Anxietatea este cea mai frecventă tulburare psihologică la adulții din Statele Unite. În cazul persoanelor în vârstă, anxietatea provoacă un nivel ridicat de suferință psihică și se asociază cu probleme de sănătate, scăderea calității vieții și un risc crescut de dizabilitate. Cu toate acestea, când Grupul Operativ al Serviciilor Preventive din SUA (U.S. Preventive Services Task Force) a propus, recent, testarea adulților pentru anxietate, a făcut o excepție: persoanele de peste 65 de ani. Motivul principal? Experții consideră că dovezile actuale sunt insuficiente pentru a evalua beneficiile și potențialele riscuri ale screening-ului pentru anxietate la adulții în vârstă.
Această poziție a stârnit nemulțumiri printre specialiștii care se ocupă de sănătatea mintală a seniorilor. Anxietatea la vârstnici este bine documentată și există tratamente eficiente, subliniază unii experți. Totuși, dificultățile în diagnosticarea și complexitatea factorilor implicați în anxietatea la această grupă de vârstă, precum și lipsa unor instrumente de screening cu adevărat fiabile, complică situația.
De ce anxietatea la vârstnici este o problemă subestimată?
Datele sugerează că până la 15% dintre persoanele de peste 65 de ani care trăiesc în comunitate (nu în azile sau în centre de îngrijire) pot avea o tulburare de anxietate diagnosticabilă. Proporția ar putea fi și mai mare dacă luăm în considerare persoanele cu simptome subclinice – îngrijorare excesivă, iritabilitate, neliniște, dificultăți de concentrare și modificări ale somnului – fără a atinge pragul unui diagnostic complet.
Deși mulți seniori au avut anxietate și în tinerețe, preocupările lor se pot schimba odată cu înaintarea în vârstă. Frica de îmbolnăvire, de pierderea unor apropiați, de pensionare sau de declin cognitiv devine mai accentuată. Totuși, numai o mică parte dezvoltă anxietate pentru prima dată după 65 de ani.
Dificultăți în identificarea anxietății la seniori
Problema principală este că mulți vârstnici consideră simptomele anxietății ca fiind „normale” odată cu îmbătrânirea și nu le raportează ca pe o problemă. Mai mult, persoanele în vârstă tind să se plângă mai degrabă de simptome somatice – amețeală, oboseală, dureri de cap, disconfort gastro-intestinal sau dureri în piept – care pot fi confundate cu probleme medicale. Astfel, anxietatea poate trece neobservată, iar medicii pot omite să investigheze starea emoțională, considerând-o „firească”.
Mai există și alte tipuri de anxietate frecvent subdiagnosticate la vârstnici: fobii (de ex., teama de animale), tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de panică, anxietatea socială sau tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
De ce testarea este dificilă și controversele legate de screening
Instrumentele standard pentru screening-ul anxietății pot să nu fie fiabile pentru vârstnici. Motivele includ:
- Simptomele somatice care pot fi interpretate greșit.
- Tipare de comportament care nu sunt incluse în chestionarele standard (precum teama exagerată de cădere sau comportamente de tezaurizare).
- Diferențe de interpretare a simptomelor între generații.
U.S. Preventive Services Task Force a cerut mai multe cercetări pentru a stabili dacă testarea de rutină a anxietății în rândul persoanelor în vârstă aduce mai mult bine decât rău. Criticii consideră această poziție „bulversantă”, susținând că există deja suficiente dovezi și tratamente eficiente, cum ar fi psihoterapia cognitiv-comportamentală, relaxarea prin respirație, terapia prin expunere, precum și medicamente (în special antidepresive SSRI și SNRI).
Tratament și recomandări: de la terapie la medicație
Tratamentul de primă linie pentru anxietatea la vârstnici este psihoterapia, în special cea cognitiv-comportamentală, care ajută la gestionarea gândurilor negative. Alte opțiuni includ tehnici de relaxare: respirație profundă, yoga, meditație mindfulness sau muzicoterapie. În lipsa terapeuților specializați pentru vârstnici, medicii de familie pot recomanda medicamente antidepresive, însă benzodiazepinele – precum Valium, Ativan, Xanax sau Klonopin – sunt de evitat la vârstnici, deoarece cresc riscul de căderi, fracturi și probleme cognitive tranzitorii.
Ce putem face dacă avem un vârstnic cu simptome de anxietate?
- Ascultă-i și încurajează-i să discute cu un medic sau terapeut specializat.
- Ajută-i să își identifice comportamentele și gândurile asociate cu anxietatea.
- Încearcă tehnici de relaxare simple (respirație, meditație) împreună cu ei.
- Evită să minimalizezi grijile lor; validarea sentimentelor poate fi primul pas spre ajutor.
- Informează-te despre opțiunile de tratament și discută-le cu profesionistul în sănătate.
Concluzie
Anxietatea este frecventă la persoanele vârstnice și are impact major asupra calității vieții. Deși există dezbateri legate de modul optim de screening și identificare, majoritatea experților recunosc necesitatea unei mai bune diagnosticări și a unor intervenții adaptate nevoilor acestui segment de populație. Măsurile simple, precum întrebările directe despre temeri și evitările comportamentale, pot ajuta la identificarea problemei. Iar acolo unde anxietatea este diagnosticată, psihoterapia, intervențiile comportamentale și, în unele cazuri, medicația (aleasă cu prudență) pot aduce alinare și pot îmbunătăți semnificativ bunăstarea persoanelor în etate.
Prin urmare, chiar dacă recomandările actuale privind screening-ul pentru anxietate la vârstnici sunt neclare, abordarea proactivă și sensibilă a acestei probleme, împreună cu mai multe cercetări și conștientizare, va contribui la asigurarea unei calități a vieții mai bune și la reducerea suferinței în rândul persoanelor în vârstă.
