Tot mai mulți oameni din întreaga lume apelează la psihoterapie pentru a-și gestiona dificultățile emoționale și psihologice. Studiile arată că această formă de tratament are, în general, efecte pozitive, dar există și cazuri în care nu produce rezultatele dorite. Unul dintre cele mai mari obstacole în îmbunătățirea psihoterapiei este faptul că încă nu înțelegem pe deplin mecanismele prin care aceasta funcționează.
Majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe „ce” funcționează în terapie – adică pe impactul pozitiv general al diverselor forme de intervenție. Însă un aspect esențial rămâne insuficient explorat: „cum” se produce efectiv schimbarea în terapie? Înțelegerea acestui mecanism ar putea ajuta la rafinarea metodelor terapeutice și la creșterea eficienței tratamentului pentru mai multe persoane.
Factori comuni ai schimbării în psihoterapie
Psihoterapia nu este un proces rigid sau unic. Există numeroase abordări, fiecare derivând din diverse curente filozofice și psihologice, cu teorii diferite despre cum se produce schimbarea. Cu toate acestea, cercetările sugerează că majoritatea terapiilor eficiente au în comun câteva principii esențiale.
1. Relația terapeutică
Toate formele de terapie pun un accent deosebit pe calitatea relației dintre terapeut și client. Studiile arată că o relație bazată pe încredere, empatie și obiective clare este asociată cu rezultate mai bune. Când cineva simte că este ascultat și sprijinit, acest lucru creează un mediu favorabil pentru explorarea emoțiilor și restructurarea gândirii.
2. Înțelegerea și restructurarea gândurilor și emoțiilor
Terapiile psihologice ajută oamenii să își înțeleagă mai bine gândurile, emoțiile și comportamentele. Experiențele trecute influențează reacțiile din prezent, iar multe persoane rămân blocate în tipare de răspuns rigide sau nesănătoase. Un scop comun al terapiei este de a facilita schimbarea acestor tipare și de a încuraja adaptabilitatea emoțională.
3. Reducerea evitării emoționale
Un alt mecanism-cheie în terapie este expunerea controlată la experiențele sau emoțiile pe care oamenii le evită. Acest proces apare la fiecare etapă a terapiei – de la luarea deciziei de a cere ajutor, la discutarea problemelor dureroase și implementarea schimbărilor în viața de zi cu zi. Reducerea evitării aduce schimbarea, permițând creierului să învețe că poate tolera disconfortul emoțional.
Cum poate fi măsurată schimbarea în psihoterapie?
Pentru a înțelege mai bine „cum” funcționează terapia, este esențial să putem măsura schimbările care apar în timpul procesului terapeutic. Când putem cuantifica un aspect al terapiei (de exemplu, reducerea tendinței unei persoane de a evita emoțiile dificile), putem corela aceste date cu rezultatele terapiei (de exemplu, scăderea simptomelor de depresie).
În mod ideal, schimbarea unui factor trebuie să apară înainte ca simptomele să se îmbunătățească, pentru a putea dovedi o relație de cauzalitate. Acesta este un proces dificil, deoarece terapia este un sistem complex de interacțiuni între terapeut și client, dar și între gândurile, emoțiile și comportamentele clientului.
Pentru a depăși aceste dificultăți, Ciarán O’Driscoll, lector în psihologie clinică la University College London, și colegii săi au studiat peste 100.000 de pacienți din cadrul serviciilor NHS (Sistemul Național de Sănătate din Marea Britanie), analizând evoluția simptomelor de anxietate și depresie la fiecare sesiune de terapie.
Cum funcționează schimbarea în terapie: Un model bazat pe sistemele umane
Cercetarea echipei lui O’Driscoll s-a bazat pe o abordare sistemică a sănătății mintale. Acest model pornește de la ideea că mintea umană încearcă în mod constant să mențină un echilibru între diferitele sale componente (emoții, gânduri, reacții la stres).
Când o persoană se confruntă cu un stres major – cum ar fi un deces, o despărțire sau o pierdere a locului de muncă – acest echilibru este perturbat. În unele cazuri, simptomele de depresie, anxietate și stres pot deveni atât de intense încât se autosusțin și creează un cerc vicios. Persoana ajunge să fie „blocată” într-o stare psihologică negativă și are nevoie de terapie pentru a ieși din acest cerc.
Concluziile studiului au arătat că anumite simptome sunt mai importante decât altele în declanșarea unei schimbări pozitive. Mai exact, reducerea îngrijorării excesive și a dificultății de relaxare au fost factori-cheie în îmbunătățirea globală a sănătății mintale.
Cum ajută aceste descoperiri la îmbunătățirea terapiei?
- Terapia ar putea deveni mai eficientă prin focalizarea pe simptomele dominante, care, odată schimbate, pot declanșa îmbunătățiri în alte arii.
- Reducerea îngrijorării excesive și creșterea capacității de relaxare ar putea deveni obiective centrale ale intervențiilor psihoterapeutice.
- O abordare personalizată ar putea crește eficiența terapiei, reducând durata necesară pentru obținerea rezultatelor.
Diferite terapii, mecanisme diferite de schimbare
Într-un alt studiu, echipa de cercetători a analizat diferențele dintre terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și consilierea psihologică în tratamentul depresiei.
Rezultatele au indicat că:
- CBT a avut un impact direct asupra îngrijorării excesive, dificultății de relaxare și așteptărilor negative.
- Consilierea psihologică a avut un efect mai puternic asupra gândurilor de autoevaluare negativă, cum ar fi senzația de eșec.
Aceste descoperiri sugerează că diferitele forme de terapie pot avea mecanisme de schimbare distincte, iar adaptarea intervenției la nevoile fiecărui pacient ar putea îmbunătăți semnificativ rezultatele.
Concluzii și direcții viitoare
Cercetările în domeniul psihoterapiei se află într-un punct crucial, în care se încearcă înțelegerea mecanismelor exacte ale schimbării psihologice. Deși studiile realizate până acum au oferit perspective valoroase, sunt necesare experimente controlate randomizate pentru a confirma aceste descoperiri și pentru a le aplica la scară largă.
Un aspect promițător este că tehnicile moderne de analiză a datelor ar putea permite personalizarea tratamentelor în funcție de nevoile fiecărui pacient. În viitor, clinicienii ar putea folosi modele statistice avansate pentru a anticipa cum va evolua un pacient în terapie și pentru a adapta intervențiile în timp real.
Psihoterapia rămâne un domeniu complex, dar înțelegerea mai profundă a proceselor implicate ar putea transforma semnificativ modul în care este practicată, ajutând mai multe persoane să beneficieze de schimbările de care au nevoie pentru o viață mai sănătoasă și mai echilibrată.
