Tulburarea complexă de stres post-traumatic (C-PTSD) este o afecțiune de sănătate mintală care depășește tradiționala tulburare de stres post-traumatic (PTSD). În timp ce PTSD rezultă de obicei dintr-un singur eveniment traumatic, C-PTSD este adesea asociat cu traume prelungite și repetate, care apar adesea în relații interpersonale sau medii în care siguranța și bunăstarea cuiva sunt compromise în mod constant.
Persoanele cu C-PTSD pot experimenta amintiri intruzive și flashback-uri, retrăind evenimente traumatice chiar și atunci când nu sunt în pericol imediat. Aceste episoade pot fi intense și dificil de gestionat.
Flashback-urile sunt unul dintre simptomele tulburării de stres post-traumatic (PTSD) și C-PTSD, care sunt afecțiuni de sănătate mintală care se pot dezvolta după ce au experimentat sau asistat la un eveniment traumatic. Flashback-urile sunt atunci când retrăiești trauma ca și cum s-ar întâmpla în momentul prezent. Acest lucru poate fi sub forma unor gânduri intruzive, amintiri sau chiar coșmaruri. Pentru multe persoane cu PTSD și C-PTSD, aceste flashback-uri sunt atât de realiste și dureroase încât pot simți că trăiesc din nou experiența.
Flashback-urile pot fi declanșate de un fel de reamintire a evenimentului traumatic, cum ar fi întâlnirea cu anumite persoane, locuri, sunete, mirosuri sau situații. Uneori, flashback-urile pot apărea fără niciun declanșator aparent, mai ales dacă trauma a fost cronică sau repetată. Flashback-urile pot varia și ca intensitate, frecvență și durată. Unii oameni pot avea flashback-uri din când în când, în timp ce alții le pot avea de mai multe ori pe zi. Unele flashback-uri pot dura câteva secunde, în timp ce altele pot dura ore sau chiar zile. Declanșatorii precum priveliști, sunete, mirosuri sau chiar emoții activează răspunsul la frică al creierului, ducând la o stare disociativă în care persoana se simte transportată înapoi la evenimentul traumatic. Flashback-urile pot afecta semnificativ funcționarea zilnică. Indivizii pot deveni dezorientați, pot pierde noțiunea timpului și se pot lupta să facă distincția între trecut și prezent. Bilanțul emoțional poate fi imens, contribuind la sentimente de neputință, teroare și o dorință copleșitoare de a scăpa de memoria traumatizantă.
Așadar, flashback-urile pot fi foarte perturbatoare și pot interfera cu funcționarea zilnică, relațiile și bunăstarea voastră. De asemenea, pot provoca reacții fizice și emoționale, cum ar fi transpirație, tremur, plâns, panică, frică, furie, vinovăție sau rușine. Flashback-urile te pot face să te simți izolat, neajutorat, fără speranță sau scăpat de sub control. De asemenea, pot crește riscul de a dezvolta alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, abuzul de substanțe sau gândurile suicidare.
CUPRINS ARTICOL
Psihoterapeutul Pete Walker spune că un procent semnificativ de adulți care au suferit abuzuri sau neglijențe continue în copilărie suferă de tulburare de stres posttraumatic complex. Una dintre cele mai dificile caracteristici ale acestui tip de PTSD este susceptibilitatea extremă la flashback-uri emoționale dureroase. Flashback-urile emoționale sunt regresii bruște și adesea prelungite („deturnări de amigdală”) la circumstanțele înfricoșătoare ale copilăriei. Ele sunt de obicei trăite ca episoade intense și confuze de frică și/sau disperare - sau ca reacții dureroase și/sau furioase la această frică și disperare. Flashback-urile emoționale sunt deosebit de dureroase, deoarece criticul interior le suprapune de obicei cu rușine toxică, inhibând individul să caute confort și sprijin, izolându-l într-un sentiment copleșitor și umilitor de deficiență.
Deoarece cele mai multe flashback-uri emoționale nu au o componentă vizuală sau de memorie pentru ele, individul declanșat rareori realizează că retrăiește un moment traumatic din copilărie. Psihoeducația este, prin urmare, un prim pas fundamental în procesul de a ajuta clienții să înțeleagă și să-și gestioneze flashback-urile. Majoritatea pacienților care apelează la ajutor de la terapeuți experimentează o ușurare vizibilă atunci când le este explicat PTSD. Diagnosticul pare să reverbereze profund cu înțelegerea intuitivă a suferinței lor. Când pacienții înțeleg că sentimentul lor de copleșire a apărut inițial ca un răspuns instinctual la circumstanțe cu adevărat traumatizante, încep să renunțe la credința îngrozitoare că sunt nebuni, suprasensibili fără speranță și/sau defecți incurabil.
Flashback-urile îi blochează pe clienți în sentimentele de pericol, neputință și deznădejde ale abandonului lor inițial, când nu exista o figură parentală sigură la care să meargă pentru confort și sprijin. Prin urmare, PTSD complex este acum identificat cu acuratețe de mulți ca o tulburare de atașament. Prin urmare, managementul flashback-ului trebuie predat în contextul unei relații sigure. Clienții trebuie să se simtă suficient de în siguranță cu terapeutul pentru a-și descrie experiențele umilitoare ale unui flashback, astfel încât terapeutul să-i ajute să răspundă mai constructiv la copleșirea lor în acest moment.
Fără ajutor în acest moment, clientul rămâne în mod obișnuit pierdut în flashback și nu are nicio soluție decât să-și reacționeze, din nou, inutil, propria gamă specială de apărări primitive, auto-vătămatoare, la ceea ce par a fi sentimente de necontrolat.
Pete Walker spune că majoritatea pacienților pot fi îndrumați să vadă nocivitatea acestor apărări necesare anterior, dar acum depășite, ca greșeli ale răspunsurilor lor de luptă, zbor, înghețare sau complianță. Astfel, aceste rateuri declanșatoare provoacă îndepărtarea disfuncțională a sentimentelor în patru moduri diferite:
- lupta sau supraafirmarea cu alții în moduri narcisiste și îndreptățite, cum ar fi folosirea greșită a puterii sau promovarea interesului personal excesiv;
- fugind obsesiv-compulsiv în activități precum dependența de muncă, dependența de sex și dragoste sau abuzul de substanțe (superioare);
- înghețarea în moduri amorțitoare, disociative, cum ar fi dormitul excesiv, fanteziile excesive sau renunțarea la televizor sau la medicamente („downers”);
- adularea în abandonul de sine și relaționarea codependentă obsesiv
Acest continut este disponibil pentru membrii PREMIUM
Autentificati-va pentru acces complet sau inregistrati-va pentru un cont nou !