Diagnosticarea clinică are multe în comun cu munca unui detectiv. La fiecare evaluare inițială a pacientului, medicii adună informații din semnele și simptomele prezentate, caută conexiuni care nu sunt evidente pentru ochiul neantrenat și folosesc cunoștințele medicale pentru a formula ipoteze și a recomanda tratamente.
Un aspect adesea trecut cu vederea în interviurile clinice este subiectul somnului. Deși insomnia este un indicator comun al stresului psihologic, un tip specific de tulburare de somn, apneea obstructivă în somn (OSA), rămâne frecvent nedetectată. Totuși, cercetările recente arată că OSA este un factor de risc independent pentru depresie, anxietate și declin cognitiv, ceea ce subliniază necesitatea includerii sale în evaluările clinice.
Ce este apneea obstructivă în somn?
OSA este cea mai frecventă tulburare de respirație legată de somn. Se estimează că 39 de milioane de adulți din SUA și până la 936 de milioane la nivel global suferă de OSA. Factorii de risc includ:
- obezitate;
- vârsta avansată;
- sexul masculin;
- consumul de alcool sau tutun;
- istoricul familial de OSA;
- anomalii structurale în gât sau căile respiratorii.
OSA apare atunci când mușchii gâtului se relaxează în timpul somnului, blocând temporar fluxul de aer prin nas sau gură. Aceste episoade, care pot apărea de până la 30 de ori pe oră, perturbă somnul fără ca pacientul să fie conștient de trezire.
Principalele simptome includ:
- sforăit puternic cu pauze în respirație;
- oboseală diurnă;
- dureri de cap matinale;
- confuzie la trezire;
- libido scăzut.
OSA este, de asemenea, asociată cu probleme de sănătate grave, precum hipertensiunea, aritmiile cardiace și sindromul metabolic.
Legătura dintre OSA și tulburările psihiatrice
Tulburările de somn cronice, precum OSA, afectează funcționarea optimă a creierului. Un studiu din 2003 cu 19.000 de participanți a arătat că pacienții cu depresie majoră sunt de cinci ori mai predispuși să sufere de OSA. În 2023, o cercetare pe 10.000 de persoane a relevat un risc de 1,36 ori mai mare de depresie la pacienții cu OSA, severitatea acesteia fiind corelată cu intensitatea simptomelor depresive. O meta-analiză din 2020 a indicat rate ridicate de simptome de depresie (35%) și anxietate (32%) în rândul persoanelor cu OSA.
OSA și declinul cognitiv
Apneea obstructivă în somn crește riscul de deteriorare cognitivă și demență, în special la pacienții vârstnici. Un studiu a arătat o creștere de 1,7 ori a riscului de declin cognitiv la pacienții cu OSA. Riscul este de șase ori mai mare pentru bărbații de 50 de ani și de 3,2 ori mai mare pentru femeile de peste 70 de ani cu OSA.
Mecanismele patologice
Legătura dintre OSA și tulburările psihiatrice și cognitive poate fi explicată prin două mecanisme principale:
- Fragmentarea somnului: crește activitatea sistemului nervos simpatic, stresul oxidativ și inflamația neurogenă, reducând în același timp reactivitatea vaselor de sânge.
- Hipoxia intermitentă: reducerea repetată a nivelului de oxigen poate accelera bolile vasculare cerebrale, ducând la pierderea materiei albe și cenușii, inflamații și alte leziuni neuronale.
Aceste procese contribuie la deteriorarea cognitivă și la tulburările psihiatrice.
Cum se tratează OSA?
Tratamentul variază în funcție de severitatea simptomelor:
- Intervenții de stil de viață: schimbările dietetice și creșterea activității fizice sunt recomandate în cazul pacienților obezi cu simptome ușoare.
- Terapia CPAP: utilizarea presiunii continue a căilor respiratorii deschide căile respiratorii și previne episoadele de apnee.
- Intervenții chirurgicale: corectarea anomaliilor structurale poate fi necesară în unele cazuri.
Pacienții vârstnici trebuie să fie monitorizați îndeaproape, deoarece riscul de declin cognitiv și demență este mai mare la această populație. Screening-ul pentru OSA poate preveni complicațiile neurologice și poate îmbunătăți calitatea vieții.
Accesibilitatea tratamentului
O problemă majoră este că studiile de somn nu sunt întotdeauna acoperite de asigurări, ceea ce complică diagnosticarea și tratamentul OSA. Totuși, clinicienii pot încuraja schimbările de stil de viață, care nu implică costuri ridicate și pot reduce severitatea simptomelor.
Concluzie
OSA este o afecțiune tratabilă care, netratată, poate duce la complicații psihice și cognitive semnificative. Medicii ar trebui să abordeze în mod proactiv această afecțiune, mai ales la pacienții cu risc ridicat, pentru a preveni impactul său asupra sănătății publice.
Referințe
- Ahmad, S. (n.d.). Clinical diagnostic work and sleep apnea. SamoonMD.com.
- (2003). Cross-sectional study of OSA and major depressive disorder. Journal of Sleep Medicine.
- (2020). Systematic review and meta-analysis of OSA and psychiatric symptoms. Journal of Clinical Sleep Medicine.
- (2023). Study on OSA severity and depression. Journal of Psychiatric Research.
