Un elev de 11 ani din Essex a fost recent pedepsit cu detenție pentru că nu a obținut 90% la tema de matematică, ci doar 81%. Acest caz a atras atenția asupra unei tendințe tot mai vizibile în școlile din Anglia: utilizarea pedepselor nu doar pentru a corecta comportamente negative, ci și pentru a forța obținerea unor rezultate academice mai bune.
Într-un sistem educațional tot mai axat pe performanță măsurabilă, această abordare poate avea consecințe serioase asupra motivației și stării emoționale a elevilor. Hannah Wilkinson, lector în psihologie educațională la Universitatea din Manchester, explică de ce strategiile punitive sunt contraproductive și cum pot școlile să încurajeze învățarea într-un mod sustenabil.
Școala ca un sistem de competiție și presiune
După adoptarea Education Reform Act din 1988, care a permis părinților să aleagă școlile pentru copiii lor și a introdus indicatori de performanță publici, sistemul educațional din Anglia a devenit unul bazat pe competiție. Nici în alte regiuni lucrurile nu stau diferit și am putea spune că și în România se merge pe același principiu.
În prezent, părinții pot compara școlile pe baza unor statistici care diferă de la țară la țară. Pentru România este destul de clar că vorbim despre examenele de Evaluare Națională și Examenul de Bacalaureat.
Deși inițial aceste măsuri au fost introduse pentru a îmbunătăți calitatea educației, ele au condus la o presiune enormă asupra școlilor, profesorilor și elevilor. În cazul în care o instituție „eșuează” în livrarea unor rezultate bune, riscă inspecții suplimentare.
În Anglia instituțiile de învățământ primesc controale din partea Ofsted. In urma acestor controale pot fi luate masuri precum schimbarea directorului sau chiar transformarea într-o academie sub un alt management. În România toate unitățile de învățământ trec prin diferite evaluări, existând Inspectorate Școlare sau Agenții de Asigurare a Calității Învățământului.
Această presiune determină școlile, liceele și universitățile să adopte strategii din ce în ce mai dure pentru a impune disciplină și pentru a elimina orice factor care ar putea afecta performanțele academice generale. În unele cazuri, acest lucru include chiar excluderea elevilor mai slabi pentru a îmbunătăți media rezultatelor școlare.
Efectele pedepselor asupra elevilor
Elevii care simt că sunt pedepsiți pentru că nu ating standarde academice înalte riscă să devină dezangajați, demotivați și să-și piardă încrederea în sine.
1. Apărarea stimei de sine prin evitarea efortului
Elevii care sunt pedepsiți pentru rezultate slabe dezvoltă adesea strategii defensive pentru a-și proteja stima de sine. În loc să își îmbunătățească performanțele, mulți aleg să:
- Procrastineze – amână temele pentru a evita stresul legat de eșec
- Depună mai puțin efort – pentru a putea spune că au eșuat din lipsă de muncă, nu din lipsă de inteligență
- Evite asumarea responsabilității – preferând să creadă că sistemul este nedrept, în loc să își analizeze propriile performanțe
Aceste comportamente pot duce la neajutorare învățată, un fenomen în care elevii încep să creadă că efortul lor nu contează și că eșecul este inevitabil.
Cum poate fi încurajată motivația sănătoasă în școli?
O nouă abordare: Teoria auto-determinării
În loc de un sistem bazat pe recompense și pedepse, psihologia educațională sugerează o abordare diferită pentru a stimula motivația elevilor: teoria auto-determinării. Aceasta afirmă că oamenii sunt în mod natural motivați să învețe și să se dezvolte, însă mediul poate susține sau inhiba această motivație.
Pentru ca elevii să se simtă motivați să învețe, ei trebuie să își satisfacă trei nevoi psihologice fundamentale:
- Competență – să simtă că au abilitățile necesare pentru a reuși
- Autonomie – să simtă că au control asupra propriilor alegeri și acțiuni
- Relaționare – să simtă că fac parte dintr-o comunitate care îi sprijină
Dacă aceste nevoi sunt îndeplinite, motivația și implicarea elevilor cresc. În schimb, critica excesivă, obiectivele imposibil de atins și sancțiunile dure reduc motivația, conducând la dezangajare.
Strategii educaționale eficiente pentru stimularea motivației
Pentru a crea un mediu de învățare care susține motivația naturală a elevilor, școlile pot implementa următoarele strategii:
1. Stabilirea unor obiective realiste
- Temele și testele trebuie să fie provocatoare, dar realizabile. Dacă standardele sunt prea ridicate, elevii nu vor simți că sunt capabili să le atingă și își vor pierde motivația.
2. Oferirea unui mediu educațional suportiv
- Elevii trebuie să se simtă ascultați și respectați. Profesorii pot crea un mediu în care elevii să poată exprima dificultățile fără teama de pedeapsă.
3. Creșterea autonomiei elevilor
- Oferirea de alegeri în modul în care elevii își desfășoară activitățile educaționale poate crește motivația. De exemplu:
- Să aleagă subiectul unui proiect.
- Să decidă cum își structurează un eseu (sub formă de articol, jurnal personal etc.).
- Să opteze pentru un format digital sau scris de mână.
4. Furnizarea unui raționament clar pentru cerințe și reguli
- Explicarea motivului pentru care o anumită temă sau lecție este importantă îi ajută pe elevi să înțeleagă scopul activităților educaționale.
5. Redefinirea succesului
- În loc de criterii rigide impuse de școli și guvern, elevii ar trebui încurajați să își definească propriile obiective și să își urmărească progresul personal.
Concluzie
Utilizarea pedepselor pentru a impune rezultate academice mai bune este o strategie riscantă care poate avea efecte negative asupra motivației și stimei de sine a elevilor.
În schimb, abordările bazate pe autodeterminare, autonomie și suport emoțional pot transforma școlile în medii în care elevii sunt motivați să învețe din proprie inițiativă.
Dacă educația se concentrează mai mult pe sprijinirea nevoilor și obiectivelor individuale ale elevilor, aceștia vor avea șanse mai mari de a-și atinge potențialul, fără teama constantă de sancțiuni.
