Dacă ai fost recent la un restaurant sau o cafenea, este posibil să fi observat că meniurile afișează informații despre conținutul caloric al fiecărui preparat. Aceste etichete fac parte dintr-o serie de politici implementate în mai multe țări pentru a combate obezitatea, oferind consumatorilor informații menite să-i ajute să facă alegeri alimentare mai sănătoase.
Totuși, deși există dovezi că etichetarea meniurilor poate duce la o reducere modestă a numărului de calorii consumate, există și preocupări legate de impactul negativ pe care această măsură îl poate avea asupra persoanelor cu tulburări de alimentație. O analiză recentă realizată de Tom Jewell, lector în nursing pentru sănătate mintală la King’s College London, și Nora Trompeter, cercetătoare în domeniul tulburărilor alimentare la adolescenți la UCL, arată că etichetele de calorii pot agrava simptomele celor care suferă de astfel de afecțiuni.
Etichetele de calorii și impactul asupra tulburărilor de alimentație
Tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă, bulimia și tulburarea de alimentație compulsivă, sunt condiții psihiatrice grave caracterizate de restricționarea severă a alimentației, preocuparea excesivă pentru greutate sau episoade de mâncat excesiv. Etichetele cu informații nutriționale pot agrava aceste simptome, oferindu-le celor afectați un nou motiv de control strict asupra aportului caloric.
Conform studiului realizat de Jewell și Trompeter, persoanele cu tulburări de alimentație sunt mult mai predispuse să observe etichetele calorice și să-și modifice alegerile alimentare în funcție de acestea, comparativ cu cei care nu au astfel de afecțiuni. Mai mult, etichetele calorice le pot provoca stres și le pot întări convingerea că trebuie să reducă drastic consumul de alimente.
Un alt aspect important este că, pentru multe persoane, mesele în oraș sunt o experiență socială plăcută. Însă, pentru cei cu tulburări alimentare, acest context poate fi deja dificil și anxiogen. Introducerea etichetelor calorice poate face ca ieșirile la restaurant să devină și mai problematice, declanșând gânduri obsesive despre mâncare și greutate.
O viziune simplificată asupra sănătății
Unul dintre riscurile politicilor de combatere a obezității este tendința de a simplifica excesiv sănătatea, reducând-o la aportul caloric și greutate corporală. În realitate, sănătatea este un concept complex, influențat de numeroși factori, inclusiv aspectele psihologice.
Etichetarea meniurilor poate întări stereotipuri dăunătoare care echivalează sănătatea cu subțirimea și care promovează o cultură a dietelor nesănătoase. Aceste mesaje pot contribui la dezvoltarea și perpetuarea tulburărilor alimentare, în special în rândul tinerilor.
Deși obezitatea este o problemă globală serioasă, politicile publice trebuie să ia în considerare și efectele secundare asupra celor vulnerabili la tulburări de alimentație. Există soluții care pot ajuta la prevenirea ambelor probleme, cum ar fi reducerea stigmatizării greutății, promovarea unei imagini corporale pozitive și încurajarea meselor în familie.
Alternative mai puțin dăunătoare
Etichetele de calorii reprezintă o strategie bazată pe responsabilizarea individului, lăsându-i acestuia sarcina de a face alegeri mai sănătoase. Totuși, studiile sugerează că alte politici, care modifică mediul alimentar în loc să pună presiune pe individ, ar putea fi mai eficiente și mai puțin nocive.
De exemplu, restricționarea reclamelor pentru alimente nesănătoase și interzicerea promoțiilor de tip cumpără unul, primești unul gratis pentru astfel de produse au fost percepute mult mai pozitiv de către persoanele cu tulburări de alimentație. Într-un studiu recent, doar 2% dintre respondenți au considerat că interzicerea reclamelor le-ar agrava simptomele, comparativ cu 25% care au spus același lucru despre etichetele calorice.
Lacune în cercetare: cine este afectat cel mai mult?
Majoritatea studiilor existente s-au concentrat pe persoanele cu simptome de restricționare alimentară, iar acestea au raportat, în general, efecte negative ale etichetelor calorice. Cu toate acestea, există puține cercetări care să includă persoane cu episoade de alimentație compulsivă sau bărbați care suferă de tulburări alimentare.
Un aspect alarmant este că nu există suficiente date despre impactul etichetelor calorice asupra tinerilor sub 18 ani, deși adolescenții sunt printre cei mai vulnerabili la influențele culturii dietelor și la dezvoltarea tulburărilor alimentare.
Concluzie: cum găsim echilibrul?
Politicile de sănătate publică trebuie să fie eficiente, dar și echilibrate, luând în considerare atât beneficiile, cât și potențialele daune. Deși etichetarea meniurilor poate ajuta unii oameni să facă alegeri mai sănătoase, pentru alții poate reprezenta un factor de risc serios.
O abordare mai incluzivă ar implica strategii care să promoveze sănătatea într-un mod echilibrat, fără a stigmatiza greutatea și fără a pune presiune pe alegerile individuale. În acest sens, este esențială continuarea cercetărilor pentru a înțelege mai bine impactul acestor politici asupra persoanelor vulnerabile și pentru a dezvolta soluții care să sprijine sănătatea întregii populații.
