Neglijarea emoțională se referă la situația în care nevoile emoționale ale unei persoane sunt ignorate, neglijate sau invalidate de cineva semnificativ în viața acesteia. Persoana responsabilă de neglijarea emoțională poate fi oricine de importanță majoră în viața victimei, cum ar fi un partener, prieten apropiat sau membru al familiei.
Când această neglijare este experimentată în copilărie, de obicei, principalii îngrijitori (părinții sau cei care oferă îngrijire) sunt cei care nu răspund nevoilor emoționale ale copilului. Pentru multe persoane care au trecut prin neglijare emoțională, abia la maturitate își dau seama că nevoile lor emoționale nu au fost satisfăcute în copilărie.
Există uneori concepția greșită că pentru a experimenta trauma, trebuie să existe un eveniment catastrofal sau un moment clar definit în care trauma a avut loc. De fapt, trauma care apare pe o perioadă îndelungată este acum denumită traumă complexă.
Pentru adulții care au îndurat acest tip de traumă complexă, poate dura mult timp până încep să facă comparații între ei și cei din jurul lor. Pot găsi dificil să mențină relații sănătoase și se pot baza pe comportamente sau strategii ineficiente pentru a obține ceea ce doresc/necesită. Alternativ, pot simți nevoia să îi mulțumească pe toți și să experimenteze anxietate la teama de a nu mulțumi persoanele importante din viața lor.
Cum afectează neglijarea emoțională din copilărie credințele de bază
Experimentarea neglijării emoționale din copilărie poate schimba și modul în care o persoană se vede pe sine și lumea din jur, cunoscute ca „credințe de bază”.
Credințele de bază sunt cele mai profunde convingeri despre noi înșine și lumea din jurul nostru și influențează tiparele noastre de gândire și comportament. Pe baza experiențelor și mediului nostru, aceste credințe se formează în copilărie și ne urmează în viața de adult.
Dacă cineva a crescut într-un mediu în care s-a simțit iubit, valorizat și în siguranță, atunci poate dezvolta viziuni pozitive despre sine și despre lume. Poate avea o stimă de sine bună și încredere datorită unui mediu în care nu a fost pedepsit pentru eșec, ci lăudat pentru încercare și încurajat să încerce din nou.
Pe de altă parte, dacă copilăria a fost petrecută într-un mediu în care nu s-a simțit iubit, valorizat sau în siguranță, atunci viziunile despre sine și despre lume vor fi foarte diferite. Poate fi neîncrezător în ceilalți și în intențiile lor, simțind nevoia să țină oamenii la distanță pentru că probabil îl vor răni. Poate sabota relațiile sau alege parteneri care nu sunt capabili să-i satisfacă nevoile.
Dacă a fost pedepsit pentru eșecuri sau pentru încercări, atunci este posibil să nu se vadă demn de succes sau de iubirea și afecțiunea altcuiva.
Depășirea neglijării emoționale din copilărie este un proces complex și profund personal, care necesită timp, răbdare și adesea asistență profesională. Neglijarea emoțională în copilărie poate lăsa urme adânci, manifestându-se prin dificultăți în stabilirea relațiilor sănătoase, probleme de stimă de sine și provocări în gestionarea emoțiilor.
Un prim pas în depășirea acestei neglijări este recunoașterea și acceptarea experiențelor din trecut. Acest lucru poate fi dificil, deoarece neglijarea emoțională este adesea invizibilă și nerecunoscută. Persoanele care au suferit neglijare emoțională pot avea tendința de a minimiza propriile nevoi și sentimente, ceea ce poate duce la dificultăți în a cere ajutor sau a stabili limite sănătoase în relații.
Înțelegerea impactului pe care neglijarea emoțională l-a avut asupra dezvoltării personale este esențială. Simptomele pot include dificultăți în a recunoaște și a exprima emoții, tendința de a intra în relații toxice și o luptă constantă cu sentimentul de nevrednicie. Identificarea acestor modele poate ajuta în a începe procesul de vindecare.
Un alt aspect important este învățarea de noi abilități de reglare emoțională și de construire a unei stime de sine sănătoase. Acest lucru poate implica terapie, grupuri de suport, lectură specializată și exerciții de auto-reflecție. Dezvoltarea compasiunii față de sine și înțelegerea că merităm iubire și respect este fundamentală în acest proces de vindecare.
De asemenea, este crucial să se creeze rețele de suport emoțional. A avea prieteni, membri ai familiei sau profesioniști care înțeleg și sunt dispuși să ofere sprijin poate face o diferență semnificativă. Aceste conexiuni pot oferi validare și confort, care sunt adesea lipsite persoanelor care au experimentat neglijare emoțională.
În cele din urmă, este important să se recunoască că vindecarea nu este un proces liniar și că pot exista recăderi sau momente dificile. Fiecare pas mic înainte este o victorie și fiecare experiență este o oportunitate de învățare și creștere.
Pentru cei care caută să depășească neglijarea emoțională din copilărie, este esențial să se acorde timp și spațiu pentru vindecare, să se caute resurse și suport adecvat și să se practice autocompasiunea pe parcursul călătoriei. Cu angajament și eforturi susținute, este posibil să se construiască o viață plină de relații sănătoase și de împlinire emoțională.
Cum să vindeci neglijarea emoțională din copilărie
Cel mai mare pas este să recunoști mai întâi că neglijarea emoțională a avut loc și să înțelegi cum te afectează. Mulți oameni încep să vadă diferențe în modul în care ei și cei din jurul lor privesc lumea și se comportă.
