Pentru mulți oameni, Kamasutra este doar un nume asociat cu branduri de prezervative, uleiuri parfumate sau ciocolată în forme erotice. În India, unde discuțiile despre sex rămân tabu, această lucrare antică este adesea percepută doar ca o „carte obscenă”.
Însă dincolo de această viziune superficială, Kamasutra ascunde un mesaj mai profund: este un tratat despre autonomia sexuală, unul care ar putea avea un impact revoluționar asupra femeilor.
Kamasutra și invizibilitatea plăcerii feminine
În multe societăți, inclusiv în India, plăcerea sexuală a femeilor este adesea ignorată, îngropată sub straturi de tăcere culturală și norme patriarhale. Femeile sunt învățate să-și suprime dorințele și să se conformeze unor tradiții care pun pe primul loc nevoile bărbaților. Cu toate acestea, Kamasutra a fost scrisă tocmai în India, cu sute de ani înainte ca patriarhatul să impună restricțiile rigide asupra sexualității feminine.
Scrisă în secolul al III-lea în sanscrită de filosoful Vatsyayana, Kamasutra nu este doar o colecție de poziții sexuale, așa cum mulți o percep astăzi. Cuvântul „kama” înseamnă dragoste, dorință și plăcere, iar „sutra” se traduce prin tratat. Textul explorează nu doar actul sexual, ci și dinamica relațiilor, etica și normele sociale, oferind un cadru de respect și înțelegere reciprocă între parteneri.
Conform profesoarei Wendy Doniger, autoarea cărții Redeeming the Kamasutra (2016), Vatsyayana era un susținător al plăcerii feminine, susținând dreptul femeilor la educație și libertatea de a-și exprima dorințele. Departe de a întări dominația masculină, Kamasutra subliniază importanța consimțământului și a satisfacției reciproce, prezentând sexul ca o experiență comună, nu ca o „cucerire” masculină.
De la un tratat progresist la o percepție patriarhală
Percepția modernă a Kamasutrei ca un simplu „manual erotic” centrat pe bărbați se datorează primei sale traduceri în engleză, realizată în 1883 de Sir Richard Burton. Acest soldat și explorator britanic a omis sau a modificat fragmentele care subliniau autonomia femeilor, schimbându-le rolul din partenere active în simple obiecte ale plăcerii masculine.
Pe de altă parte, cercetători precum Ganesh Saili susțin că, în forma sa originală, Kamasutra descria femeile ca fiind egale cu bărbații în intimitate. Cartea detaliază modul în care femeile își comunicau nevoile prin gesturi, emoții și cuvinte, asigurându-se că plăcerea lor era la fel de importantă ca a partenerilor lor. Dialogul era esențial în relațiile intime, iar consimțământul femeii era un element fundamental înainte de orice act sexual.
Tăcerea impusă asupra sexualității feminine
Deși Kamasutra susține dreptul femeilor de a-și explora și exprima sexualitatea, realitatea din societatea indiană de astăzi este departe de acest ideal.
Jurnalista indiană Leeza Mangaldas, specializată în educație sexuală, afirmă că plăcerea femeilor rămâne un subiect tabu, supravegheat și restricționat de normele culturale care impun ca femeile să fie tăcute, supuse și inactive sexual înainte de căsătorie.
Sociologul Deepa Narayan susține că această reprimare începe încă din copilărie, în familie. Fetele sunt învățate să-și nege propriile corpuri și să prioritizeze dorințele bărbaților. Această mentalitate este întărită de norme patriarhale care ridică virginitatea feminină la rang de virtute, în timp ce bărbații nu sunt supuși unor astfel de așteptări.
În acest context, sexul este prezentat ca un „dar” pe care femeia îl oferă bărbatului, mai degrabă decât o experiență reciprocă de plăcere. Plăcerea masculină este considerată un drept, în timp ce plăcerea feminină este privită ca un aspect secundar sau ca un mijloc exclusiv de reproducere.
Totuși, Kamasutra contrazice această perspectivă restrictivă. În versiunea sa originală, femeile erau prezentate ca participante active la propria plăcere, iar sexualitatea lor era comparată cu delicatețea florilor—ceva ce necesită grijă, atenție și respect.
„Feminismul Kamasutrei” și autonomia sexuală
Cercetările recente explorează un concept numit „feminismul Kamasutrei”. Această idee propune că textul antic nu este doar despre sex, ci și despre dreptul femeilor de a-și controla propriul corp și propriile dorințe.
În acest sens, Kamasutra:
- Respinge normele patriarhale care încearcă să reglementeze sau să reprime sexualitatea feminină.
- Promovează dreptul femeilor de a-și alege partenerii și de a-și exprima dorințele fără rușine.
- Sublinează importanța consimțământului și a satisfacției reciproce.
- Recunoaște independența economică ca un factor esențial în autonomia sexuală a femeilor.
Conform lui Wendy Doniger, Kamasutra este un text feminist deoarece încurajează femeile să decidă pentru ele însele, să se bucure de relații sexuale plăcute și să fie independente din punct de vedere financiar.
Patriarhatul vs. libertatea sexuală
În esență, Kamasutra ilustrează un conflict între două viziuni opuse:
- Patriarhatul, care controlează și restricționează sexualitatea feminină.
- Libertatea sexuală, care permite femeilor să își exprime dorințele și să își revendice plăcerea.
Mesajul original al Kamasutrei este unul revoluționar—sexul nu este doar o „datorie” a femeii față de bărbat, ci o experiență împărtășită, bazată pe respect reciproc.
Pentru mai bine de un secol, Kamasutra a fost interpretată greșit, iar mesajul său radical a fost ascuns sub straturi de cenzură și rușine culturală. Dar dacă trecem dincolo de reputația sa erotică, descoperim un text care promovează egalitatea, consimțământul și autodeterminarea femeilor.
Într-o lume unde sexualitatea feminină este încă reglementată și reprimată, redescoperirea Kamasutrei ca un ghid pentru emancipare poate contribui la distrugerea tabuurilor și la redefinirea conversațiilor despre plăcerea femeilor.
Așa cum subliniază Sharha, doctorand în „Feminismul Kamasutrei” la Cardiff Metropolitan University:
„Plăcerea femeilor nu este un lux, ci un drept. Kamasutra nu este doar un manual erotic, ci un manifest pentru autonomia sexuală.”
