Deși este un act natural, masturbarea continuă să fie un subiect care stârnește jenă și disconfort pentru mulți oameni. Dar de ce ne simțim atât de incomod când vorbim despre acest aspect al sexualității? Istoria oferă indicii importante.
De-a lungul timpului, percepțiile asupra masturbării au variat considerabil. Egiptenii o considerau un act sacru, grecii o priveau ca pe un gest firesc, dar fără importanță, iar romanii o considerau inferioară sexului cu un partener.
În Europa medievală, masturbarea a fost etichetată drept un păcat și un pericol pentru sănătate. Abia în secolul XX, cercetători precum Alfred Kinsey și Shere Hite au contestat aceste idei și au contribuit la normalizarea actului de auto-plăcere.
Cu toate acestea, stigmatizarea persistă. Mulți oameni încă privesc masturbarea ca pe un gest rușinos, murdar sau dăunător, influențați de norme sociale, doctrine religioase și o educație sexuală insuficientă. Unii o consideră un act nenatural, deoarece nu are rol reproductiv. Însă acest tip de gândire poate avea consecințe negative asupra sănătății mintale, contribuind la sentimente de vinovăție și rușine.
Masturbarea ca instrument terapeutic
Chantal Gautier, Senior Lecturer in Psychology and Sex and Relationship Therapist la University of Westminster, subliniază importanța masturbării ca formă de autocunoaștere și autoacceptare, evidențiind beneficiile sale atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic. Potrivit ei, discutarea deschisă a acestui subiect poate contribui la reducerea stigmatizării și la îmbunătățirea sănătății sexuale și emoționale, oferind o modalitate sigură de explorare a propriului corp și de gestionare a stresului.
În experiența sa ca terapeut sexual și cercetător în psihologie, Chantal spune că a descoperit că discutarea deschisă a masturbării aduce beneficii semnificative pentru sănătatea mentală. Cu cât vorbim mai mult despre acest subiect, cu atât devine mai ușor să depășim rușinea asociată acestuia.
Masturbarea nu este doar o sursă de plăcere, ci și un mijloc de autocunoaștere. Ne ajută să înțelegem mai bine propriul corp și să acceptăm faptul că vulvele și penisurile sunt diferite de la persoană la persoană.
Aceasta oferă un mod sigur și lipsit de presiune pentru explorarea dorințelor și a punctelor de plăcere, fără riscul unei sarcini nedorite sau al infecțiilor cu transmitere sexuală. Este, de asemenea, o ocazie de a experimenta cu jucăriile sexuale într-un mediu confortabil și lipsit de anxietate.
În sexologie, masturbarea este adesea utilizată ca instrument terapeutic. Printre tehnicile incluse în terapia sexuală se numără:
- Exercițiile de mindfulness, care ajută clienții să se concentreze pe senzațiile corporale și să își înțeleagă răspunsurile sexuale.
- Tehnica „stop-start”, utilizată în cazurile de ejaculare precoce sau disfuncție erectilă, pentru a oferi un control mai bun asupra orgasmului.
Un avantaj important al masturbării este că elimină presiunea performanței sexuale, oferind un mediu relaxat pentru explorarea propriului corp.
Beneficiile pentru sănătate
Masturbarea nu este doar o plăcere, ci și un factor important în reducerea stresului și îmbunătățirea somnului. În timpul orgasmului, corpul eliberează oxitocină („hormonul iubirii”) și endorfine, substanțe care contribuie la starea de bine și relaxare.
Mai mult, cercetările au arătat că bărbații care ejaculează de cel puțin 21 de ori pe lună au un risc cu 31% mai mic de a dezvolta cancer de prostată.
Cât de mult este prea mult?
Una dintre întrebările frecvente pe care le primesc în calitate de terapeut este: „Câtă masturbare este prea multă?”.
Nu există un răspuns universal. Masturbarea poate fi un mod sănătos de a obține plăcere și de a gestiona emoții precum stresul. Însă, atunci când devine unicul mecanism de reglare emoțională, poate duce la compulsivitate.
Dacă masturbarea cauzează stres emoțional, afectează relațiile sau interferează cu activitățile zilnice, este posibil să fie o problemă. În aceste cazuri, terapia psihosexuală poate ajuta la dezvoltarea unor strategii mai variate pentru gestionarea emoțiilor.
Concluzie
Pe măsură ce societatea devine mai deschisă în ceea ce privește sexualitatea, masturbarea ar putea fi recunoscută nu ca un motiv de rușine, ci ca o formă naturală de auto-explorare și auto-exprimare.
Până atunci, rămâne un act puternic de iubire de sine, care ne permite să ne conectăm mai profund cu propriul corp și să avem o relație mai sănătoasă cu sexualitatea noastră.
