecție la o figură sigură. Acest reflex nu dispare la vârsta adultă. O relație umană de încredere reduce semnificativ teama și reactivează resursele cognitive (idei, soluții, speranță). Autoarea citează un exemplu redat de Gerald Hüther: o maimuță speriată își diminuează semnificativ stresul (cortizol) atunci când alături de ea se află o maimuță cunoscută; prin analogie, prezența umană sprijinitoare restabilește sentimentul de siguranță și în crize.
Cum rupem spirala fricii în online și offline
– practicăm verificarea informațiilor și evităm distribuirea impulsivă a conținutului care inflamează emoțiile;
– în conversațiile tensionate mutăm accentul de la etichete la fapte observabile și la impactul real asupra oamenilor;
– creăm spații sigure de dialog (familie, echipe, comunități) în care frica poate fi numită, nu negată;
– în online, setăm limite clare: filtrarea comentariilor abuzive, pauze de expunere, prioritizarea surselor credibile;
– în mediul profesional, normalizăm discuțiile despre emoții (inclusiv frică) ca resurse de reglare, nu ca „defecte”.
Idei aplicate pentru viața de zi cu zi
– numește frica cu un limbaj simplu („îmi este teamă că…”) și descrie contextul;
– caută sprijinul unei persoane de încredere;
– folosește rutine de îngrijire (respirație lentă, împământare senzorială, jurnal) pentru a reduce activarea;
– transformă îngrijorarea în acțiune realistă (informații corecte, pași concreți, planuri mici);
– practică empatia activă: caută „partea de adevăr” din perspectiva celuilalt fără a renunța la limitele tale.
Evenimente la București
Verena Kast este prezentă în România pentru două întâlniri cu publicul:
– joi, 13 noiembrie, ora 19:00, Cărturești Verona — lansarea cărții „Viața înseamnă relație. De la Sine către lume”;
– sâmbătă, 15 noiembrie, ora 10:00 — prelegere în cadrul conferinței Societății Române de Analiză Jungiană: „In creation you are created (Jung). Creativity in Jungian Psychology”.
Detalii: https://sraj.ro/creativitatea-ca-act-de-supravietuire-psihica-viziunea-verenei-kast/
Despre autoare
Verena Kast, doctor în psihologie analitică, este profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, psihoterapeut cu practică privată și analist formator la C.G. Jung-Institut Zürich. A publicat numeroase lucrări despre psihologia emoțiilor, bazele psihoterapiei, interpretarea basmelor și a viselor. La Editura Trei au apărut: „Mai mult timp pentru suflet”, „Dinamica simbolurilor”, „Depășirea de sine”, „Fiicele tatălui, fiii mamei”, „Umbra din noi” și „Cartea imaginilor” (în colaborare cu Ruth Ammann și Ingrid Riedel).
Concluzie
Mesajul Verenei Kast este profund relațional: frica nu dispare prin negare, ci prin recunoaștere, sens și legături umane care sporesc încrederea. Empatia, compasiunea și curajul de a vorbi despre frică transformă o emoție copleșitoare într-un început de vindecare — atât pentru individ, cât și pentru comunitate.
