Printesa Diana – De la depresie la loving kindness

Intr-un interviu celebru pentru BBC din 1995, Printesa Diana de Walles a avut curajul de a vorbi despre problemele de natura psihologica, despre depresia postnatala, despre dorinta de a iti face rau ca strigat de ajutor si despre cum a ajuns sa creada ca lumea are nevoie de iubire.

Pe 31 august 1997 Printesa Diana de Walles se stingea din viata in urma unui accident de masina ce avea loc in Paris.

Chiar daca aceasta divortase de Printul Charles si se presupunea ca avea o alta relatie, Diana isi continua misiunea sa de ajutorare a oamenilor.

Acesta a fost si motivul principal pentru care Printesa Diana a reusit sa ajunga in inimile oamenilor, asa cum isi dorea ea.

Pentru a detalia putin din declaratiile din interviul realizat in 1995 si de ce a ajuns sa fie atat de iubita, sa spunem ca la 21 iunie 1982, se naşte prinţul William, iar la 15 septembrie 1984, apare pe lume prinţul Henry de Wales. Diana a fost o mamă extrem de devotată, extrem de atentă şi de iubitoare cu copii săi, fiind cea care se preocupa de studiile lor, de modul în care se îmbrăcau, ba chiar şi de organizarea timpului lor liber, îndatoririle ei publice fiind organizate în funcţie de programul celor doi micuţi. În paralel, opinia publică constata cu surprindere că nevoia de afecţiune a tinerei prinţese din partea partenerului ei era practic ignorată, relaţia de vis a cuplului britanic, devenind o experienţă din ce în ce mai dureroasă pentru ea, iar vestiţii paparazzi au adâncit, prin agresivitatea lor, starea de depresie a Dianei. Tabloidele aveau şi creau subiecte care făceau senzaţie la nivelul opiniei publice, tocmai pe seama suferinţei ei.

Prinţesa de Wales şi-a urmat îndatoririle ce au decurs din rolul ei oficial, implicându-se mai ales în susţinerea pentru proiecte şi activităţi caritabile, asumându-şi inclusiv rolul de patronare a unor organizaţii ce luptau împotriva urmărilor unor maladii sau a altor probleme mai generale din domeniul sănătăţii.

În aprilie 1987, Prinţesa de Wales a fost una dintre primele celebrităţi marcante care a fost fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV, contribuţia ei la schimbarea percepţiei opiniei publice în privinţa bolnavilor cu această maladie fiind sintetizată admirabil, peste ani, de fostul preşedinte american Bill Clinton:

„În 1987, când atât de mulţi încă mai credeau că SIDA se poate transmite prin atingere, Prinţesa Diana a şezut pe patul unui bolnav de SIDA şi l-a ţinut de mână. Ea a arătat lumii întregi că bolnavii de SIDA nu merită izolare, ci compasiune şi bunătate. Lucrul acesta a ajutat la schimbarea opiniei întregii lumi şi le-a adus speranţe bolnavilor de SIDA”.

La 3 decembrie 1993, Diana surprindea pe toată lumea, anunţându-şi retragerea din viaţa publică, pentru ca la finalul anului 1995, inclusiv Regina Elisabeta a II-a să îşi dea acceptul pentru divorţul fiului ei de Diana, decizia ei fiind anunţată public la 20 decembrie.

La 28 august 1996, era pronunţat oficial divorţul celor doi, în urma separării Diana primind o sumă de aproximativ 17 milioane de lire sterline, dreptul de a locui în apartmentul din Palatul Kensington şi dreptul de a rămâne Prinţesă de Wales şi, oficial, membră a Familiei Regale, fiind mama celui de al doilea şi a celui de al treilea pretendent la succesiunea la tron.

Însă viaţa Dianei nu avea să devină liniştită, în anii care au urmat despărţirii oficiale de Charles fiind tratată de tabloide şi de aceiaşi agasanţi paparazii cu tot atâta insistenţă. Însă Diana a continuat să îşi dedice atenţia copiilor săi, s-a păstrat departe de politică şi s-a implicat puternic în cauze caritabile, în activităţi derulate de Crucea Roşie, în Campania Internaţională pentru Interzicerea Minelor Terestre – care a primit premiul Nobel pentru Pace în anul 1997. În egală măsură, Diana a călătorit foarte mult, iar tabloidele informau „cu promptitudine”, despre relaţiile ei amoroase, reale sau fictive, fie că era vorba de cea cu un cardiolog pakistanez pe nume Hasnat Khan, sau cu Dodi Al-Fayed, producător egiptean de film, fiu al miliardarului Mohamed al-Fayed, patron al lanţului de magazine Harrod’s, simbol şi puternic pol de putere al britanicilor.

La începutul anului 1997, fotografii cu Diana aflată pe un teren minat din Angola făceau înconjurul lumii, iar în vara aceluiaşi an, cu puţin înainte de sfârşitul ei tragic, era prezentată în mijlocul unui grup de copii din Bosnia, victime ale minelor terestre din această ţară.

Pe 31 august 1997 Printesa Diana de Walles moare in urma unui accident de circulatie in Paris. La 6 septembrie 1997 au avut loc funeraliile prinţesei de Wales, aceastea fiind difuzate la TV pentru o audienţă mondială cotată la circa 2,5 miliarde de persoane. Sicriul Dianei a fost dus de la Kensington până la Westminster Abbey într-o caleaşcă trasă de cai, fiind condusă de circa un milion de britanici îndureraţi – într-o revărsare de tristeţe cum nu s-a mai întâlnit -, iar în ultima parte a traseului, imaginile emoţionante i-au surprins pe fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani şi Harry, în vârstă de 12 ani, însoţiţi de tatăl lor, prinţul Charles, de bunicul lor, prinţul Philip şi de unchiul lor Charles, contele Spencer, care au însoţit cortegiul funerar până la Westminster.

În timpul ceremoniei, unul dintre momentele emoţionante a fost interpretarea, de către Elton John, a unei noi versiuni a melodiei „Candle In The Wind”, adaptată special pentru evenimentul tragic al morţii Dianei.

Din 1995 si pana acum s-au facut pasi importanti, cel putin in tarile din vest, in a se acorda o atentie mai mare problemelor de sanatate mintala. Asa cum spune si Diana in interviul pentru BBC din 1995, despre depresia postnatala ea a citit din carti, pentru ca nimeni nu vrea sa vorbeasca despre asta.

Intr-o stire publicata in luna mai a acestui an se pare ca Netflix va difuza un documentar in patru parti, intitluat Being me: Diana. Documentarul se va concentra pe problemele de natura psihologica ale printesei si din care reiese ca aceasta ar fi incercat sa se sinucida de patru ori.

Daca ne intoarcem la Romania zilelor noastre, si acum subiectul sanatatii mintale este unul tabu, despre care multi refuza sa vorbeasca.

Referinte: Radio Romania Cultural, Mediafax, BBC

Ti-a placut articolul? Poti sustine Voifibine.ro pe Patreon pentru acces la continut premium!