Dr. Mari Kovanen enumeră semnele neglijării emoționale din copilărie în viața de adult astfel:
- Sentimente de goliciune
- Frica de a fi dependent
- Sentimentul că ești defect într-un fel
- Dificultate cu autocompasiunea, dar multă compasiune pentru alții
- Vinovăție, rușine și autoînvinovățire
- Dificultate în a-ți hrăni pe tine și pe alții
- Autodisciplină slabă
- Conștientizare și înțelegere slabă a emoțiilor
Dacă simți că ai experimentat neglijarea emoțională din copilărie, este întotdeauna recomandat să cauți și să urmezi ajutorul și ghidarea unui profesionist. Există șapte tipuri de terapii pentru supraviețuitorii traumei care pot fi citite aici.
Patru strategii pentru vindecarea neglijării emoționale din copilărie în afara terapiei sunt:
1. Îmbrățișarea Autoeducării
Înțelegerea mai bună a propriei persoane și a traumei este un pas crucial în vindecarea traumei. Iata ce spune un pacient care a scris pe un forum dedicat despre experiența sa:
„Pentru mine, a fost cunoașterea. Cărți și conversații și cursuri. Aceasta a dus la înțelegerea motivului pentru care s-au întâmplat anumite lucruri, de ce sunt așa cum sunt și mi-a oferit sfaturi excelente despre lucruri diferite de făcut în momente diferite, care au fost foarte utile, cum ar fi identificarea ciclurilor sau declanșatorilor.”
Înțelegerea modului în care neglijarea emoțională din copilărie ți-a influențat gândurile, sentimentele și comportamentele poate ajuta la recunoașterea tiparelor din viața ta și la realizarea conexiunilor între experiențele trecute și provocările actuale.
2. Utilizarea Tehnicilor de Terapie pentru Gestionarea Gândurilor și Emoțiilor
Următorul pas este să te concentrezi pe preluarea controlului asupra bunăstării tale mentale.
O parte importantă din acest lucru este învățarea gestionării gândurilor și emoțiilor. Cercetările sugerează că ruminarea este o cauză principală a stării de spirit scăzute și a anxietății. Persoanele care au experimentat trauma tind să fie hipervigilente la amenințări, ceea ce poate duce la ruminare excesivă.
Există multe tehnici de terapie pe care le poți folosi pentru a aborda acest aspect. Instrumente din terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia prin acceptare și angajament (ACT), terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT) și altele. Metoda „Thinking Slow” din cadrul „ adoptă o abordare informată de trauma și un cadru integrativ pentru a te ajuta să descoperi ce funcționează cel mai bine pentru tine.
Acesta conturează multe tipuri de gânduri și povești nefolositoare pe care le poți experimenta din cauza neglijării emoționale din copilărie. Aceasta oferă, de asemenea, instrumente pentru abordarea rușinii cronice – sentimentul persistent de a fi fundamental defect sau nedemn. Rușinea cronică poate afecta diverse aspecte ale vieții tale, inclusiv stima de sine, relațiile și bunăstarea mentală generală. Înțelegerea modului de a răspunde și de a gestiona această emoție provocatoare poate fi cu adevărat schimbătoare de viață.
3. Concentrându-te pe Îmbunătățirea Relațiilor
Calitatea relațiilor noastre este un determinant cheie al bunăstării mentale.
Reactivitatea emoțională rezultată din traumă cauzează adesea dificultăți în relații. Învățarea gestionării gândurilor și emoțiilor prin tehnici de terapie este un mare pas către abordarea acestei probleme.
Ca supraviețuitor al traumei, un alt lucru care îți afectează probabil relațiile este divizarea – tendința de a vedea alți oameni ca fiind fie buni, fie răi.
Divizarea acționează ca un mecanism de apărare pentru a te proteja de dureri suplimentare; experiența ta de traumă relațională te poate conduce să te protejezi inconștient. Pictând pe cineva ca fiind „tot rău”, creezi o barieră psihologică pentru a te preveni să devii vulnerabil emoțional și potențial rănit din nou.
4. Cultivarea Autocompasiunii
Imaginează-ți un părinte învățându-și copilul să meargă pe bicicletă pentru prima dată. Pe măsură ce începe să practice, copilul își pierde echilibrul și cade de pe bicicletă, răzându-și genunchiul în acest proces.
Ar critica părintele copilul pentru că are nevoie de ajutor în timp ce învață?
L-ar mustra pentru că nu a stăpânit abilitatea din prima încercare?
I-ar spune că este o povară pentru că cere ajutorul altora?
Desigur, răspunsul este nu. Totuși, de multe ori ne tratăm astfel, nu-i așa? Ne blamăm pentru că nu putem gestiona mai bine emoțiile, chiar dacă abilitățile de bunăstare mentală nu sunt predate în școli și nu este vina noastră că avem dificultăți în a face față.
La fel cum accidentul fizic nu a fost vina copilului, nici accidentul tău mental nu este vina ta.
Nu este vina ta că ești configurat așa.
Încearcă să fii amabil cu tine însuți.
Rezumat
Dacă nu este identificată în timpul copilăriei, neglijarea emoțională din copilărie poate trece neobservată până la vârsta adultă. Creșterea fără ca nevoile emoționale să fie îndeplinite ne afectează gândurile, emoțiile și credințele de bază. Pentru a începe să depășim neglijarea emoțională din copilărie, este foarte recomandat să căutăm sprijin profesional.
În afara terapiei, ne putem concentra pe:
- Autoeducare
- Utilizarea tehnicilor de terapie pentru a gestiona gândurile și emoțiile
- Îmbunătățirea relațiilor
- Cultivarea autocompasiunii
