De zeci de ani, ideea că animalele de companie pot îmbunătăți starea de spirit, pot reduce anxietatea și chiar pot avea efecte pozitive asupra sănătății fizice a câștigat o popularitate imensă.
Reviste, emisiuni TV și articole de pe internet susțin adesea că prezența unui câine sau a unei pisici în casă este la fel de benefică precum consumul de legume sau practicarea exercițiilor fizice regulate. Există chiar și inițiative care promovează animalele de companie ca pe un „tratament” quasi-medical pentru depresie, anxietate sau probleme cardiace.
Cu toate acestea, unii cercetători, precum psihologul Hal Herzog, pun sub semnul întrebării soliditatea dovezilor științifice care susțin aceste afirmații. Herzog a analizat ani de studii și concluzionează că impactul animalelor de companie asupra sănătății umane – atât mintale, cât și fizice – nu este nici pe departe la fel de clar cum se crede. În plus, rolul finanțării oferite de industria produselor pentru animale poate influența direcția și interpretarea cercetărilor, creând o imagine uneori prea optimistă și incompletă.
Studii cu rezultate mixte: de la beneficii potențiale la absența oricărui efect clar
În ultimele trei decenii, s-au publicat sute de studii care au încercat să stabilească o conexiune fermă între deținerea unui animal și diverse beneficii: inimă mai sănătoasă, viață mai lungă, niveluri scăzute de depresie și anxietate, îmbunătățiri ale tensiunii arteriale sau ale nivelului de cortizol. Rezultatele, însă, nu sunt deloc omogene. Unele cercetări sugerează beneficii tangibile, altele nu găsesc nicio legătură clară, iar unele chiar scot la iveală posibile efecte negative (de exemplu, costuri financiare suplimentare, stres cauzat de îngrijirea animalului sau neînțelegeri familiale generate de responsabilitățile împărțite).
De ce aceste rezultate sunt atât de variate? Un motiv esențial îl reprezintă diversitatea factorilor personali și contextuali. O persoană singură, cu un job stresant, poate găsi calm și bucurie în compania unui pisoi, în timp ce altcineva, deja copleșit de responsabilități, poate simți doar o nouă povară. În plus, reacțiile organismului pot varia în funcție de genetica proprietarului, condițiile sale sociale, emoționale, financiare și chiar starea microbiomului intestinal.
Corelație vs. cauzalitate: O problemă metodologică complexă
Multe studii nu pot distinge dacă animalul de companie este cauza sau doar un factor corelat cu starea de sănătate a proprietarului. De exemplu, un studiu ar putea indica faptul că proprietarii de câini par mai activi și mai sănătoși din punct de vedere cardiac, dar poate că acești oameni erau deja mai activi și mai sociabili înainte de a-și lua un câine. În absența unor studii randomizate – greu de realizat, deoarece nu poți „atribui” aleatoriu animale oamenilor – este dificil de stabilit dacă animalul în sine produce efectul, sau doar relația inversă e valabilă (oameni mai sănătoși și mai activi tind să adopte animale).
Există excepții. În cazul câinilor de serviciu pentru veterani cu PTSD, s-au realizat studii controlate, uneori chiar randomizate, pentru a analiza impactul asupra sănătății mintale. Acestea au arătat rezultate pozitive clare. Însă situația este diferită de cea a proprietarilor obișnuiți de animale, unde nu există același grad de control experimental.
Cum finanțarea industriei modelează cercetarea și percepția publică
Industria produselor pentru animale de companie, evaluată la peste 300 miliarde de dolari la nivel global, a investit milioane de dolari în cercetări privind interacțiunea om-animal. Această susținere a venit în special din anii 2000, când interesul pentru beneficiile „terapeutice” ale animalelor a crescut. În lipsa unor finanțări consistente de la agențiile federale sau fundații independente, cercetătorii au apelat la sponsori precum Mars Petcare, Purina sau alte companii de profil.
Această realitate nu sugerează neapărat că industria a exercitat presiuni directe pentru a obține rezultate pozitive. Multe studii finanțate de companii au raportat rezultate neutre sau negative. Totuși, experții precum Hal Herzog și Marion Nestle, profesor emerit la NYU, subliniază că finanțarea corporativă poate influența indirect domeniul: prin selectarea temelor de cercetare, încurajând studiile mai degrabă asupra beneficiilor decât asupra aspectelor dificile (precum costurile de întreținere, mușcăturile, alergiile sau stresul financiar), și prin modalitatea în care rezultatele sunt interpretate și comunicate.
HABRI (Human Animal Bond Research Institute), o organizație finanțată de industria animalelor de companie, a declarat încă de la început că obiectivul este „să demonstreze cu ajutorul științei că animalele fac lumea mai bună.” Cu toate că nu există rapoarte clare de interferență a industriei în rezultatele finale, orientarea acestui tip de cercetare este, în mod inevitabil, influențată de sursele de finanțare și de interesele acestora.
Oamenii cred, oricum, în „efectul animalelor”
De ce publicul rămâne convins că animalul de companie aduce beneficii semnificative, chiar dacă știința este neconcludentă? Un motiv este experiența subiectivă. Pentru milioane de persoane, prezența animalului aduce bucurie, companie și un sentiment de scop. Această dimensiune emoțională și intimă este greu de captat în indicatori medicali tradiționali. De asemenea, mass-media și organizațiile interesate promovează cu entuziasm orice rezultat pozitiv, iar consumatorii, iubitori de animale, sunt dornici să creadă că prietenul lor necuvântător le îmbunătățește cu adevărat viața.
Ce putem învăța din această dezbatere?
Pe de o parte, este important să fim conștienți că dovezile științifice nu garantează că animalele îmbunătățesc sănătatea fizică sau mintală pentru toată lumea. În funcție de circumstanțe, animalul poate aduce beneficii sau poate crea probleme suplimentare. Pe de altă parte, faptul că știința este neconcludentă nu invalidează experiențele reale și pozitive ale multor oameni. Emoțiile, confortul, sentimentul de conexiune și compania pot fi neprețuite, chiar dacă nu se traduc direct în parametri măsurabili precum tensiunea arterială sau nivelul de colesterol.
Din perspectivă practică, dacă cineva se gândește să-și ia un animal doar pentru a-și îmbunătăți sănătatea mintală sau fizică, ar fi înțelept să se uite la ansamblul factorilor: are resursele financiare și de timp pentru a îngriji animalul? Este dispus să-și asume responsabilitatea și eventualul stres? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi mai relevante decât un simplu titlu de articol care promite că un câine sau o pisică îți va schimba viața în bine.
În concluzie, relația dintre animale de companie și sănătatea umană este complexă, nu este ușor de rezumat la beneficii universale. Cercetările, deși numeroase, oferă concluzii amestecate, iar influența industriei asupra temelor și interpretării rezultatelor este un factor care complică lucrurile. Cu toate acestea, în loc să căutăm certitudini absolute, putem recunoaște varietatea de experiențe individuale și aspectele subiective care fac relația om-animal atât de specială și valoroasă.
